Construction defect damages claim under 200,000 RON appeal referred to Court of Appeal for lack of High Court jurisdiction

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21.05.2014 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia Civilă, reclamantul Cabinetul Medical Individual Dr. A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C., D. şi E., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâţii, în solidar, la plata contravalorii lucrărilor de construcţie necesare pentru înlăturarea viciilor ascunse care afectează imobilul situat în Cluj-Napoca, str. x f.n., jud. Cluj, estimată de reclamant la suma de 100.000 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 5186/05.07.2017, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia Civilă a admis excepţia inadmisibilităţii aplicării dispoziţiilor Legii nr. 10/1995, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art. 1352 C. civ., a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor E. şi D. şi prescripţiei dreptului material la acţiune, a admis în parte acţiunea şi, în consecinţă, a obligat pârâţii E. şi D. la plata către reclamant a sumei de 44.275,5 RON, reprezentând jumătate din suma totală stabilită potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul F., cu titlu de contravaloare a lucrărilor exterioare şi de costuri estimate pentru obţinerea autorizaţiei de construire; a obligat pârâţii B. şi G. la plata către reclamant, cu acelaşi titlu, a sumei de 44.275,5 RON, reprezentând jumătate din suma totală stabilită prin raportul de expertiză; a respins ca prematură cererea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata contravalorii costurilor ce vor fi suportate de proprietar pe durata executării lucrărilor de reparaţii şi a obligat pe pârâţii E. şi D. la plata către reclamant a sumei de 5.745,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată şi pe pârâţii B. şi G. la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.745,5 RON.

Împotriva acestei sentinţe, E., D., B. şi G. au declarat apel, iar Cabinetul Medical Individual Dr. A. a formulat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 229/08.02.2018, Tribunalul Cluj, secţia Civilă a respins ca nefondate apelul declarat de pârâţii E. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 5186/05.07.2017 şi apelul declarat de pârâţii B. şi C., împotriva aceleiaşi sentinţe şi încheierii din 26.04.2017, a respins apelul incident şi a obligat pe apelanţii-pârâţi E. şi D. la plata către intimatul Cabinetul Individual Dr. A. a sumei de 2.082,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel şi pe apelanţii-pârâţi B. şi C. să achite aceluiaşi intimat suma de 2.082,5 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, D. şi E. au declarat recurs, care a fost depus la Tribunalul Cluj şi a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Cluj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepţia legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanţă, competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii şi tribunale, în funcţie de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) şi a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluţionează, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depăşeşte acest nivel.

Hotărârile astfel pronunţate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal şi, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competenţă care să determine instanţa căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în asemenea condiţii.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituţională.

Curtea Constituţională a statuat că "efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată la 08.02.2018, ulterior publicării deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României în Monitorul Oficial.

Prin decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

De aceea, în condiţiile în care decizia atacată a fost pronunţată de Tribunalul Cluj, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine Curţii de Apel Cluj, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenţii-pârâţi D. şi E. împotriva deciziei civile nr. 229/08.02.2018, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia Civilă, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.