Jurisdiction to hear appeal against tribunal judgment in consumer credit dispute below 200,000 RON threshold following constitutional invalidation of transitional limit

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Luduş la data de 29 noiembrie 2016, sub număr unic de dosar x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză:

- să constate abuzive şi nule şi să desfiinţeze clauzele cuprinse la pct. 5 teza 2 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 532F/20.08.2007 "Dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile B., la care se adaugă 1,5 pp" pct. 2.10.a din "Condiţiile generale de creditare - Anexă la contractul de credit bancar"

- să constate abuzive şi nule şi să desfiinţeze clauzele cuprinse la pct. 9 lit. a) din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 532F/20.08.2007 "comision de acordare credit de 1,80% flat" şi pct. .3.1. şi 3.7 din "Condiţiile generale de creditare - Anexă la contractul de credit bancar"

- să constate abuzive şi nule şi să desfiinţeze clauzele cuprinse la pct. 9 lit. b) din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 532F/20.08.2007 "comision de adminstrare de 11,50 euro lunar" şi pct. 3.9. din "Condiţiiile generale de creditare - Anexă la contractul de credit bancar" şi pct. 4 lit. Al). b. din actul adiţional nr. x încheiat în data de 15.03.2011 "comision lunar de administrare de 17 euro"

- să oblige pârâta să-i restituie diferenţa dintre dobânda iniţială de 7,4%/an şi dobânda majorată unilateral în perioada septembrie 2008- august 2010, cu dobândă legală de la data încasării fiecărei rate şi până la achitarea întegrală a debitului;

- să oblige pârâta să-i restituie suma de 414 euro încasată cu titlu de "comision de acordare credit", cu dobândă legală începând cu data de 22.08.2007 şi până la achitarea inregrală a debitului;

- să oblige pârâta să-i restituie suma încasată cu titlu de "comison de administrare" de 11,50 euro lunar în perioada septembrie 2007 - martie 2011 şi 17 euro lunar începând cu luna aprilie 2011 - data eliminării acestui comision;

- să oblige pârâta să elimine din contractul de credit litigios "comisionul de administrare" de 17 euro lunar;

- cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 349/20 aprilie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Luduş a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi, în consecinţă, a constatat că, în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 532F/20.08.2007 există clauze abuzive şi anume clauzele prevăzute la pct. 5 teza 2 din Convenţie, raportat la pct. 2.10.a din secţiunea "Condiţii generale", la pct. 9 lit. a) din Convenţie, raportat la pct. 3.1. şi 3.7 din secţiunea "Condiţiile generale de creditare" şi la pct. 9 lit. b) din Convenţie, raportat la pct. 3.9. din secţiunea "Condiţiile generale de creditare". Instanţa a dispus anularea acestor clauze; a obligat pârâta să restituie reclamantului diferenţa dintre dobânda iniţială de 7,4%/an şi dobânda majorată unilateral în perioada septembrie 2008- august 2010, cu dobândă legală de la data încasării fiecărei rate şi până la achitarea integrală a debitului; a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 414 euro încasată cu titlu de "comision de acordare credit", cu dobândă legală începând cu data de 22.08.2007 şi până la achitarea integrală a debitului; a obligat pârâta să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de "comision de administrare" de 11,50 euro lunar în perioada septembrie 2007- martie 2011. De asemenea, pârâta a fost obligată să achite reclamantului suma de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel atât reclamantul A., cât şi pârâta B..

Prin decizia civilă nr. 602/A din 07 noiembrie 2017 şi prin Decizia nr. 211/A/10 aprilie 2018 privind completarea Deciziei nr. 602/A din 07 noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Specializat Mureş în dosarul nr. x/2016, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta B. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 349/20.04.2017 pronunţată de Judecătoria Luduş în dosarul nr. x/2016, a admis apelul formulat de apelantul A., împotriva sentinţei civile nr. 349/20.04.2017 pronunţată de Judecătoria Luduş în dosarul nr. x/2016, a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul următor: a constatat abuzivă clauza prevăzută la art. 4 lit. A)1 b din actul adiţional nr. x/15.03.2011 la contractul de credit bancar nr. 532F/20.08.2007 cu privire la comisionul de administrare credit. A obligat pârâta B. S.A. la restituirea sumelor achitate de reclamantul A. cu titlul de comision de administrare în baza clauzelor constatate ca fiind abuzive. A obligat pârâta B. S.A. la plata dobânzii legale la sumele achitate de reclamant cu titlul de comision de administrare, calculată de la data efectuării plăţii şi până la data restituirii efective. S-au menţinut restul dispoziţiilor hotărârii apelate. A obligat pârâta B. S.A. la plata sumei de 1.000 RON către apelantul A. cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta B. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi rejudecând cauza, admiterea apelului, invocând motivul prev.de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 26 iunie 2018, instanţa a invocat din oficiu şi a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Tg. -Mureş în soluţionarea cererii de recurs.

Prin decizia nr. 1410/R din 26.06.2018, Curtea de Apel Targu Mures a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 6 iulie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Specializat Mureş, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Specializat Mureş, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Târgu-Mureş, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 602/A/2017 din 7 noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Specializat Mureş -Litigii cu Profesioniştii, în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2018.