Arrears recovery appeal over 200,000 RON threshold transferred to Court of Appeal for lack of jurisdiction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the exception of its own material incompetence and declined jurisdiction over the appeal (recurs) brought by the claimants against the civil decision no. 1394/2017 of the Cluj Tribunal, transferring the case to the Cluj Court of Appeal. The underlying dispute concerned the claimants' action for recovery of arrears and late-payment penalties under an installment purchase contract for a dwelling, where the first-instance court had partially admitted the claim and the appellate court had dismissed the claimants' appeal, which remained in force. The Court applied Articles 96 point 3, 97 point 1 and 483 of the Civil Procedure Code, alongside the binding interpretation in Decision no. 18/2018 of the High Court (on an appeal in the interest of the law) and Constitutional Court Decision no. 369/2017, holding that, in the resulting legislative gap, appeals against appellate decisions in money claims valued up to 200,000 RON fall within the jurisdiction of the courts of appeal, not the High Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, art. 97 pct. 1 din C. proc. civ; Arrears recovery appeal over 200,000 RON threshold transferred to Court of Appeal for lack of jurisdiction: 1394/2017 of the Cluj Tribunal, transferring the case to the Cluj Court of Appeal. The underlying dispute concerned the claimants' action for recovery of arrears and late-payment penalties under an installment purchase contract for a dwelling, where the first-instance court had partially admitted the claim and the appellate court had dismissed the claimants' appeal, which remained in force. The Court applied Articles 96 point 3, 97 point 1 and 483 of the Civil Procedure Code, alongside the binding interpretation in Decision no. 18/2018 of the High Court (on an appeal in the interest of the law) and Constitutional Court Decision no. 369/2017, holding that, in the resulting legislative gap, appeals against appellate decisions in money claims valued up to 200,000 RON fall within the jurisdiction of the courts of appeal, not the High Court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the Court to decline its material competence in favor of the Court of Appeal.
Procedural provision applied together with art. 132 to determine the Court's jurisdiction over the appeal.
Used to determine that the Supreme Court lacks jurisdiction over appeals against decisions of courts of appeal, thereby justifying the declination of competence.
Referenced in the interpretation of jurisdictional rules to establish that the Court of Appeal is the competent court for this case.
Cited to define which decisions are subject to appeal, supporting the jurisdictional analysis.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2018
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 16.01.2017 sub numărul x/2017 reclamantii Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca şi Municipiul Cluj Napoca în contradictoriu cu pârâta A., au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.087,84 RON, reprezentând debit aferent contractului de rate lunare numărul 6658 din 23.09.1998 încheiat în baza contractului de vânzare - cumpărare numărul x/03.09.1998, pentru perioada 01.12.2011- 30.09.2015; obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere în cuantum de 4.177,92 RON, aferente perioadei 01.12.2011 - 06.10.2015, precum şi la plata în continuare a majorărilor de întârziere, începând cu 06.10.2015 şi până la achitarea integrala a debitului principal; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4153/30.05.2017 pronunţată în dosarul civil nr. x/2017 al Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de Municipiul Cluj Napoca, reprezentat prin primar, B. si Consiliul local al Mun. Cluj Napoca reprezentat prin primar, în contradictoriu cu pârâta A.. A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor suma de 1.087,84 RON, reprezentând debit restant aferent perioadei 01.12.2011 - 30.09.2013 şi a fost respinsă în rest cererea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel apelanţii Consiliul Local al Mun. Cluj-Napoca, prin primar şi Mun. Cluj-Napoca, prin primar.
Prin decizia civilă nr. 1394/2017 din 23 octombrie 2017, Tribunalul Cluj, secţia Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de către apelanţii Consiliul Local al Mun. Cluj-Napoca, prin primar şi Mun. Cluj-Napoca, prin primar, împotriva sentinţei civile nr. 4153/2017 pronunţate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2017, pe care a păstrat-o în totalitate; fără cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ NAPOCA - PRIN PRIMAR şi MUNICIPIUL CLUJ NAPOCA - PRIN PRIMAR.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj la data de 08.06.2018.
La data de 21.06.2018, tribunalul a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 25.06.2018.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Cluj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."
A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".
Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.
Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.
Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.
A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.
Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Cluj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Cluj, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ NAPOCA - PRIN PRIMAR şi MUNICIPIUL CLUJ NAPOCA - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 1394/2017 din 23 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Cluj, secţia Civilă, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2018.