Competence of Courts of Appeal vs. Supreme Court for Cassation in Money Claims Under 200,000 RON Following Constitutional Invalidation of Transitional Provisions
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the exception of material incompetence and declined jurisdiction, transferring the appeal to the Bacău Court of Appeal; consequently, the underlying judgment favoring the creditor in the debt collection suit remains in force pending review by the competent appellate court. The case involved a civil procedure dispute where the debtor challenged an appellate decision of the Bacău Tribunal, which had upheld a first-instance judgment ordering the payment of approximately 40,000 RON in debt and penalties; the ICCJ determined that under the current legal framework following the Constitutional Court’s ruling on the validity of transitional provisions, it lacked material jurisdiction over cassation appeals filed against tribunal decisions in money-claim cases with a value not exceeding 200,000 RON, due to a legislative gap that mandated adherence to the hierarchical judicial pyramid. The decisive legal basis included Article 132 and Articles 97, 483, and 517 of the Code of Civil Procedure, interpreted in light of Decision No. 369/2017 of the Constitutional Court and ICCJ Decision No. 18/2018, which clarified that such cases fall within the competence of the Courts of Appeal rather than the Supreme Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, art. 97 pct. 1 din C. proc. civ; Competence of Courts of Appeal vs. Supreme Court for Cassation in Money Claims Under 200,000 RON Following Constitutional Invalidation of Transitional Provisions: A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2018
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. de dosar x/15.03.2016 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea debitoarei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 23331,79 RON reprezentând debit şi suma de 16139,48 RON reprezentând penalităţi de întârziere de 0,10% pe zi de întârziere calculate până la data introducerii cererii de chemare în judecată şi în continuare, actualizate până la data plăţii efective. Cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1439/05.10.2017, pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr. x/2016 s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUD. C.. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. şi în consecinţă, a fost obligată pârâta să achite reclamantei următoarele sume: 23331,79 RON reprezentând debit, 16139,48 RON reprezentând penalităţi de întârziere de 0,10%, pe zi de întârziere calculate până la data introducerii cererii de chemare în judecată şi în continuare, actualizate până la data plăţii efective, 1426,44 RON reprezentând contravaloare facturi. De asemenea, a fost obligată pârâta să achite creditoarei şi suma de 64 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel S.C. B. S.R.L., care a fost respins ca neîntemeiat prin decizia nr. 489/A/2018 din 3 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta S.C. B. S.R.L.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău la data de 25.05.2018.
La data de 19.06.2018, tribunalul a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 22.06.2018.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Bacău, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."
A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".
Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.
Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.
Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.
A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.
Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Bacău, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Bacău, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 489/A/2018 din 3 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2018.