Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 4896/2018 AI generated

Supreme Court declines jurisdiction over loan clause abuse appeal and remands to Court of Appeal

Case Number Decizia nr. 4896/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted its own exception of lack of material jurisdiction and declined competence to the Târgu-Mureș Court of Appeal, leaving the lower court judgments—which had found certain loan clauses abusive and ordered restitution—provisionally in force pending review by the competent appellate body. The dispute concerned a civil action challenging the abusiveness of variable interest rate calculation and administration fee clauses in a personal credit contract, with the bank appealing the lower courts' decisions that ruled in favor of the consumer. The decisive legal basis was the interpretation of Articles 96, 97, and 483 of the Code of Civil Procedure following Constitutional Court Decision No. 369/2017, which established that for monetary claims under 200,000 RON, appeals against tribunal decisions are within the competence of Courts of Appeal rather than the Supreme Court, due to a legislative vacuum regarding the specific hierarchical allocation of such recourse.

Legislator headnote

AI generated

art. 499 C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992; Supreme Court declines jurisdiction over loan clause abuse appeal and remands to Court of Appeal: - clauza referitoare la perceperea comisionului de administrare de 0,29%/lună cuprinsă în art. 6.1 lit. c) din contract.

Keywords

AI generated
jurisdiction over consumer contracts declining of jurisdiction civil judgment contract interpretation allocation clause cassation review

Cited Legislation

AI generated
art. 499 C. proc. civ
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art.
art. 483 alin. (3) C. proc. civ
369/2017 a Curţii Constituţionale cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
art. 132 C. proc. civ
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ.
art. 483 din C. proc. civ
1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr.
art. 483 alin. (2) din C. proc. civ
A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".
art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
(1) din Constituţie şi art. 31 alin.
art. 97 pct. 1 din C. proc. civ
Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art.

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc sub nr. x/2016 din 08.04.2106 reclamanta A., prin avocat B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., prin sucursala Miercurea Ciuc, a solicitat:

1 - constatarea caracterului abuziv al clauzei de la art. 5.2 din contractul de credit nr. x/1000/12953 din 01.10.2008 şi obligarea pârâtei să calculeze dobânda variabilă după schema: marja băncii + LIBOR 3M.

2 - obligarea pârâtei la restituirea sumelor reprezentând dobândă percepută abuziv, calculate până la data pronunţării hotărârii definitive,

3 - să se constate caracterul abuziv al clauzei de la art. 6.1 lit. c) din contractul de credit referitoare la comisionul de administrare şi să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor percepute cu acest titlu, calculate până la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa în prezenta cauză,,

4 - obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor ce urmează a fi restituite, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective,

5 - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1226 din 06 aprilie 2017 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. x/2016, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta C. S.A., ca neîntemeiată.

S-a respins excepţia lipsei obiectului cererii de chemare in judecata, invocată de pârâta C. S.A., ca neîntemeiată.

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. şi în consecinţă:

S-a constatat caracterul abuziv al următoarelor clauze cuprinse în contractul de credit pentru nevoi personale nr. x din 01.10.2008:

- clauza cuprinsă în art. 5.2 din contractul de credit potrivit căreia:

"dobânda este variabilă, putând fi modificată în mod unilateral de bancă în funcţie de politica C. S.A., de costurile de finanţare ale băncii, de evoluţia pieţei financiar bancare … fără a exista consimţământul clientului",

- clauza referitoare la perceperea comisionului de administrare de 0,29%/lună cuprinsă în art. 6.1 lit. c) din contract.

S-a stabilit că pentru toată durata de derulare a contractului de credit pentru nevoi personale nr. x din 01.10.2008 formula de calcul a dobânzii va fi următoarea:

"dobânda variabilă = marja fixă a băncii în valoare de 1,0125% + indicele LIBOR 3M valabil pentru ziua scadenţei".

A fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 1114,28 CHF reprezentând dobândă percepută în plus în perioada 01.10.2008 - 31.12.2016.

A fost obligată pârâta la restituirea sumei de 6702,34 CHF reprezentând comision de administrare perceput abuziv în perioada 01.10.2008 - 31.12.2016.

S-a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente echivalentului în RON al sumelor de 1114,28 CHF reprezentând dobândă percepută în plus, respectiv 6702,34 CHF reprezentând comision de administrare perceput abuziv, sume calculate la cursul de schimb chf/leu al BNR din data plăţii. Dobânda va fi calculată de la data introducerii acţiunii, 08.04.2016, şi până la data plăţii efective.

Totodată, s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 4400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Această hotărâre a fost atacată cu apel de pârâta C. S.A.., iar prin decizia nr. 27/02.02.2018 pronunţată de Tribunalul Harghita, s-a respins apelul pârâtei C. S.A.., împotriva sentinţei nr. 1226/06.04.2017 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc, fără cheltuieli de judecată în apel.

Hotărârea de mai sus a fost atacată cu recurs de către pârâta C. S.A.., care a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii în totalitate ca neîntemeiată, invocând faptul că instanţa de apel a reţinut motive contradictorii pentru a motiva decizia contestată precum şi o interpretare/aplicare greşită a dispoziţiilor Legii nr. 193/2000.

Prin decizia nr. 1443/R din 28.06.2018, Curtea de Apel Targu Mures a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 13 iulie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Harghita, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Harghita, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Târgu-Mureş, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 27 din 2 februarie 2018, pronunţate de Tribunalul Harghita, secţia Civilă, în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2018.