Competence to hear appeals against appellate decisions in claims valued up to 200,000 RON following the unconstitutionality of transitional procedural provisions
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania admitted the exception of lack of material jurisdiction and declined competence, ordering the appeal to be transferred to the Court of Appeal Iasi; consequently, the lower instances' decisions remain in force, with the claimant prevailing on the merits at the first and second instance, which had ordered the termination of a lease agreement and the restoration of the parties to their prior situation. The dispute arose from a civil action for lease termination involving a claim valued at or under 200,000 RON, where the defendant challenged the appellate court's decision via appeal, creating a legal uncertainty regarding the competent instance for such appeals after the Constitutional Court declared certain transitional provisions unconstitutional. Relying on the hierarchical organization of courts and the binding nature of its prior decision no. 18/2018 on the uniform interpretation of the Code of Civil Procedure provisions, the Supreme Court determined that the material competence to hear appeals against appellate court decisions in cases valued up to 200,000 RON belongs to the Courts of Appeal, not the Supreme Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 453 alin. (1) C. proc. civ, art. 468 alin. (1) C. proc. civ, art. 97 pct. 1 C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ; Competence to hear appeals against appellate decisions in claims valued up to 200,000 RON following the unconstitutionality of transitional procedural provisions: A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2018
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Huşi cu nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată civilă pârâta S.C. "B." S.A. Vaslui solicitând să se dispună rezilierea contractului de arendare încheiat sub nr. x din 04.03.2014 şi înregistrat la Consiliul Local al com. Hoceni, jud. Vaslui, repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de arendare, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 417/27.04.2017, Judecătoria Huşi a admis acţiunea civilă intentată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. "B." S.A. Vaslui şi, în consecinţă:
A dispus rezilierea contractului de arendare înregistrat sub nr. x din 04.03.2014 la Consiliul Local Hoceni, jud. Vaslui, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară perfectării contractului.
În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. a obligat pârâta la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de reclamant.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ., a formulat apel S.C. B. S.A. Vaslui, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 1492/A/2017 din 1.11. 2017, Tribunalul Vaslui, secţia Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de B. S.A. Vaslui împotriva sentinţei civile nr. 417/27.04.2017 a Judecătoriei Huşi, pe care a păstrat-o.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs SC "B." S.A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi precizând ca motivele de nelegalitate se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) punctele 5 si 8 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 203/2018 din 08.05.2018, Curtea de Apel Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale cu referire la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 21 iunie 2018.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Vaslui, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."
A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".
Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.
Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.
Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.
A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.
Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Vaslui, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Iaşi, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta S.C. B. S.A. Vaslui împotriva deciziei civile nr. 1492/A din 1 noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Vaslui, secţia Civilă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2018.