Material jurisdiction for cassation appeals against tribunal decisions in monetary disputes under 200,000 RON following unconstitutionality of transitional civil procedure thresholds

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 28.08.2015 sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. şi S.C. C. S.A. Agenţia Zimbru, pronunţarea unei hotărâri prin care:

1.să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contactul de credit nr. x încheiat între părţi la data de 13.08.2008, la art. 1.1. lit. b), 2.4, 3.1, 3.2., 3.3., 3.5, 3.7, 3.12, 3.13, 3.1.4, 4,1, 4.4, 4,6, 4.8, 11.4.

2.să se constate caracterul abuziv al clauzelor din actul adiţional din 17,09.2010 referitoare la art. I,II, V.

3.să se constate nulitatea absolută a acestor clauze,

4.să se dispună eliminarea din contract a acestor clauze contractuale,

5.să fie obligate pârâtele la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare în valoare de 0,15 %/lună din soldul creditului, respectiv suma aproximativă de 3.018 CHF în echivalent RON la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, şi cu titlu de comision de procesare în sumă de 517 CHF în echivalent în RON la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, precum şi actualizarea sumelor cu rata inflaţiei până la data plăţii efective, precum şi plata dobânzii legale aferentă acestor sume de bani de la data plăţii şi până la data achitării efective.

6.sa se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contractul de credit Ia secţiunea 4 din condiţiile generale, privind efectuarea plăţilor în moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar, şi să se constate nulitatea absoluta a acestor clauze şi să se dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-leu de la data de 13.08.2008, data încheierii contractului de credit, respectiv la cursul de 2,2821 RON pentru efectuarea plăţilor ratelor de credit

7.sa fie obligate pârâtele să procedeze la calcularea ratelor de credit în funcţie de valoarea leu/CHF de la data semnării contractului. respectiv 2,2821 RON, ratele urmând a fi recalculate de la data semnării contractului şi până la sfârşitul perioadei contractuale, respectiv 13.08.2048.

8.să se dispună plata, în continuare, a ratelor de credit la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului, respectiv la cursul de 2,2821 RON.

9.să fie obligate pârâtele sa plătească sumele achitate în plus în temeiul contractului, rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valutar valabil la data semnării contractului de credit (2,282 I RON), sumele urmând a fi actualizate cu rata inflaţiei şi la care se va adăuga dobânda legală aferentă, calculată de la dala încasării fiecărei sume nedatorate şi până la data achitării efective,

10.sa fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2227/22.02.2017, Judecătoria Iaşi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta Agenţia Zimbru a C. S.A. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.

A respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi şi B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A. şi B., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 14/2018/CIV din 25 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal s-a respins apelul declarat de A. si B. împotriva sentinţei civile nr. 2227/22.02.2017 a Judecătoriei Iaşi ce a fost păstrată.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii A. şi B., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Intimata S.C. C. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Prin decizia nr. 301/2018 din 05.06.2018, Curtea de Apel Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale cu referire la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 12 iulie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Iaşi, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Iaşi, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Iaşi, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 14/2018/CIV din 25 ianuarie 2018, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2018.