Recurs inadmissible for failing to identify specific illegality grounds where merits-based criticism of the underlying execution title was mistaken for a challenge to the clarification decision

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

La data de 27.05.2016 contestatoarea S.C. A. S.R.L. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureş o contestaţie la executare, prin care, în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Transport Bucureşti, a solicitat anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 89/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc B., anularea încheierii nr. 1/09.05.2016 a executorului judecătoresc şi a popririi înfiinţate în dosarul de executare; de asemenea, a solicitat lămurirea întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 2640/22.05.2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi suspendarea executării silite.

Prin încheierea din data de 17.10.2016, Judecătoria Târgu Mureş a dispus disjungerea contestaţiei la executare propriu-zise şi formarea unui nou dosar.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 4897/18.10.2016, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale şi a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa soluţionării contestaţiei la executare, având ca obiect lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 2640/22.05.2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 23.11.2016, sub nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 572/17.02.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea.

Împotriva acestei sentinţe, S.C. A. S.R.L. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1030/09.06.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Împotriva deciziei din apel, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea sa şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În motivare, a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material; a fost invocat, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material în materia lămuririi înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu şi în materia administrării probatoriului în apel.

În opinia recurentei, în mod nelegal instanţa de apel a apreciat că nu se impune lămurirea întinderii şi înţelesului titlului executoriu şi nu a pus în discuţie probele solicitate atât în faţa primei instanţe, cât şi prin cererea de apel.

În continuare, a reiterat situaţia de fapt şi istoricul litigiului şi a susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra criticii sale potrivit căreia tribunalul nu a invocat şi nici nu a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii.

A mai arătat recurenta că instanţa de prim control judiciar nu s-a pronunţat nici asupra aspectelor pe care le-a susţinut în legătură cu faptul că între considerentele şi dispozitivul hotărârii primei instanţe există o contradicţie, decurgând din împrejurarea că, deşi şi-a motivat hotărârea în sensul inadmisibilităţii, tribunalul, prin dispozitiv, a respins cererea ca neîntemeiată.

De asemenea, a susţinut că instanţa de apel nu a apreciat asupra probelor solicitate.

Pe fondul cauzei, a arătat că suma poprită este incertă, nereală şi nu reprezintă valorile stabilite în dispozitivul titlului executoriu.

În ce priveşte stabilirea şi aplicarea dispozitivului, a susţinut că sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea şi aplicarea titlului executoriu, întrucât este incert modul în care tribunalul a calculat şi stabilit sumele la plata cărora a fost obligată, iar sentinţa nu cuprinde nicio justificare a sumelor acordate cu titlu de debit principal şi mai ales cu titlu de penalităţi, care puteau fi solicitate şi calculate doar pe perioada existenţei contractului, pentru debitele certe, lichide şi exigibile.

În final, a arătat că se impune administrarea probei cu expertiză contabilă, în vederea stabilirii debitului ce poate forma obiectul executării silite, precum şi a întinderii şi aplicării titlului executoriu.

Recursul a fost depus la Curtea de Apel Bucureşti, în termenul legal.

La data de 01.09.2017, intimata a expediat prin poştă întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar la 20.09.2017 recurenta a răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Întrucât nu s-a întrunit unanimitatea membrilor completului de judecată în vederea soluţionării recursului în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin încheierea din 12.06.2018 a fost admis în principiu recursul şi s-a acordat termen astăzi, în vederea soluţionării acestuia, când Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, asupra căreia reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de casare presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, prin criticile pe care a înţeles să le subsumeze motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoarea căii de atac urmăreşte, în realitate, să provoace o nouă judecată asupra fondului litigiului în care s-a pronunţat hotărârea a cărei lămurire o solicită.

Astfel, deşi a afirmat că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material în materia lămuririi înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu şi în materia administrării probatoriului în apel, recurenta nu a indicat textele de lege încălcate sau greşit aplicate de instanţa de apel; a susţinut că sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea şi aplicarea titlului executoriu, întrucât este incert modul în care tribunalul a calculat şi stabilit sumele la plata cărora a fost obligată, iar sentinţa nu cuprinde nicio justificare a sumelor acordate cu titlu de debit principal şi mai ales cu titlu de penalităţi, care puteau fi solicitate şi calculate doar pe perioada existenţei contractului, pentru debitele certe, lichide şi exigibile.

Or, acestea reprezintă veritabile critici de netemeinicie a sentinţei civile nr. 2640/22.05.2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a cărei lămurire s-a solicitat.

Prin urmare, susţinerile recurentei, prezentate de aceasta drept motive de recurs, nu constituie critici de nelegalitate, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, fapt ce echivalează cu nemotivarea căii de atac.

De asemenea, recurenta a reiterat criticile din apel potrivit cărora tribunalul nu a invocat şi nici nu a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii, iar între considerentele şi dispozitivul hotărârii primei instanţe există o contradicţie, decurgând din împrejurarea că, deşi şi-a motivat hotărârea în sensul inadmisibilităţii, tribunalul, prin dispozitiv, a respins cererea ca neîntemeiată.

A susţinut recurenta că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestor critici.

Instanţa supremă constată că tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea, iar nu ca urmare a admiterii excepţiei inadmisibilităţii, reţinând însă doar că în cadrul unei contestaţii având ca obiect lămurirea dispozitivului sunt inadmisibile critici ce vizează modul de soluţionare a cauzei.

De altfel, instanţa de apel a reţinut prin considerentele deciziei atacate că, în ceea ce priveşte pretinsa contradicţie dintre considerente şi dispozitiv, tribunalul a apreciat că motivele invocate nu se circumscriu cererii formulate, iar nu în sensul că mijlocul procesual utilizat este inadmisibil, astfel că soluţia de respingere a cererii ca neîntemeiată îşi găseşte suport juridic în considerente; cererea nefiind respinsă ca urmare a admiterii unei excepţii, nu exista un incident care trebuia pus în discuţia părţilor.

Se impune subliniat că sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au fost doar formal invocate.

Pe de altă parte, Înalta Curte nu poate primi apărările intimatei, în sensul că nulitatea recursului derivă din semnarea memoriului de reprezentantul legal al recurentei, iar nu de un avocat, întrucât prin decizia nr. 462/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775/24.10.2014, Curtea Constituţională a decis că dispoziţiile art. 13 alin. (2), teza a II-a, art. 83 alin. (3) şi art. 486 alin. (3), cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii recursului de către persoanele fizice prin avocat, sunt neconstituţionale.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii şi va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii.

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1030/09.06.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2018.