Jurisdictional conflict resolved: Bucharest court affirmed competent for CMR transport contract damages
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest Court of Appeal, Civil Section VI, thereby reversing the initial declination of jurisdiction by the Bucharest Court and the subsequent declination by the Galați Court. The dispute involved a contractual claim for damages of 64,000 euros stemming from a failure to perform obligations under an international road transport contract governed by the CMR Convention, where the plaintiff claimed compensation for goods destroyed in a fire. The decisive legal basis was the application of Article 113(1)(6) of the Code of Civil Procedure, which establishes alternative territorial jurisdiction for transport contracts at the place of departure or arrival, combined with Article 116, which grants the plaintiff the exclusive right to choose among equally competent courts; since the plaintiff filed the action at a competent place of arrival in Bucharest, that court retained jurisdiction over the defendant’s residence in Galați.
Legislator headnote
AI generatedart. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ; Jurisdictional conflict resolved: Bucharest court affirmed competent for CMR transport contract damages: S-a mai reţinut că potrivit art. 31 din Convenţia referitoare la contractul internaţional de mărfuri pe şosele încheiată la Geneva la 14.11.1975, competenţa aparţine României.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2018
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 05.10.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 64.000 euro, reprezentând prejudiciul suferit în urma neîndeplinirii obligaţiilor contractuale asumate de pârâtă în baza scrisorii de trăsură/comenzii de transport nr. x/0226/0000 din 06.07.2017.
Prin sentinţa nr. 1300 din 26 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti, invocată de pârâta-reclamantă, şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Galaţi.
În motivarea aceste excepţii, Tribunalul Bucureşti a reţinut că părţile au încheiat un contract de transport în baza CMR (Convenţia referitoare la contractul internaţional de mărfuri pe şosele încheiată la Geneva la 14.11.1975), iar conform art. 31 din CMR:, pentru litigiile decurgând din transporturile supuse convenţiei reclamantul poate să sesizeze, înafara organelor de jurisdicţie ale ţărilor contractante, desemnate de comun acord de către părţi, organele de jurisdicţie din ţara pe teritoriul căreia:
a) Se află reşedinţa obişnuită a pârâtului, sediul său principal sau sucursala ori agenţia prin intermediul căreia contractul de transport a fost încheiat; sau
b) Este situat locul preluării mărfurilor sau a celui prevăzut pentru eliberarea mărfurilor şi nu poate sesiza decât aceste organe de jurisdicţie".
S-a mai reţinut că locul sediului pârâtei este în mun. Galaţi, astfel încât competenţa teritorială revine Tribunalului Galaţi.
Prin sentinţa civilă nr. 216/2018 din 27 septembrie 2018 al Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
În argumentarea acestei soluţii, s-a reţinut, în esenţă, că prin cererea de chemare în judecată s-au solicitat despăgubiri contractuale rezultate din comanda de transport dată de reclamantă pârâtei (nr. x/0226/0000 din 06.07.2017), pentru 12 expeditori (proprietari ai mărfurilor distruse în incendiu), care au încheiat fiecare câte o scrisoare de trăsură cu pârâta, în care se precizează locul predării mărfurilor, acesta fiind în mai multe localităţi, în funcţie de fiecare contract în parte, în unele dintre contracte fiind trecut municipiul Bucureşti.
S-a mai reţinut că potrivit art. 31 din Convenţia referitoare la contractul internaţional de mărfuri pe şosele încheiată la Geneva la 14.11.1975, competenţa aparţine României.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială a instanţelor de pe teritoriul României, s-a reţinut că art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. reglementează competenţa teritorială alternativă pentru contractul de transport, fiind competente teritorial deopotrivă atât instanţa prevăzută de art. 107 C. proc. civ. (de la sediul pârâtei), cât şi instanţa prevăzută la art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (de la locul de plecare sau de la locul de sosire).
În fine, Tribunalul Galaţi a reţinut că reclamanta a făcut alegerea instanţei de la unul din locurile de sosire în care trebuia să predea marfa transportatorul, pârâta B. S.R.L., indicat ca fiind municipiul Bucureşti atât în contractul de transport x/2017/01, cât şi în contractul de transport x/2017/01 şi contractul de transport x/2017/01, motiv pentru care s-a apreciat că revine Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.".
Înalta Curte reţine că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ. iar pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107, mai este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport.
De asemenea, instanţa supremă reţine că pentru cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care are exclusiv dreptul de a decide care din instanţele deopotrivă competente să fie sesizată, iar, în speţă, reclamanta şi-a exprimat opţiunea prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Bucureşti, ca fiind instanţa de la unul din locurile de sosire a mărfii, instanţă legal învestită, competentă să soluţioneze cauza.
Aşa fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2018.