Forest management damages claim; material jurisdiction for cassation appeals against tribunal decisions in cases up to 200,000 RON following constitutional unconstitutionality finding

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda la data de 27 noiembrie 2015, sub nr. de dosar x/2015, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor Bucureşti-Direcţia Silvică Cluj, Ocolul Silvic Turda, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 56.289,64 RON reprezentând prejudiciul cauzat prin administrarea defectuoasă a fondului forestier ce reprezintă proprietatea reclamantei, la plata dobânzii legale datorată începând cu data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, moment apreciat punere în întârziere,conform art. 1522 alin. (5) C. civ., şi până la plata efectivă a creanţei.

Prin sentinţa civilă nr. 1243/23.06.2017 pronunţată în dosar nr. x/2015 Judecătoria Turda a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de partea pârâtă.

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Silvică Cluj - Ocolul Silvic Turda, şi în consecinţă, a obligat pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 56.289,64 RON debit principal cu dobânda legală aferentă începând cu data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, data de 27 noiembrie 2015, şi până la plata efectivă a creanţei.

A obligat pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 2.230,79 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Regia Naţionala a Pădurilor - ROMSILVA, Direcţia Silvica Cluj solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 1243/23.06.2017 în sensul admiterii ca întemeiată a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fondul cauzei respingerii cererii de chemare în judecată promovată de reclamantul intimat A., cu consecinţa exonerării pârâtei apelante de la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 860/A/2018 din 18 aprilie 2018, Tribunalul Cluj, secţia Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă Regia Naţională a Pădurilor- ROMSILVA, Direcţia Silvică Cluj împotriva sentinţei civile nr. 1243/23.06.2017 din 23.06.2017 şi a încheierii din 14 aprilie 2016, pronunţate în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Turda pe care a menţinut-o în totul; totodată, a obligat pe apelantă să plătească intimatului A. suma de 1500 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 860/A/2018 din 18 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Cluj a formulat recurs pârâta REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ CLUJ, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul admiterii în tot a apelului, declarat împotriva sentinţei civile nr. 1243/23.06.2017, cu schimbarea acesteia din urmă în sensul respingerii cererii de chemare în judecată a reclamantului ca nefondată.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj la data de 26.06.2018.

La data de 28.06.2018, tribunalul a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 02.07.2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Cluj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Cluj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Cluj, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ CLUJ împotriva deciziei civile nr. 860/A/2018 din 18 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Cluj, secţia Civilă, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2018.