High Court Declines Jurisdiction Over Cadastre Appeal on 100 RON Refund, Case Remitted to Iași Court of Appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the exception of its own material incompetence and declined jurisdiction to hear the appeal filed by the Cadastre Office against a Court of Appeal decision, referring the case to the Iași Court of Appeal; no merits ruling was made, and the earlier first-instance judgment ordering restitution of approximately 100 RON remains temporarily in force pending the appeal on the merits. The underlying dispute involved an insolvency liquidator's claim for refund of a fee (100 RON) paid to the land registry for information, based on the insolvency law and unjust enrichment; the first court and the appellate tribunal had ruled in favor of the liquidator, and the cadastre office appealed. The decisive legal basis was procedural jurisdiction: under Articles 96(3), 97(1), and 483 of the Civil Procedure Code, read with the mandatory interpretation in ICCJ Decision No. 18/2018 (in response to Constitutional Court Decision No. 369/2017), appeals from tribunal appellate decisions in money claims up to 200,000 RON belong to courts of appeal, not the High Court — so the High Court declined jurisdiction under Articles 132 and 494 C. proc. civ., with no further review allowed.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 96 din Legea nr. 85/2014, art. 1341 C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 97 pct. 1 C. proc. civ; High Court Declines Jurisdiction Over Cadastre Appeal on 100 RON Refund, Case Remitted to Iași Court of Appeal: The underlying dispute involved an insolvency liquidator's claim for refund of a fee (100 RON) paid to the land registry for information, based on the insolvency law and unjust enrichment; the first court and the appellate tribunal had ruled in favor of the liquidator, and the cadastre office appealed. The decisive legal basis was procedural jurisdiction: under Articles 96(3), 97(1), and 483 of the Civil Procedure Code, read with the mandatory interpretation in ICCJ Decision No. 18/2018 (in response to Constitutional Court Decision No. 369/2017), appeals from tribunal appellate decisions in money claims up to 200,000 RON belong to courts of appeal, not the High Court — so the High Court declined jurisdiction under Articles 132 and 494 C. proc. civ., with no further review allowed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed as the legal basis for declaring the material incompetence of the High Court and declining the case to the Court of Appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2018
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 24.10.2016, sub număr dosar x/2016, reclamanta A. IPURL în calitate de lichidator judiciar provizoriu al S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ IAŞI, a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care pârâtul să fie obligat să restituie reclamantei suma de 100 RON, achitată pentru obţinerea informaţiilor cu privire la bunurile debitoarei, prin chitanţa seria x/9.09.2016, cu cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat prevederile art. 96 din Legea nr. 85/2014 şi art. 1341 C. civ..
La data de 26.01.2017, reclamanta a depus la dosar cerere completatoare, solicitând, în subsidiar, luarea în considerare a dispoziţiilor legale privind îmbogăţirea fără justă cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 7252/26.05.2017, Judecătoria Iaşi a admis acţiunea completată formulată de reclamant A. IPURL, în calitate de lichidator judiciar provizoriu al S.C. B. S.R.L.. în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ IAŞI. A obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 100 RON reprezentând contravaloarea tarifului achitat conform chitanţei seria x/09.09.2016. A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 250 RON cheltuieli de judecată (onorariu avocat)
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi.
Prin decizia civilă nr. 2339/2017 din 05 decembrie 2017, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins apelul formulat de OCPI Iaşi şi a păstrat sentinţa.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin cererea de recurs, solicită instanţei casarea deciziei civile nr. 2339/2017 din 05 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă invocând art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Arată şi că, potrivit disp. art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, intervenind în sfera activităţii legislative, săvârşind acte care tind să aparţină legislativului.
Recurenta critică hotărârea instanţei de apel şi sub aspectul cheltuielilor de judecată, arătând că instanţa nu trebuia să reţină cheltuielile de judecată în sarcina sa, acţiunea reclamantei fiind scutită de taxă judiciară de timbru.
Intimata S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar A. IPURL a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, iar pe cale de excepţie se invocă nelegala timbrare a căii de atac.
Prin decizia nr. 336/2018 din 11.06.2018, Curtea de Apel Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale cu referire la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 12 iulie 2018.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Iaşi, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."
A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".
Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.
Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.
Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.
A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.
Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Iaşi, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Iaşi, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâtul OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ IAŞI împotriva deciziei civile nr. 2339/2017 din 5 decembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2018.