Contractual service fees dispute: Cassation appeal declared inadmissible for lack of jurisdiction and referred to Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin acţiunea civilă înregistrată cu nr. x/281/14.03.2017 la Judecătoria Ploieşti, reclamantul A. - Persoană Fizică Autorizată- prin reprezentant legal A. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local Ploieşti, Municipiul Ploieşti, în calitate de unitate administrativ teritorială, Primarul Municipiului Ploieşti, B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata în favoarea sa a sumei totale de 12.150 RON reprezentând drepturi financiare, restante pentru perioada martie - iulie 2016, datorate în baza contractului de prestări servicii sportive nr. 49/01.03.2016 plus dobânda legală, calculată de la data exigibilităţii fiecărei tranşe şi până la data punerii efective în executare a hotărârii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 8140/28.09.2017 a Judecătoriei Ploieşti a fost admisă acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului B. şi s-a dispus obligarea acestuia din urmă la plata în favoarea reclamantului a sumei de 12.150 RON, în baza contractului de prestări servicii sportive nr. 49/01.03.2016 plus dobânda legală, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective, precum şi suma de 712,5 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, fiind admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Primarul Municipiului Ploieşti, a Municipiului Ploieşti şi respinsă acţiunea formulată de aceşti pârâţi, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată, în subsidiar, obligarea tuturor pârâţilor la plata sumelor de 12.150 RON, a dobânzilor legale, a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 556 din 24 aprilie 2018, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins cererea privind invocarea excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a Consiliului Local Ploieşti şi a Primarului Municipiului Ploieşti, ca inadmisibilă, formulată de către aceştia din urmă.

A admis apelul declarat apelantul - pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 8140/28.09.2017 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, în contradictoriu cu intimatul - reclamant A. - Persoană Fizică Autorizată -prin reprezentant legal A. şi intimaţii-pârâţi Primarul Municipiului Ploieşti, Municipiul Ploieşti, Consiliul Local Ploieşti şi, în consecinţă:

A schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Ploieşti şi Consiliul Local Ploieşti, invocată de aceşti pârâţi, prin întâmpinare.

A obligat, în solidar, pe pârâţii B., Municipiul Ploieşti şi Consiliul Local Ploieşti la plata către reclamant a sumei de 12.150 RON, în baza contractului de prestări servicii sportive nr. 49/01.03.2016 şi la plata dobânzii legale, de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 712,5 RON.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei în ceea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Primarul Municipiului Ploieşti.

A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI PLOIEŞTI şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL PLOIEŞTI - PRIN PRIMAR.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, după care tribunalul a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 22.06.2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Prahova, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Prahova, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Ploieşti, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI PLOIEŞTI şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL PLOIEŞTI - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 556 din 24 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2018.