Suspension of the peremption period during a suspension of judgment pending a related case and the interruption effect of a motion to reinstate the case

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 6495 din 18 noiembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B., C. S.R.L. şi s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor C. S.R.L. din 3 aprilie 2015.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. C. S.R.L., care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepţiei nulităţii absolute a actului constitutiv actualizat din 7 martie 2012 şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din data de 13 iunie 2016, Curtea a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reţinând că dezlegarea apelului depindea de soluţia ce urma a se pronunţa în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă.

La data de 28 noiembrie 2016, apelanta S.C. C. S.R.L. a formulat cerere de repunere pe rol.

Prin încheierea de şedinţă din 10 aprilie 2017, Curtea a dispus suspendarea cererii de repunere pe rol în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În vederea discutării excepţiei de perimare a apelului şi a cererii de repunere pe rol, a fost stabilit termen de judecată la data de 13 noiembrie 2017.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia nr. 2010/A din 13 noiembrie 2017, a constatat perimată atât cererea de repunere pe rol a cauzei cât şi cererea de apel formulate de apelanta pârâtă S.C. C. S.R.L.

În pronunţarea acestei decizii instanţa a reţinut că termenul perimării a fost suspendat până la soluţionarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, că sentinţa civilă nr. 2407 din 15 aprilie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015 a rămas definitivă la data de 22 noiembrie 2016, prin decizia nr. 1926 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia V-a civilă, fiind respins apelul formulat de A..

A considerat instanţa că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 13 iunie 2016, cursul termenului de perimare fiind reluat începând cu data de 22 noiembrie 2016, cauza fiind rămasă în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părţilor, în cauză nemaifiind împlinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii.

Curtea a constatat astfel că sunt îndeplinite condiţiile reglementate de art. 416 C. proc. civ. pentru perimarea cererii de repunere pe rol şi a cererii de apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă S.C. C., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Recurenta arată că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea legii, respectiv cu încălcarea art. 418 alin. (1) C. proc. civ., invocând faptul că, în mod greşit, instanţa de apel a dispus perimarea atât a cererii de repunere pe rol cât şi a apelului, întrucât apelul a fost suspendat în temeiul art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ. până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, iar prin încheierea din 10 aprilie 2017 instanţa de apel a suspendat doar judecata cererii de repunere pe rol a cauzei.

Precizează recurenta că prin încheierea de şedinţă din data de 13 iunie 2016 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ. până la soluţionarea în mod definitiv a pricinii ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.

Consideră recurenta-reclamantă că, în mod greşit, instanţa de apel a apreciat că dosarul ar fi rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din culpa recurentei, în condiţiile în care cursul perimării era suspendat întrucât, la data pronunţării hotărârii recurate, subzista motivul suspendării, fiind astfel exclusă orice culpă a sa pentru rămânerea în nelucrare a dosarului.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Prin încheierea din 21 septembrie 2018 Înalta Curte, în complet de filtru, a respins excepţia nulităţii recursului şi a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta-reclamantă.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.

Parcursul procesual al soluţionării excepţiei de perimare a cererii de repunere pe rol şi a cererii de apel relevă următoarele:

La termenul de judecată din 13 iunie 2016 instanţa de judecată a dispus suspendarea judecării apelului până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă

Dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, având ca obiect nulitate act constitutiv actualizat la data de 7 martie 2012 al S.C. C. S.R.L., a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 2407 din 15 aprilie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de recurentă, hotărâre rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1926 din 22 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care a fost respins apelul.

Ulterior soluţionării definitive a dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Bucureşti, la data de 28 noiembrie 2016, recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a soluţionării apelului ce face obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

La termenul de judecata din 16 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a constatat lipsa dosarului de fond şi a acordat un nou termen de judecată, în considerarea faptului că a fost formulat recurs împotriva încheierii de suspendare din 13 iunie 2016, dosarul aflându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionare.

La următorul termen de judecată, din 13 martie 2017, instanţa de judecată a constatat din nou lipsa dosarului de fond, luând act de faptul că termenul pentru soluţionarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva încheierii de suspendare este 10 mai 2017, cauza fiind amânată la data de 10 aprilie 2017.

La termenul din 10 aprilie 2017, instanţa de judecată a dispus suspendarea cererii de repunere pe rol a cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 pentru lipsa părţilor.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia nr. 2010/A din 13 noiembrie 2017, a constatat perimată cererea de repunere pe rol a cauzei şi a cererii de apel formulată de apelanta pârâtă S.C. C. S.R.L., raportându-se la data de 22 noiembrie 2016 ca moment al începerii cursului perimării.

Perimarea reprezintă o sancţiune procedurală ce intervine în cazul nerespectării cerinţei de a exista o continuitate între actele de procedură şi care constă în stingerea procesului în faza în care se găseşte din cauza rămânerii în nelucrare, din culpa părţii, în termenul prevăzut de lege.

Conform art. 416 C. proc. civ., această sancţiune operează împotriva oricărei cereri de chemare în judecată, chiar şi împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni şi începe să curgă de la data îndeplinirii ultimului act de procedură de către părţi sau instanţă. Cu toate acestea, termenul nu va curge în cazul în care actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, când cererea nu a ajuns la instanţa competentă din cauze neimputabile părţii sau când nu se poate fixa termen de judecată.

În interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ. rezultă că, pentru a opera perimarea, părţile trebuie să fie în culpă procesuală cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.

Termenul de perimare este susceptibil de întrerupere şi de suspendare.

Întreruperea cursului perimării este reglementată de art. 417 C. proc. civ. conform căruia îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes întrerupe termenul de perimare.

Suspendarea perimării este reglementată de art. 418 C. proc. civ. prin care legiuitorul prevede trei cazuri de suspendare a termenului de perimare.

Conform cazului de suspendare reglementat de art. 418 alin. (1) C. proc. civ. cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413 C. proc. civ. şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată, cazurile prevăzute de art. 413 C. proc. civ. fiind cazurile de suspendare facultativă.

Suspendarea dispusă de instanţă la termenul din 13 iunie 2016 se înscrie în ipoteza prevăzută de cazul de suspendare facultativă reglementat de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.

În acest context termenul de perimare a fost suspendat până la momentul pronunţării unei hotărâri definitive în cauza care a provocat suspendarea judecăţii apelului, termenul de perimare urmând să curgă de la data pronunţării unei hotărâri definitive în cauza care a provocat suspendarea judecăţii, în speţă de la data de 22 noiembrie 2016 când a fost pronunţată decizia definitivă în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti.

În acest caz suspendarea cursului perimării a înlăturat efectul sancţionator al perimării, cauza rămânând în nelucrare din motive neimputabile părţilor.

Pârâta a formulat însă cerere de repunere pe rol, înregistrată pe rolul instanţei la data de 28 noiembrie 2016 şi care a primit termen de soluţionare la data de 16 ianuarie 2017, cererea de repunere pe rol întrerupând astfel cursul perimării dat fiind faptul că reprezintă un act de procedură făcut în vederea judecării procesului de partea care a justificat un interes, în speţă recurenta.

La acest termen instanţa a amânat soluţionarea apelului la data de 13 martie 2017 în vederea ataşării dosarului nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care recurenta a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare a judecăţii apelului de la data de 13 iunie 2016 iar la termenul din 13 martie 2017 cauza a fost amânată, tot pentru lipsa dosarului de apel, la data de 10 aprilie 2017.

La termenul din 10 aprilie 2017 instanţa de apel a dispus suspendarea judecăţii cererii de repunere pe rol în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 prima teză C. proc. civ. cu neobservarea faptului că apelanta solicitase aplicarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a doua C. proc. civ. şi în lipsa dosarului de apel, acest ultim aspect rezultând din referatul grefierului de şedinţă.

Or, cererea de repunere pe rol nu putea fi soluţionată decât după sosirea dosarului de apel, în materialitatea lui, aceasta fiind o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, care nu depindea de un act de procedură iniţiat de părţi, motiv pentru care, în această perioadă termenul de perimare a fost suspendat, conform dispoziţiilor art. 418 alin. (3) din C. proc. civ.

Dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. x/2015, în care a fost pronunţată decizia nr. 835 din 10 mai 2017, a fost primit de Curtea de Apel Bucureşti la data de 8 august 2017, acesta fiind momentul de referinţă de la care ar fi trebuit să înceapă calculul termenului de perimare (deoarece abia de atunci se putea proceda la soluţionarea efectivă a cererii de repunere pe rol), în condiţiile în care recurenta nu ar fi solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a doua C. proc. civ.

Astfel cum se poate observa, niciuna dintre cauzele se suspendare a judecăţii avute în vedere de instanţa de apel nu a fost determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor, astfel cum impune art. 418 alin. (1) C. proc. civ., pentru a opera sancţiunea perimării.

Relevantă este şi atitudinea procesuală a recurentei-pârâte care a stăruit constant în judecarea cauzei, aspect ce rezultă cu evidenţă din solicitarea din finalul cererii de apel, de judecare a cauzei în lipsă, din promovarea recursului împotriva încheierii instanţei de apel, de suspendare a judecăţii cauzei, din 13 iunie 2016, din formularea cererii de repunere pe rol la data de 28 noiembrie 2016 şi, evident, din declararea prezentului recurs.

În aceste condiţii, procedând la constatarea perimării cererii de repunere pe rol, fără a motiva soluţia şi mai înainte de împlinirea termenului de 6 luni calculat de la data de 8 august 2017, precum şi subsecvent, la perimarea cererii de apel, instanţa a făcut o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ., împrejurare faţă de care Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea cauzei.

În rejudecare, instanţa va examina, cu precădere, cererea de repunere pe rol ce urmează a fi analizată cu luarea în considerare a faptului că judecata acesteia nu s-a perimat.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2010/A din 13 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 16 noiembrie 2018.