Jurisdiction declined to Court of Appeal; case referred without merits ruling on property dispute.

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 31.10.2014 sub nr. x/2014, reclamantul A. a formulat în temeiul art. 8 şi urm. din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Legea nr. 50/1991, art. 1 din Normele metodologice de aplicare a legii nr. 50/1991, art. 1 şi urm. din C. proc. civ., cerere de chemare în judecată a pârâţilor Comuna Dărmăneşti, B.-primarul com. Dărmăneşti, C.-viceprimarul com. Dărmăneşti, D. şi E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea următoarelor acte administrative: certificatul de urbanism nr. x din 05.05.2014, emis de Comuna Dărmăneşti, certificat anexat la adresa număr de ieşire 3549/06.06.2014, comunicată reclamantului la 19.06.2014, prin x, autorizaţia de construire/desfiinţare nr. x din 07.05.2014 emisă de Comuna Dărmăneşti, autorizaţie anexată la adresa număr de ieşire 3549/06.06.2014, comunicată reclamantului la 19.06.2014, prin x, partea a doua (ultimele cinci aliniate) din Adresa Primăriei com. Dărmăneşti, având număr de ieşire 3549/06.06.2014 comunicată reclamantului la 19.06.2014, prin x emise cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare, recunoaşterea intereselor legitime şi dreptului de proprietate al reclamantului, repunerea în situaţia anterioară, prin desfiinţarea gardului/împrejmuirii edificate, repararea pagubelor cauzate şi acordarea de daune morale în cuantum minim de 100.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 01 octombrie 2015 s-a dispus disjungerea capetelor de cerere având ca obiect "stabilire drept de proprietate" şi "desfiinţare gard/împrejurimi", formându-se un nou dosar cu nr. x/2015

Prin sentinţa nr. 2078 pronunţată la data de 13 noiembrie 2015, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "stabilire drept de proprietate" şi desfiinţare gard/împrejmuiri în favoarea Judecătoriei Suceava.

Ca efect al hotărârii declinatorii de competenţa cu privire la capetele de cerere mai sus menţionate la data de 11.01.2016 pe rolul Judecătoriei Suceava a fost înregistrată cauza sub acelaşi număr de dosar, nr. x/2015

La termenul din 11 martie 2016, reclamantul A. a formulat o cerere modificatoare, completatoare şi precizatoare a capetelor de cerere ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună recunoaşterea dreptului de proprietate cu privire la terenul intravilan în suprafaţă de 46 m.p. situat în Comuna Dărmăneşti, Judeţul Suceava, teren ce face parte din imobilul identificat prin numărul cadastral x, înscris în Cartea funciară nr. x a Comunei Dărmăneşti, conform Extrasului de carte funciară pentru informare nr. x din 08.09.2014, eliberat de O.C.P.I. Suceava - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Suceava, precum şi lăsarea terenului revendicat în deplina proprietate şi liniştita posesie a sa, a reclamantului, desfiinţarea gardului/împrejmuirii construite de pârâţii-vecini D. şi E. în luna mai 2014 pe terenul proprietatea sa situat în Comuna Dărmăneşti, Judeţul Suceava, identificat prin numărul cadastral x, înscris în Cartea funciară nr. x a Com. Dărmăneşti, reconstituirea hotarului imobilului proprietatea sa situat în com. Dărmăneşti, Judeţul Suceava, identificat prin numărul cadastral x, înscris în Cartea funciară nr. x a Comunei Dărmăneşti, grăniţuirea şi fixarea semnelor corespunzătoare între imobilul proprietatea sa şi imobilul pârâţilor-vecini D. şi E. şi admiterea excepţiei nulităţii absolute şi/sau anularea Titlului de proprietate nr. x, emis la data de 29.04.2005, de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor - Judeţul Suceava, pe numele lui F. pentru terenul în suprafaţă de 240 m.p. situat în Tarlaua x, Parcela x din intravilanul Judeţul Suceava, precum şi a actelor subsecvente, respectiv Certificatul de moştenitor suplimentar nr. 157 emis la data de 31.07.2006 de B.N.P. G., în Dosarul nr. x/2006, şi Contractul/de vânzare-cumpărare încheiat la data de 4 august 2006 între H. şi pârâţii-vecini D. şi E., autentificat de B.N.P. G. sub nr. x/04.08.2006, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 22 aprilie 2016, instanţa a pus în discuţia părţilor cererea modificatoare, completatoare şi precizatoare a capetelor de cerere ce formează obiectul dosarului nr. x/2015, formulată de reclamant şi a constatat că modificarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant a avut loc tardiv, motiv pentru care reclamantul a fost decăzut din dreptul de a-şi modifica cererea de chemare în judecată.

La termenul din 16 septembrie 2016, reclamantul a formulat o cerere de lămurire a limitelor judecării cauzei prin care a solicitat să se stabilească cadrul procesual şi calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii

La termenul de judecată din data de 14.10.2016, instanţa a pus în discuţie excepţia tardivităţii modificării acţiunii, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa motivelor în fapt şi în drept pe care se întemeiază cererea şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor B.,C. şi Comuna Dărmăneşti, rămânând în pronunţare pe aceste excepţii.

Prin sentinţa civilă nr. 4738 din data de 09.12.2016 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2015, s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului de lămurire a limitelor judecării cauzei.

S-a admis excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată.

S-a anulat, ca nemotivată în fapt, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii COMUNA DĂRMĂNEŞTI, B., C., D. şi E..

Împotriva sentinţei civile nr. 4738 din data de 09.12.2016 şi a încheierii de şedinţă din data de 22.04.2016 pronunţate de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2015 a formulat apel reclamantul A., prin care a solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei atacate şi a încheierilor premergătoare atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei, spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte încheierea de şedinţă din data de 22.04.2016 pronunţată de Judecătoria Suceava, a arătat că aceasta a fost nemotivată şi dată cu încălcarea şi/sau aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în vigoare.

Prin decizia nr. 1097 din 3 octombrie 2017 Tribunalul Suceava a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 4783 din 09.12.2016 şi a încheierii de şedinţă din 24.04.2016 a Judecătoriei Suceava, în dosar nr. x/2015, ca nefondat; a luat act că intimata Comuna Dărmăneşti nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel şi a obligat pe apelantul A. să plătească intimaţilor D. şi E. suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată din apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea deciziei, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 103 din 08.05.2018, Curtea de Apel Suceava a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale cu referire la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 5 iulie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Suceava, în apel, într-o cerere având ca obiect stabilire drept de proprietate şi desfiinţare gard/împrejurimi, prin care s-a soluţionat o cerere care a declanşat procedura judiciară în faţa judecătoriei.

În acest context, trebuie arătat că, prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Suceava, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Cluj, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1097 din 3 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2018.