Competence to hear appeal against tribunal decision on penalties for delayed payment of public utility bills under 200,000 RON threshold

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi reclamantul MUNICIPIUL IAŞI-SERVICIUL ENERGETIC ŞI DE UTILITĂŢI PUBLICE a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând obligarea pârâtei să plătească suma de 9263,36 RON reprezentând penalităţi de întârziere pentru perioada martie 2012- martie 2013, calculate pana la data de 31.07.2015 pentru achitarea cu intarziere a facturilor emise in perioada 31.10.2011 - 30.11.2012, precum si a penalitatilor de intarziere in cuantum de 0,03% pe zi de intarziere, in continuare, pana la data platii efective a debitului principal.

În drept au fost invocate dispoziţiile Legii 326/2006, Legii nr. 51/2006, art. 1270 C. civ.

Prin sentinţa civila nr. 10680/05.10.2016, Judecătoria Iaşi a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru penalităţile de întârziere aferente facturilor emise in perioada 31.10.2011- 29.02.2012.

S-a admis in parte cererea formulată de reclamantul Municipiul Iaşi, in contradictoriu cu pârâta A..

A fost obligă pârâta să plătească reclamantei suma 6614,71 RON, reprezentând penalităţi aferente facturilor emise in perioada 31.03.2012-30.11.2012, calculate pana la data de 31.07.2015.

S-a respins cererea reclamantei de obligare a paratei la plata penalităţilor de întârziere aferente facturilor emise in perioada 31.10.2011-29.02.2012, ca fiind prescrise.

A fost obligată pârâta să achite reclamantului penalităţi in cuantum de 0,03% pe zi de întârziere, începând cu data de 1 august 2015 şi până la achitarea efectivă a debitului principal.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâta A., prin reprezentant legal şi Municipiul Iaşi - Serviciul Energetic si de Utilităţi Publice, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 1791/2017 din 17 octombrie 2017, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins apelurile promovate de apelanta A., prin reprezentant legal si de apelantul Municipiul Iaşi - Serviciul Energetic si de Utilităţi Publice împotriva sentinţei civile nr. 10680/05.10.2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi, sentinţă pe care a păstrat-o.

Municipiul Iaşi-Serviciul Energetic şi de Utilităţi Publice a formulat recurs împotriva acestei decizii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Intimata A., prin reprezentant legal - preşedinte B., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil si menţinerea deciziei atacate.

Prin decizia nr. 303/2018 din 05.06.2018, Curtea de Apel Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale cu referire la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 12 iulie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Iaşi, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Iaşi, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Iaşi, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul MUNICIPIUL IAŞI - SERVICIUL ENERGETIC ŞI DE UTILITĂŢI PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 1791/2017 din 17 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2018.