Inadmissibility of appeal against cassation judgment due to finality and legality of appeals principle

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

La data de 09.07.2014 petentul A., prin procurator A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L. a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite din dosarul nr. x/2014 din 25.06.2014 al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, solicitându-se anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare întocmite.

Prin încheierea din 22.10.2014, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2014, a fost anulată cererea formulată de petentul A., prin procurator A..

La data de 30.10.2014 reclamantul A., prin mandatar A., a solicitat reexaminarea încheierii prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată.

Prin încheierea din 25.02.2015, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2014, în temeiul art. 200 alin. (6) din C. proc. civ. a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petentul A., prin procurator A..

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurentul A., prin mandatar A., care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeş sub nr. x/2014/a1.

Prin încheierea de şedinţă din 10.11.2015, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2014.1, a fost admisă cererea formulată de A. prin procurator A. şi s-a constatat că taxa judiciară de timbru ce trebuie achitată este în cuantum de 20 RON.

Prin decizia nr. 29/2016, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2014, a fost respins recursul declarat de recurentul A., prin mandatar A., împotriva încheierii din 25.02.2015, pronunţată de Judecătoria Piteşti.

Prin decizia nr. 230/2016 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2016 a fost respinsă contestaţia în anulare declarată de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 29 din 21.01.2016, pronunţată de Tribunalul Argeş.

Prin decizia civilă nr. 604/02.11.2016, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei nr. 230/30.03.2016 pronunţată de Tribunalul Argeş, formulată de A. şi au fost respinse cererile privind acordarea daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată.

Prin contestaţia în anulare înregistrată la data de 09.12.2016, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 604/02.11.2016, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2016, repunerea pe rol a dosarului nr. x/2014, reexaminarea cererii, întoarcerea executării silite şi obligarea intimatei să restituie contestatorului suma de 64.912 RON executată silit, 1200 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru şi 10.000 RON daune morale.

Prin decizia civilă nr. 160/20.04.2017, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 604/02.11.2016, pronunţată de Tribunalul Argeş.

Prin decizia civilă nr. 217/15.11.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 160/2017 din 20 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2016.

La data de 15.12.2017, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., prin procurator A., împotriva deciziei nr. 217/15.11.2017, pronunţată în dosarul nr. x, prin care s-a solicitat anularea hotărârii, întoarcerea executării şi obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 64.912 RON, executată ilegal.

Prin decizia civilă nr. 15/2018 din 15 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 217 din 15.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2016, intimată fiind S.C. B. S.R.L.

Recurentul A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 15/2018 din 15 ianuarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., solicitându-se casarea deciziei nr. 15/15.01.2018, întoarcerea executării silite şi obligarea S.C. B. S.R.L. să îi restituie suma de 64.912 RON.

În cuprinsul cererii sale, autorul căii de atac a arătat că decizia atacată este lovită de nulitate, conform art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., susţinând că nu a fost citat să se prezinte la proces în 15.01.2018. A menţionat că la data de 9.01.2018, instanţa a rămas în pronunţare, pronunţare în secret, la pronunţare participând numai judecătorii care au judecat cauza, recurentul nu a putut participa, iar la sfârşitul şedinţei, s-au anunţat soluţiile, in dosarul său spunându-se doar că a rămas în pronunţare.

În decizia nr. 15/2018, a susţinut recurentul, se menţionează că, în dosarul nr. x/2016 finalizat cu decizia nr. 217/15.11.2017, nu a făcut cerere de recuzare a judecătorului C., judecător care a pronunţat şi încheierea din 22.10.2014, dosar nr. x/2014. În situaţia în care se va asculta înregistrarea de şedinţă se va constata că respectivul judecător a fost întrebat dacă are competenţă în cauză, iar acesta a susţinut că instanţa a hotărât că nu există conflict de competenţă. Totodată, a arătat recurentul că, potrivit art. 43 alin. (2) C. proc. civ., avea posibilitatea de recuzare, dar judecătorul era obligat să se abţină.

În decizie, a arătat recurentul, se menţionează că lipsa titlului executoriu şi a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, nu reprezintă pentru instanţă un motiv asupra căruia să se pronunţe, or tocmai acest lucru, se susţine, a fost cerut instanţei. A mai precizat recurentul că singurul motiv pentru anularea cererii în dosarul x/2014 a fost lipsa timbrării, timbrare pe care susţine că a efectuat-o la valoarea cerută de 1000 RON, conform chitanţei de la dosar. Totodată, a subliniat că în acest proces nu s-a judecat fondul niciodată, că nu a avut parte de un proces echitabil şi că s-a încălcat art. 6 din Regulamentul CEDO.

În continuare, a susţinut că judecătorul C., a pus in executare un titlu executoriu care nu aparţine D., lucru recunoscut de aceştia, deşi in cererea de executare se menţionează numele acesteia şi că legal executarea silita din start era lovita de nulitate.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 12 aprilie 2018, intimata a invocat excepţia netimbrării recursului, solicitând anularea acestuia ca netimbrat; a invocat excepţia tardivităţii, solicitând respingerea ca fiind tardiv introdus pe rolul instanţei; totodată, a invocat şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant; iar, pe fond, a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca neîntemeiat si menţinerea tuturor actelor de executare efectuate in dosarul execuţional nr. x/2014 aflat pe rolul BEJ E. si F. ca fiind efectuate in condiţii de temeinicie şi legalitate.

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la dosar la data de 2 mai 2018, recurentul a combătut apărările părţii adverse şi a reiterat solicitarea de admitere a recursului, astfel cum a fost formulat, menţionând, totodată, în sinteză, că din actele emise de Î.C.C.J lipseşte raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 septembrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La 03.10.2018, recurentul a depus punct de vedere la raport prin care a arătat, în esenţă, că s-a propus respingerea recursului pe motiv că a fost atacată o sentinţă definitivă, nemenţionându-se care este articolul din C. proc. civ. care interzice calea de atac a recursului. A mai arătat că hotărârea recurată este dată cu încălcarea art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ. şi că nu a fost citat legal, încălcându-se astfel regulile de procedură. Totodată, a susţinut că nu a beneficiat de nicio cale de atac, încălcându-se astfel art. 6 CEDO, dreptul la un proces echitabil, subliniind că nu exista titlu executor pentru D..

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi întoarcerea executării.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

La baza prezentului litigiu se află contestaţia la executare prin care contestatorul A., prin procurator A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L., a solicitat anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare întocmite în dosarul nr. x/2014 din 25.06.2014 al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

Acest dosar nu a fost soluţionat pe fond, întrucât a fost anulată cererea, în condiţiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ.. Deşi cererea de reexaminare a fost soluţionată, potrivit art. 200 alin. (7) C. proc. civ., prin încheiere definitivă, recurentul prin prezenta cauză a promovat căi de atac în reformare, neprevăzute de lege şi, ulterior, împotriva deciziilor pronunţate în aceste dosare, căi de atac în retractare.

Prin decizia civilă nr. 217 din 15.11.2017 a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 160/2017 din 20 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia civilă nr. 15/2018 din 15 ianuarie 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 217 din 15.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2016, intimată fiind S.C. B. S.R.L.

Se reţine că obiect al recursului de faţă îl constituie decizia civilă nr. 15/2018 din 15 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată împotriva unei decizii pronunţate în recurs (decizia civilă nr. 217 din 15.11.2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016), decizie care are caracter definitiv de la pronunţarea sa.

Aşadar, hotărârea atacată în cauza de faţă a fost dată într-o contestaţie în anulare, îndreptată împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel în calea de atac a recursului, hotărâre care este definitivă, conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Decizia prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare împotriva unei hotărâri, prin care un recurs a fost respins, ca inadmisibil, nu poate fi atacată cu recurs, întrucât, hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

Prin urmare, hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare este, la rândul său, definitivă, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., deoarece hotărârea dată asupra contestaţiei în anulare nu este supusă recursului când contestaţia a fost introdusă împotriva unei decizii date în recurs.

Astfel, decizia civilă nr. 15/2018 din 15 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, care a făcut obiectul contestaţiei în anulare, este definitivă.

Se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Ca atare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Principiul legalităţii căilor de atac este consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 15/2018 din 15 ianuarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2018.