High Court declination leaves intact appellate award of statutory interest on abusive risk commission
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted its own material incompetence exception and declined jurisdiction over the defendant's appeal to the Cluj Court of Appeal, without ruling on the merits, so the appellate decision (which had ordered the bank to pay statutory interest on an abusive risk commission of 5813 CHF for 28.01.2008–01.10.2012) remains in force pending transfer. The dispute is a civil consumer-law claim for statutory interest following a prior final ruling that a banking risk commission was abusive; the defendant challenged jurisdictional competence, not the merits. Legally, the Court applied Articles 96(3), 97(1), 483(2), and 132 of the Civil Procedure Code, together with the binding interpretation in Decision No. 18/2018 (published 14 November 2018) following Constitutional Court Decision No. 369/2017, holding that appeals against appellate decisions of tribunals in monetary claims up to 200,000 RON belong to the courts of appeal, not the High Court, due to a legislative gap created by the constitutional ruling.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 480 alin. (2) C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992; High Court declination leaves intact appellate award of statutory interest on abusive risk commission: The dispute is a civil consumer-law claim for statutory interest following a prior final ruling that a banking risk commission was abusive; the defendant challenged jurisdictional competence, not the merits. Legally, the Court applied Articles 96(3), 97(1), 483(2), and 132 of the Civil Procedure Code, together with the binding interpretation in Decision No. 18/2018 (published 14 November 2018) following Constitutional Court Decision No. 369/2017, holding that appeals against appellate decisions of tribunals in monetary claims up to 200,000 RON belong to the courts of appeal, not the High Court, due to a legislative gap created by the constitutional ruling.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis invoked in the dispositive to admit the exception of material incompetence and decline jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2018
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare, sub nr. x/2016, contestatorii A. şi B. în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.A. au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa să dispună:obligarea intimatei la plata dobânzii legale calculate la valoarea comisionului de risc în cuantum de 5813 CHF, calculată pe perioada 28.01.2008 - 01.10.2012, urmare admiterii definitive a cererii reclamanţilor de constatare ca abuziv a comisionului susmenţionat conform sentinţei civile nr. 7572/2015 a Judecătoriei Baia Mare pronunţată în dosarul nr. x/2015,obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 5461/29.06.2017, Judecătoria Baia Mare a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de către pârâta C. S.A., prin întâmpinare, ca neîntemeiată
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A. şi B..
Prin decizia civilă nr. 594/A/2018 din 17 aprilie 2018, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul declarat de A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 5461/29.06.2017, pronunţată de Judecătoria Baia Mare, judeţul Maramureş, pe care a schimbat-o în temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că:
A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A. şi, în consecinţă:
A obligat pârâta la plata către reclamanţi a dobânzilor legale calculate la valoarea comisionului de risc în cuantum de 5813 CHF pentru perioada 28.01.2008-01.10.2012.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta C. S.A.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureş la data de 12.06.2018.
La data de 29.06.2018, tribunalul a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 02.07.2018.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Maramureş, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."
A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".
Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.
Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.
Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.
A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.
Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Maramureş, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Cluj, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 594/A/2018 din 17 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2018.