Inadmissibility of revision for conflicting judgments due to challenge of the first rather than the subsequent final judgment

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2018

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 martie 2018, revizuienta S.C A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 1338/2017 din 17 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016, şi în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea cererii de revizuire şi anularea sentinţei atacate apreciind că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1230A din 29 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosar nr. x/2016.

În dezvoltarea motivului de revizuire invocat, revizuienta a susţinut că ambele hotărâri judecătoreşti pe care la apreciază a fi contradictorii sunt definitive, sentinţa atacată devenind irevocabilă la 08.02.2018, în timp ce decizia nr. 1230A pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti avea caracter irevocabil de la data pronunţării.

Detaliind cu privire la contrarietatea celor două hotărâri judecătoreşti menţionate, a arătat revizuienta că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile speciale ale Legii nr. 85/2014, mai precis de dispoziţiile art. 123 alin. (1) din Legea 85/2014, conform cărora " Contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din C. civ. nefiind aplicabil. Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare, de decădere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilităţii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. Prevederile referitoare la menţinerea contractelor în derulare şi la nulitatea clauzelor de încetare sau accelerare a obligaţiilor nu sunt aplicabile în privinţa contractelor financiare calificate şi a operaţiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală. În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, într-un termen de prescripţie de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunţe orice contract, închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate".

Astfel, a arătat revizuienta că din analiza dispoziţiilor art. 123 alin. (1) din Legea 85/2014, se poate conchide că legiuitorul a instituit o situaţie premisă care atrage incidenţa acestor dispoziţii legale, respectiv contractele trebuie să fie "în derulare". Practic, posibilitatea de denunţare a unui contract de către administratorul sau lichidatorul judiciar este o măsură de excepţie permisă de Legea 85/2014, însă incidenţa sa este restrânsă la noţiunea de contracte aflate "în derulare". Or, sintagma "contracte aflate în derulare" presupune sine qua non că aceste contracte sunt susceptibile de a produce efecte juridice şi de a fi executate în viitor, în caz contrar, dispoziţiile art. 123 alin. (1) din Legea 85/2014 nu ar mai produce nici un efect juridic.

Continuând raţionamentul, a susţinut revizuienta că devine evident că dispoziţiile art. 123 alin. (1) cu toate consecinţele pe care le implică (denunţarea sau menţinerea contractelor ca măsura a administratorului/lichidatorului judiciar) nu pot fi aplicabile actelor juridice care nu au produs şi nu pot produce nici un efect juridic fie pentru că sunt nule, reziliate, rezolvite sau caduce.

În continuare, a arătat revizuienta că prin decizia nr. 1230A/2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-a schimbat în parte sentinţa primei instanţe prin care se constatase legală măsura de denunţare a Tranzacţiei de către B. şi s-a menţinut Tranzacţia dintre A. şi C. cu toate consecinţele ce decurg de aici. Practic, ca efect al "menţinerii' Tranzacţiei în sensul art. 123 din Legea nr. 85/2014, aceasta produce efecte juridice şi reprezintă un act aflat în curs de executare de către părţi, nemaiputând fi pusă în discuţie ulterior eventuala vocaţie a acestuia de a produce efecte juridice.

În antiteză cu decizia nr. 1230A/2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa atacată, instanţa de fond a reţinut că Tranzacţia este caducă, obiectul său fiind imposibil de executat.

Analizând considerentele sentinţei atacate, a arătat revizuienta că se poate conchide că pretinsul motiv de caducitate a Tranzacţiei s-ar plasa temporal anterior pronunţării deciziei nr. 1230A/2017. Din aceste raţiuni, apreciază revizuienta că "menţinerea" Tranzacţiei ca efect al deciziei nr. 1230A/2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti exclude sancţiunea caducităţii, întrucât situaţia premisă a menţinerii unui contract în temeiul Legii nr. 85/2014 este ca acest contract să poată fi executat, în caz contrar neputând fi menţinut sau denunţat în temeiul art. 123 din Legea nr. 85/2014. Or, în speţă, dacă pretinsul motiv de caducitate se plasează temporal anterior menţinerii Tranzacţiei prin hotărâre irevocabilă cu toate efectele pe care aceasta le produce, atunci devine evident că sancţiunea caducităţii nu mai putea fi constatată prin sentinţa atacată, întrucât ne aflăm într-un caz în care se aduce atingere puterii de lucru judecat a deciziei nr. 1230A/2017.

Pentru aceste motive, apreciază revizuienta că există contrarietate între decizia nr. 1230A/2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi sentinţa atacată, aceasta din urmă devenind irevocabilă la 08.02.2018, fără ca această "caducitate" a Tranzacţiei să mai fie analizată în calea de atac a apelului.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat reţine următoarele:

Motivul de revizuire invocat de revizuientă - art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - prevede că "revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; în atare situaţie executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

În speţă, se constată că prin cererea de revizuire, revizuienta a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 1338/2017 din 17 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016, anularea sentinţei atacate apreciind că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1230A din 29 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosar nr. x/2016.

Aşadar, atât din cuprinsul cererii de revizuire, cât şi din precizările făcute în şedinţă publică de către reprezentantul revizuientei, se constată că aceasta a formulat cerere de revizuire a primei hotărâri şi nu a celei de-a doua, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile textului legal anterior menţionat, revizuirea poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

De asemenea, potrivit art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor potrivnice, ea "va anula cea din urmă hotărâre".

Prin urmare, în raport cu textele legale evocate, cererea de revizuire dedusă judecăţii prin care se solicită anularea primei hotărâri pronunţate este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă.

În aceste condiţii, Înalta Curte nu va mai proceda la examinarea celorlalte condiţii de admisibilitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1338/2017 din 17 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2018.