Military retirees' union pension challenge assigned to Bucharest tribunal by exclusive domicile rule
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by ruling in favor of the Bucharest Tribunal, Section VIII for labor conflicts and social insurance, which is now competent to hear the case. The dispute arises from a challenge by a trade union, acting on behalf of a military retiree member, against the recalculation of a service pension, seeking annulment of the pension decision, issuance of a new one, and payment of pension differences plus interest and inflation adjustment from 2016 onward. The court based its decision on Articles 99(2), 101, and 102 of Law No. 223/2015 on military pensions, which establish exclusive territorial jurisdiction based on the claimant's domicile or seat, and held that, as framed, the claimant is the union with its seat in Bucharest, so that forum governs; the issue of the union's standing is to be addressed later, not at the jurisdictional stage.
Legislator headnote
AI generatedart. 194 C. proc. civ, art. 102 din Legea nr. 223/2015, art. 99 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, art. 129 C. proc. civ, art. 130 alin. (2) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Military retirees' union pension challenge assigned to Bucharest tribunal by exclusive domicile rule: The dispute arises from a challenge by a trade union, acting on behalf of a military retiree member, against the recalculation of a service pension, seeking annulment of the pension decision, issuance of a new one, and payment of pension differences plus interest and inflation adjustment from 2016 onward. The court based its decision on Articles 99(2), 101, and 102 of Law No. 223/2015 on military pensions, which establish exclusive territorial jurisdiction based on the claimant's domicile or seat, and held that, as framed, the claimant is the union with its seat in Bucharest, so that forum governs; the issue of the union's standing is to be addressed later, not at the jurisdictional stage.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for determining the territorial jurisdiction based on the claimant's domicile or seat.
Procedural rule for resolving the negative conflict of jurisdiction by establishing the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2018
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2018, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului său A., a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând să se dispună anularea deciziei nr. 8122/1/10.03.2017 privind recalcularea pensiei de serviciu, emiterea unei noi decizii privind drepturile de pensie de către Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Apărării Naţionale şi obligarea acesteia la plata diferenţelor drepturilor de pensie ale contestatorului ca urmare a emiterii noii decizii de pensie, cu începere de la 01.01.2016 la zi, precum şi la plata dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie aferentă sumelor neachitate, până la data plăţii efective a acestora.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 194 C. proc. civ. şi dispoziţiile Legii nr. 223/2015.
Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Apărării Naţionale a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate şi excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti. Referitor la competenţa teritorială, pârâta a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 102 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat "cererile îndreptate împotriva caselor sectoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul".
Prin sentinţa civilă nr. 5569 pronunţată la data de 29.06.2018 Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.
În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de un litigiu privind asigurările sociale, că în această materie competenţa teritorială are un caracter exclusiv, că reclamant în prezenta cauză este A., care are domiciliul în judeţul Buzău, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate formulând cererea de chemare în judecată în calitate de reprezentant şi că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 99 alin. (2), art. 100, art. 101 şi art. 102 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.
Totodată, a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii nr. 1/2013, privind calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat cu privire la conflicte de muncă şi competenţa judecării conflictelor de muncă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, iar la data de 08.10.2018, instanţa, din oficiu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială.
Prin sentinţa civilă nr. 1343/2018 din 8 octombrie 2018 instanţa a admis excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Buzău; a declinat competenta de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE în numele membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE şi CASA DE PENSII SECTORIALA A MINISTERULUI APARARII NATIONALE în favoarea Tribunalului Bucureşti sectia a VIII Conflicte de munca si Asigurari sociale; a constatat ivit conflictul de competenţă şi a înaintat soluţionarea conflictului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut, în esenţă, în aplicarea art. 99 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 şi art. 102 din aceeaşi lege, art. 129 C. proc. civ. şi art. 130 alin. (2) din acelaşi C. civ., în cauză, acţiunea a fost formulată de reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A., iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul în a cărei rază teritorială îşi are sediul reclamantul, respectiv Tribunalul Bucureşti.
S-a mai reţinut că organizaţia sindicală Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate are legitimare procesuală activă, acest aspect fiind statuat şi prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, astfel sediul acestuia (Municipiul Bucureşti, str. x, sector 1) este determinant în stabilirea competenţei teritoriale, sens în care instanţa competentă să soluţioneze prezentul litigiu este Tribunalul Bucureşti.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
În speţă, Înalta Curte constată că reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele membrului de sindicat A., a formulat o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale (M.A.N.) şi Casa de Pensii Sectoriala a M.A.N, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 8122/1/10.03.2017 privind recalcularea pensiei de serviciu, emiterea unei noi decizii privind drepturile de pensie de către Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Apărării Naţionale şi obligarea acesteia la plata diferenţelor drepturilor de pensie ale contestatorului ca urmare a emiterii noii decizii de pensie, cu începere de la 01.01.2016 la zi, precum şi la plata dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie aferentă sumelor neachitate, până la data plăţii efective a acestora.
Aşadar, obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de un litigiu privind asigurările sociale.
Potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, "Hotărârile comisiilor de contestaţii pot fi atacate la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, în termen de 30 de zile de la comunicare", iar potrivit dispoziţiilor art. 101 din acelaşi act normativ "litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale".
Totodată, dispoziţiile art. 102 din aceeaşi lege, prevăd că:
"Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul".
Rezultă că textele de lege, prin termenii imperativi pe care îi utilizează, a instituit, în domeniul asigurărilor sociale, un caz de competenţă exclusivă, respectiv instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau sediul.
Aşa cum rezultă din actele şi înscrisurile dosarului, reclamant în prezenta cauză este Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, cererea de chemare în judecată fiind semnată de preşedintele sindicatului şi purtând ştampila acestei entităţi.
Reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate este cel care a formulat cererea de chemare în judecată, astfel cum rezultă din conţinutul acesteia, şi a introdus-o pe rolul Tribunalului Bucureşti, în circumscripţia teritorială a căruia se regăseşte sediul său.
Se reţine că, în speţă, fiind vorba de o pricină referitoare la asigurări sociale, normele de competenţă teritoriale sunt norme juridice de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga, iar dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Trebuie arătat că, în faţa primei instanţe sesizate - Tribunalul Bucureşti, intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate şi excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.
Este de subliniat că, aşa cum a fost formulată cererea de chemare în judecată, reclamant în cauză este sindicatul, iar dacă această entitate are sau nu calitate procesuală activă în litigiul pendinte este o chestiune care se soluţionează ulterior cercetării competenţei, stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza fiind aceea care primează.
Fără a statua asupra calităţii procesuale active, Înalta Curte reţine că, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost promovată de organizaţia sindicală Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate şi că sediul acesteia se află în Municipiul Bucureşti.
Văzând dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 223/2015 şi art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2018.