Jurisdiction declined on value threshold; CHF interest adjustment ruling upheld pending referral to appellate court.

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra cererilor de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin acţiunea formulată şi înregistrată la data de 20.11.2015, pe rolul Judecătoriei Baia Mare, sub număr dosar x/2015, reclamanţii A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. prin Sucursala Baia Mare, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a clauzei cuprinsă la pct. 3.3 teza II din contractul de credit nr. x din 27.04.2007, încheiată între C. S.A., în calitate de creditoare-împrumutătoare pe de o parte şi A. şi B., în calitate de împrumutaţi, pe de altă parte, cu privire la posibilitatea băncii de a modifica rata dobânzii curente în funcţie de evoluţia pieţei financiare, obligarea pârâtei la restituirea către reclamanţi a sumei percepute cu titlu de dobândă, peste nivelul stabilit în contract, de 5,9% pe an, începând cu data încheierii contractului şi până la data pronunţării unei hotărâri definitive, cu dobândă legală calculată asupra acestei sume, de la data plăţilor şi până la restituirea efectivă, obligarea pârâtei la refacerea graficului de rambursare prin aplicarea nivelului dobânzii de 5,9% pe an pentru toată durata de derulare a convenţiei, constatarea nulităţii absolute a clauzei cuprinse în pct. 3.5 din acelaşi contract, cu privire la perceperea unui comision de procesare, restituirea sumei de 634 CHF, percepută cu titlu de comision de procesare, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 397 din 13.01.2017, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2015 s-a admis în parte în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. prin SUCURSALA BAIA MARE. S-a constatat ca fiind abuzivă şi pe cale de consecinţă lovită de nulitate absolută clauza prevăzută la pct. 3.3 teza II din contractul de credit nr. x din 27.04.2007, încheiată între C. S.A., în calitate de creditoare-împrumutătoare pe de o parte şi A. şi B., în calitate de împrumutaţi, pe de altă parte, cu privire la posibilitatea băncii de a modifica rata dobânzii curente în funcţie de evoluţia pieţei financiare. A fost obligată pârâta la plata către reclamanţi a sumei percepute cu titlu de dobândă, peste nivelul stabilit în contract, de 5,9% pe an, pentru perioada 27.04.2007-09.09.2010, cu dobândă legală calculată asupra acestei sume, de la data plăţilor şi până la restituirea efectivă. A fost respins capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtei la refacerea graficului de rambursare prin aplicarea nivelului dobânzii de 5,9% pe an pentru toată durata de derulare a convenţiei. A fost respins capătul de cerere cu privire la constatarea nulităţii absolute a clauzei cuprinse în pct. 3.5 din acelaşi contract, cu privire la perceperea unui comision de procesare. A fost respins capătul de cerere cu privire la restituirea sumei de 634 CHF, percepută cu titlu de comision de procesare. A fost obligată pârâta C. S.A. la plata către reclamanţi a sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A. şi B., iar pârâta S.C. C. S.A. a formulat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 676/A din 24 aprilie 2018, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul formulat de către reclamanţii A. şi B. şi apelul incident formulat de pârâta S.C. C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 397 din 13.01.2017, pronunţată de Judecătoria Baia Mare.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii A. şi B., care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureş la data de 20.06.2018.

La data de 29.06.2018, tribunalul a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 02.07.2018.

La data de 12.11.2018 a formulat întâmpinare şi recurs incident S.C. C. S.A., solicitând, totodată, şi suspendarea executării deciziei recurate.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursurile formulate în cauză au fost declarate împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Maramureş, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

În egală măsură, se reţine că în cadrul recursului principal, declarat de reclamanţii A. şi B., pârâta C. S.A. a formulat un recurs incident, solicitând, totodată, suspendarea executării silite a deciziei recurate.

Potrivit prevederilor art. 491 din C. proc. civ., "(1) Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile. (2) Prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător."

Dispoziţiile art. 472 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că:

"Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe."

Conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ., "Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120."

Aşa fiind, instanţa competentă să soluţioneze cererea principală devine competentă să soluţioneze şi cererile accesorii, adiţionale şi incidentale, formulate în cadrul aceluiaşi proces.

Se mai reţine că cererea de suspendare reglementată de dispoziţiile art. 484 alin. (2) Cod de procedură civilă constituie un incident procedural ivit cu ocazia soluţionării recursului, acestea fiind indisolubil legate şi că, potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (6) C. proc. civ., "cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare".

Aşa cum s-a arătat, instanţa competentă să soluţioneze cererea principală devine competentă să soluţioneze şi cererile accesorii, adiţionale şi incidentale, formulate în cadrul aceluiaşi proces.

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Maramureş, competenţa de soluţionare a recursului principal, a recursului incident şi a cererii de suspendare formulate în cadrul recursului incident aparţine Curţii de Apel Cluj, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului principal declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 676/A din 24 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a recursului incident declarat de pârâta C. S.A. împotriva aceleiaşi decizii, precum şi a cererii de suspendare a executării silite a deciziei recurate, formulate de pârâta C. S.A., în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2018.