Competence to hear appeals against tribunal decisions in claims under 200,000 RON following constitutional unconstitutionality ruling

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate caracterul abuziv al clauzei contractuale inserate la pct. 5.a lit. b) din contractul de credit ipotecar nr. x/13.12.2007 privind comisionul de acordare (în cuantum de 3.920 CHF; să se constate nulitatea absolută a acestei clauze contractuale şi eliminarea acesteia, cât şi restituirea sumei de 3.920 CHF reţinută reclamantului, actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie anuală, de la data încheierii contractului şi până la data restituirii efective; să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserată la pct. 6.1 din contractul de credit şi eliminarea acesteia; să se constate nulitatea absolută a acestei clauze contractuale; să se dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF - leu, pentru efectuarea plăţilor în temeiul convenţiilor încheiate la valoarea de la data încheierii şi semnării contractului; rambursarea creditului la valoarea leu/CHF de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia şi restituirea sumelor plătite în plus de către reclamant rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul de la data semnării contractului de credit, sume actualizate, cu dobânda legală şi indicele de inflaţie anuală, de la data încasării fiecărei sume nedatorate până la achitarea integrală a acestora de către pârâtă, cât şi stabilizarea plăţilor, având la bază principiile nominalismului monetar şi impreviziunii consacrate de C. civ. din 1864, art. 1578 şi art. 970, dar şi de regulamentul valutar al BNR nr. 4/2005. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 7659/26.10.2017 pronunţată de Judecătoria Tg Jiu în dosarul nr. x/2017 a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu pârâţii B. S.A. şi C. S-a constatat că fiind abuzive clauza prevăzută de art. 5.1 lit. b) (comision acordare) din contractul de credit x/13.12.2007 şi, în consecinţă, constată nulitatea absolută a acestei clauze. A fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 3920 CHF, în echivalent RON la data plăţii, încasată cu titlu de comision de acordare cu dobânda legală aferentă, de la data perceperii şi până la plata efectivă a acestei sume. Au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de reclamant, privind constatarea ca abuzivă a clauzei prev. de art. 6.1 din contractul de credit, privind îngheţarea cursului valutar, privind restituirea sumelor de bani reprezentând diferenţă curs valutar. A fost admisă în parte cererea reclamantului privind obligă pârâtelor cheltuielilor de judecată şi obligă pârâtele la plata către reclamant a sumei de 1000 RON cu titlu cheltuieli judecată-onorariu avocat. A fost redus onorariul avocatului pârâtelor la suma de 1500 RON şi obligă reclamantul la plata acestei sume cu titlu de cheltuieli judecată constând în onorariu avocat. Au fost compensate parţial cheltuielile de judecată la care au fost obligate părţile şi obligă reclamantul la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâte.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantul A., cât şi pârâtele B. S.A., C..

Prin decizia nr. 274/2018 din 2 mai 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis apelul formulat de apelantul reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 7659/26.10.2017 pronunţată de Judecătoria Tg Jiu în dosarul nr. x/2017.

A respins apelul formulat de apelantele pârâte B. S.A., C. împotriva sentinţei civile nr. 7659/26.10.2017 pronunţată de Judecătoria Tg Jiu în dosarul nr. x/2017.

A schimbat sentinţa nr. 7659/26.10.2017 pronunţată de Judecătoria Tg Jiu în dosarul nr. x/2017 în sensul că a admis în parte acţiunea; a constatat caracterul abuziv al clauzei prev. la art. 6.1 din contract referitoare la riscul valutar; a dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, la valoarea de 2,08 RON/CHF, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate şi plătite la cursul de la data încheierii contractului; a dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferenţa cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, faţă de cel din momentul încheierii contractului, actualizate cu dobânda legală şi indicele de inflaţie anuală, de la data fiecărei încasări, la data plăţii; a respins cererea privind denominarea contractului şi achitarea în RON a ratelor; totodată, a obligat apelanta pârâtă la plata către apelantul reclamant a sumei de 1500 RON (fond) şi 2000 RON în apel, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâţii B. S.A. şi C., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la data de 22.06.2018.

La data de 22.06.2018, tribunalul a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 06.07.2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâţii B. S.A. şi C. împotriva deciziei nr. 274/2018 din 2 mai 2018, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2018.