Subcontractor debt, performance guarantee retention, and late interest in public works construction

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3.10.2012 pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă reclamanta A. S.R.L. Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu pârâta B., prin C. - Sucursala Bucureşti, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.043.935,16 Euro, reprezentând datoriile restante rezultate din executarea Contractului din data de 10.09.2010, astfel cum a fost modificat prin Actul adiţional nr. x/28.07.2011; obligarea la plata penalităţilor de întârziere datorate aferent debitului restant, estimate provizoriu la valoarea de 100.000 RON, până la data introducerii cererii de chemare în judecată, şi în continuare, până la stingerea debitului, conform prevederilor Contractului din 10.09.2010, astfel cum a fost modificat prin Actul adiţional nr. x/28.07.2011; suplinirea consimţământului pârâtei pentru încheierea procesului-verbal de recepţie a lucrărilor, în condiţiile cuvenite prin Contractul din data de 10.09.2010, astfel cum a fost modificat prin Actul Adiţional nr. 2/28.07.2011; obligarea la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cereri de chemare în judecată.

La data de 06.12.2012 reclamanta a solicitat completarea cererii, sub forma chemării în judecată şi a pârâtei S.C. Compania de Utilităţi Publice Dunărea Brăila S.A. Brăila (CUP Brăila), solicitând obligarea acesteia în solidar cu pârâta iniţială la plata debitului principal.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. x/2014 reclamanta C. - Sucursala România a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. Bucureşti obligarea pârâtei la plata sumei de 672.472,71 euro, reprezentând lucrări neexecutate; obligarea la plata penalităţilor de întârziere; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 22.04.2014 pârâta A. S.R.L. Bucureşti a formulat în cadrul Dosarului nr. x/2014 al aceluiaşi Tribunal o cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte D. Bucureşti să-i plătească suma de 345.791,50 euro, c/val. reţinerilor făcute de A. în baza contractului de antrepriză, cu titlu de garanţie de bună execuţie.

La data de 18.09.2014 Dosarul nr. x/2014 a fost conexat la Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Brăila.

Prin sentinţa civilă nr. 63/Fca/30.04.2015 Tribunalul Brăila a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei Compania de Utilităţi Publice Dunărea S.A. Brăila şi a respins cererea îndreptată faţă de pârâta Compania de Utilităţi Publice Dunărea S.A. Brăila, ca fiind formulată faţă de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte cererea principală formulată de reclamanta A. S.R.L. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta B. - prin C., Sucursala Bucureşti şi a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 220.047,54 Euro, în echivalent RON la data plăţii, reprezentând preţul lucrărilor.

A admis în parte cererea conexă formulată de B. - prin C., Sucursala Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. Bucureşti şi a obligat-o pe pârâta A. S.R.L. Bucureşti să plătească reclamantei C. - Sucursala Bucureşti, suma de 105.559,41 Euro, în echivalent RON la data plăţii, reprezentând preţ lucrări.

Totodată, a respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă A. S.R.L. Bucureşti în cererea conexă.

De asemenea, a obligat-o pe pârâta-reclamantă B., prin C. - Sucursala Bucureşti, să plătească reclamantei-pârâte A. S.R.L. Bucureşti suma de 20.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:

Între reclamantă şi pârâta B. s-a încheiat la data de 10.09.2010 Contractul de subantrepriză, prin care s-au stabilit condiţiile executării lucrărilor asumate în legătură cu proiectul Staţia de epurare a apelor reziduale Brăila, proiect a cărui execuţie a fost asumată de societatea pârâtă prin Contractul nr. x încheiat cu E. Brăila.

La data 28.07.2011 între părţi s-a încheiat Actul adiţional nr. x, care, la Anexa nr. 1, prevedea lucrările rămase de executat şi termenul de execuţie, respectiv 14.08.2011.

Reclamanta a convocat pârâta să se prezinte pentru recepţia lucrărilor la data de 11.08.2011 şi apoi la data de 12.08.2011.

La data de 17.10.2011 pârâta a semnat cu Beneficiarul E. S.A. Brăila procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor.

Din Anexa 1 la Actul Adiţional nr. 2/28.07.2011 rezultă că la data încheierii acestuia s-a stabilit ca unele lucrări lipsă sau restante aferente contractului de subantrepriză, respectiv cele de la lit. A), urmau să fie executate/finalizate de reclamantă până la data de 10 08 2011, iar unele lucrări lipsă sau restante aferente contractului de subantrepriză, respectiv cele de la lit. B), urmau să fie executate/finalizate de pârâtă şi deduse din suma decontării contabile finale ale reclamantei.

Din procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/17.10.2011 încheiat între pârâte la data de 17.10.2011, rezultă că în Anexa 2 au fost menţionate o listă de remedieri.

Din Obiecţiunile la raportul de expertiză contabilă rezultă că în Anexa 2 din procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/17.10.2011 încheiat între pârâte la data de 17.10.2011 sunt menţionate şi lucrări care trebuiau realizate de reclamantă, potrivit Actului adiţional nr. x la Contractul de subantrepriză, fără să fie precizate.

S-a reţinut astfel că la data de 11.08.2011, când reclamanta a solicitat recepţia lucrărilor, acestea nu erau în totalitate finalizate, astfel că nu se poate suplini consimţământul pârâtei pentru încheierea procesului-verbal de recepţie.

Din cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză rezultă că au fost efectuate de către reclamantă lucrări în valoare de 8.771.886,13 Euro, din care acesteia i s-a plătit suma de 8.206.046,91 euro .

În consecinţă, pârâta trebuie să fie obligată să plătească reclamantei diferenţa de 220.047,54 Euro, în echivalent RON la data plăţii.

În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, din expertiza contabilă rezultă că acestea nu au putut fi stabilite cu certitudine.

Referitor la lucrările menţionate în adresa nr. x/08.07.2013, din expertiza în construcţii rezultă că nu există nici un document în baza căruia trebuiau efectuate ca lucrări suplimentare celor stabilite pe relaţia contractuală.

Faţă de cererea conexă, instanţa a constatat următoarele:

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că pentru lucrările efectiv realizate şi corespunzătoare calitativ pârâta mai are de încasat suma de 220.047,54 Euro şi că nu s-a dovedit efectuarea plăţilor pentru lucrări inexistente ori necorespunzătoare.

Din raportul de expertiză contabilă rezultă că valoarea lucrărilor efectuate în contul pârâtei de reclamantă cu subcontractorii, a căror prestaţii au putut fi identificate cu certitudine ca fiind dintre cele din Anexa actului Adiţional nr. 2/28.07.2011, este de 601.225,84 RON, care la cursul valutar avut în vedere de reclamantă în cerere, respectiv 1 EURO = 4,5 RON, reprezintă 133.605 Euro. Cu toate acestea, se observă că în cerere reclamanta menţionează că valoarea acestor lucrări este de 105.599,41Euro.

În consecinţă, instanţa de fond a considerat că se impune ca pârâta să fie obligată la plata sumei menţionată de reclamantă, aceea de 105.599,41Euro.

Nu s-a precizat de către reclamantă procentul de calcul al penalităţilor de întârziere, data de la care acestea curg şi temeiul în baza căruia au fost solicitate.

Referitor la cererea reconvenţională având ca obiect garanţia de bună execuţie, instanţa nu a putut reţine susţinerile potrivit cărora restituirea a jumătate din aceasta echivalează cu recunoaşterea îndeplinirii obligaţiilor contractuale, în condiţiile în care la data recepţionării lucrărilor de către beneficiarul final s-au constatat necesare multiple remedieri, iar expertul în construcţii arată că unele dintre acestea vizau lucrări care trebuiau efectuate de pârâtă. În consecinţă această cerere a fost respinsă.

În baza art. 274 al 3 C. proc. civ., pârâta-reclamantă B., prin C. - Sucursala Bucureşti, a fost obligată să plătească reclamantei-pârâte A. S.R.L. Bucureşti suma de 20.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, având în vedere valoarea obiectului cauzei şi complexitatea acesteia.

Împotriva sentinţei Tribunalului Brăila în termen legal a declarat apel, la data de 6.07.2015 reclamanta A. S.R.L. Bucureşti şi la data de 23.09.2015 pârâta B., prin C. - Sucursala Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 70/A/28.03.2016 Curtea de Apel Galaţi a respins ca fiind nefondate ambele apeluri.

În ceea ce priveşte apelul declarat de reclamanta-pârâtă, s-a constatat că aceasta nu a avut relaţii contractuale cu pârâta Compania de Utilităţi Publice Dunărea S.A. Brăila.

Apelanta-reclamantă şi-a întemeiat pretenţiile pe contractul de subantrepriză încheiat cu pârâta-reclamantă, având ca obiect executarea de lucrări în cadrul Staţiei de epurare a apelor reziduale Brăila, beneficiarul lucrării fiind Compania de Utilităţi Publice Dunărea S.A. (valoarea totală a lucrărilor contractate fiind de 9.325.000 euro).

În ceea ce priveşte motivarea instanţei de fond, este nefondată critica apelantei că nu s-a analizat critic raportul de expertiză în construcţii, din moment ce expertul s-a raportat la un tabel ce cuprindea stadiile de execuţie a lucrărilor de către A. S.R.L..

Rezultă din probele dosarului că instanţa de fond a încuviinţat obiecţiunile părţilor şi a chemat şi expertul în faţa instanţei pentru a da lămuririle necesare.

Deşi contestă stadiile de execuţie al lucrărilor, conform tabelului - Anexa 1 la raportul de expertiză, reclamanta nu prezintă vreun document nou sau vreo altă situaţie de lucrări semnată de ambele părţi, de care expertul să ţină seama.

În preambulul Actului adiţional nr. x părţile au arătat că au agreat ca A. S.R.L. să finalizeze până la data de 14 august 2011 parte din lucrările nerealizate sau realizate necorespunzător şi identificate la Anexa 1 la actul adiţional .

Celelalte lucrări rămase urmau a fi executate de F. pe seama A. S.R.L. şi toate costurile aferente acestor lucrări urmau a fi deduse din documentul final de decontare/plată.

Reclamanta consideră că instanţa de fond a motivat eronat pe concluziile celor două rapoarte de expertiză, că pârâta are de plată suma de 220.047,54 euro, deşi acestea au în vedere procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/17.20.2011.

Instanţa a motivat că în cadrul acestei analize comparative expertul contabil a ajuns la concluzia că valoarea lucrărilor efectuate de A. S.R.L., în cuantum total de 8.551.838,59 euro, inclusiv garanţia de bună execuţie, este sub nivelul stabilit prin expertiza tehnică pentru lucrările efectuate de expertul tehnic ca fiind lucrări efectiv realizate de către reclamantă, de 8.771.886,13 euro

Referitor la penalităţile de întârziere, nu pot fi înlăturate concluziile expertului contabil, potrivit cărora acestea nu au putut fi stabilite cu certitudine.

În cadrul răspunsului la obiectivului 3, expertul concluzionează că, din cauza modului în care s-a realizat plata facturilor (global, fără a se indica facturile plătite), nu se poate stabili cu certitudine data încasării sumelor de către PASSAVANT ROEDIGER pentru lucrările executate de către A. S.R.L., astfel că nu se poate proceda la un calcul al penalităţilor.

În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâta-reclamantă B., este de reţinut faptul că suma de 105.599,41 euro reprezintă lucrările efectuate de apelantă în numele şi pe seama A. S.R.L..

Din raportul de expertiză contabilă rezultă că valoarea lucrărilor efectuate în contul pârâtei de reclamantă cu subcontractorii, ale căror prestaţii au putut fi identificate cu certitudine (Anexa actului adiţional nr. x/28.07.2011), este de 601.225,4 RON, care, la cursul avut în vedere de reclamantă în cerere (1 euro - 4,5 RON), reprezintă 133.605 euro.

Prin urmare valoarea din cerere, stabilită de reclamantă, de 105.544,41 euro, a fost corect acordată.

În mod corect s-a reţinut de instanţa de fond că reclamanta-pârâtă nu a precizat procentul de calcul al penalităţilor de întârziere, data de la care curg şi temeiul în care au fost solicitate.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională având ca obiect garanţia de bună execuţie, potrivit art. 8.1 din contract, din facturile emise de A. S.R.L. s-a reţinut un procent de 10 %.

Potrivit aceleiaşi dispoziţii contractuale, jumătate din această sumă urma să fie restituită la data finalizării şi predării lucrărilor, iar cealaltă jumătate la data împlinirii unui termen de 12 luni de la finalizarea lucrărilor.

Garanţia solicitată prin cererea reconvenţională este justă potrivit acestor menţiuni, dar se ignoră faptul că în derularea contractului A. S.R.L. nu şi-a executat în mod complet şi corespunzător obligaţiile, motivarea constituirii acestei garanţii fiind tocmai executarea corespunzătoare a acestora.

Restituirea a 1/2 din garanţie, potrivit expertizei contabile nu reprezintă o dovadă a remedierii acestor lipsuri, iar trecerea intervalului de 1 an nu exonerează A. S.R.L. de vina de a nu fi efectuat lucrările de remediere aflate în sarcina sa.

Împotriva deciziei civile nr. 70/A/2016 a Curţii de Apel Galaţi au declarat recurs atât reclamanta A. S.R.L. (la data de 19.05.2016), cât şi pârâtă G., prin G. - Sucursala Bucureşti (la data de 17.05.2016).

Prin decizia civilă nr. 362/2.03.2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile, a casat decizia civilă nr. 70/A/2016 a Curţii de Apel Galaţi şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă de apel.

Motivele de fapt şi de drept care au condus la pronunţarea deciziei de recurs au constat în următoarele:

Din analizarea deciziei atacate şi a motivelor de recurs formulate rezultă că hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât considerentele nu justifică soluţia pronunţată în ceea ce priveşte respingerea apelurilor declarate de reclamantă şi pârâtă.

S-a reţinut că, soluţionând apelul reclamantei, instanţa de apel nu prezintă argumentele pentru care a respins primul capăt al cererii, care a vizat obligarea intimatelor la plata sumei de 1.043.935,16 euro, al doilea capăt al cererii, care a vizat obligarea pârâtelor la plata penalităţilor de întârziere aferente sumei de 1.043.935,16 euro, precum şi cererea privind respingerea cererii de restituire a garanţiei de bună execuţie. De asemenea, s-a constatat că au fost ignorate de către instanţă motivele de apel care vizau interpretarea prevederilor contractuale şi concluziile raportului de expertiză.

Un alt aspect se referă la faptul că instanţa de apel şi-a bazat hotărârea pe concluziile expertizei judiciare în construcţii, care nu a clarificat în mod convingător problemele ridicate în speţă, iar refuzul instanţei de readministrare a acestei probe şi modul în care instanţa s-a raportat la probele administrate constituie o aplicare greşită a prevederilor referitoare la judecata în apel.

În ceea ce priveşte recursul pârâtei, Înalta Curte a apreciat că instanţa de apel nu a prezentat argumentele pentru care a menţinut obligarea părţii la plata sumei de 220.047,54 euro.

În consecinţă, Înalta Curte, constatând că hotărârea instanţei de apel este nemotivată, ceea ce justifică aplicarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a casat decizia recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea reevaluării situaţiei de fapt şi reanalizării probelor administrate în cauză.

În acest sens, în rejudecare, instanţa de apel trebuie să evalueze necesitatea readministrării probei cu expertiză tehnică specialitatea construcţii.

În rejudecare, apelul a fost înregistrat sub nr. Rj/5253/113/2012.

Având în vedere disp. art. 315 alin. (1) C. proc. civ., prin încheierea din data de 13.09.2017 Curtea a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare în construcţii.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză prin prisma motivelor de apel invocate în termenul legal şi cu ignorarea unor eventuale motive de apel invocate cu depăşirea acestui termen, pentru a face aplicarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, Curtea a apreciat că ambele apeluri sunt fondate pentru următoarele considerente:

Din contractul de subantrepriză încheiat de părţi la data de 10.09.2010 şi Actul adiţional nr. x/28.07.2011 la contract rezultă că reclamanta A. s-a obligat faţă de pârâta PASSAVANT să execute unele lucrări de construcţie la lucrarea "Staţia de epurare Brăila", valoarea contractată fiind de 9.221.108,82 euro + TVA (conform scrisorii de acceptare a contractului şi conform actului adiţional nr. 2), reclamanta acordând pârâtei ulterior, prin actul adiţional nr. x, un discount de 200.000 euro.

Curtea reţine valoarea tehnică de la acest moment, având în vedere că valorile sunt raportate în 2018 la valoarea construcţiilor din anul 2010, măcar şi pentru simplul motiv că nu au fost prezentate de către părţi toate actele care să cuprindă valorile de la momentul executării lucrărilor şi nu au fost întocmite din culpa părţilor evidenţe contabile exacte, aşa cum au recunoscut şi experţii tehnici judiciari desemnaţi în cauză.

Din actul adiţional nr. x/2011 la contract rezultă că ultimul termen de execuţie a lucrării era data de 30.03.2011, dar acest termen nu a fost respectat de reclamantă, motivul invocat de aceasta din urmă fiind numeroasele cereri de modificare a lucrărilor (32 cereri).

Din actul adiţional nr. x/2011 rezultă ce lucrări trebuie executate de subantreprenorul A., ce lucrări trebuie remediate de acesta şi ce lucrări sunt preluate de pârâtă pentru a fi încredinţate altor subantreprenori.

Totodată, prin acest act adiţional părţile au stabilit şi data finalizării lucrărilor, respectiv 14.08.2011.

Lucrarea a fost recepţionată de pârâta-intimată CUP Brăila de la antreprenorul PASSAVANT şi în lipsa subantreprenorului A. la data de 17.10.2011, moment la care a fost întocmită şi o listă de remedieri ale unor repere din lucrarea de construcţie, unele dintre acestea fiind executate de apelanta-reclamantă.

Remedierile ce cădeau în sarcina A. au fost realizate (cu excepţia a 4 repere) şi recepţionate la data de 16.07.2012, conform procesului-verbal încheiat între antreprenor şi subantreprenor, moment la care părţile au convenit stabilirea unei noi întâlniri pentru cuantificarea şi plata sumelor datorate de antreprenor subantreprenorului.

Din procesul-verbal de stingere remedieri încheiat la data de 28.09.2012 între PASSAVANT şi CUP Brăila rezultă că acestea au fost realizate, că au fost recunoscute de beneficiar modificări de lucrări/costuri, că nu au fost imputate lui PASSAVANT daune-interese/penalităţi de întârziere, că lucrarea a fost plătită integral de CUP Brăila lui PASSAVANT şi că la data de 1.11.2012 acesteia din urmă i-a fost restituită garanţia de bună execuţie.

În această situaţie, Curtea a apreciat că lucrările contractate/subcontractate au fost plătite antreprenorului principal şi că acesta trebuie să plătească ceea ce s-a obligat faţă de subantreprenori, inclusiv faţă de A., în funcţie de întinderea fiecărei obligaţii respectate de subantreprenor.

Din raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de către ing. expert. H. în al doilea dosar de apel a rezultat că reclamanta a realizat în baza contractului de antrepriză lucrările respective, dar incomplet, într-un procent total/general de 98,94% (de aproape 90% în situaţia în care A. a făcut lucrări suplimentare şi a acordat discount-ul în discuţie).

De exemplu, din expertiza tehnică rezultă că valoarea obiectului 210 - staţie de pompare 1 pentru apele reziduale interne este de 7.462,56 euro şi au fost executate lucrări în valoare de 7.213,57 euro, nefiind realizate lucrări în valoare de 249 euro; valoarea lucrării este de 125.068,97 euro şi valoarea lucrărilor executate este tot de 125.068,97 euro; etc.

Din valoarea lucrărilor executate cu certitudine de către A. în sumă de 9.122.898,74 euro+TVA, aceasta a încasat de la PASSAVANT doar suma de 8.551.838,59 euro+TVA, astfel că trebuie să mai primească suma de 571.060,15 euro+TVA, cu titlu de preţ al contractului de subantrepriză din data de 10.09.2010 şi a actelor adiţionale la contract, în baza disp. art. 1413, art. 1470 pct. 3, art. 1411, art. 969 C. civ.

Având în vedere că PASSAVANT nu şi-a respectat integral obligaţia de a plăti reclamantei-apelante A. preţul lucrărilor contractate, în valoare de 571.060,15 euro+TVA, în cauză sunt aplicabile disp. art. 969 C. civ. în ref. la art. 6 din contractul părţilor, în sensul că pârâta PASSAVANT trebuie să achite reclamantei A. şi penalităţi de întârziere în valoare de 0,1% pe de întârziere aferente debitului mai sus indicat.

Data de la care curge această obligaţie privind penalităţile de întârziere este data de 28.09.2012, data la care a fost încheiat ultimul proces-verbal de conciliere, întrucât există dubii cu privire la momentul la care începe să curgă obligaţia de plată a restului preţului lucrării, iar dubiul profită debitorului obligaţiei (acesta fiind PASSAVANT). Astfel, momentul de la care curge termenul de plată a sumelor de bani în discuţie este cu certitudine doar data de 28.09.2012, când antreprenorul şi beneficiarul au constatat în comun gradul de îndeplinire a lucrărilor.

Din toate probele administrate în cauză rezultă că lucrarea contractată de beneficiarul CUP Brăila a fost recepţionată la data de 16.07.2012, că şi ultimele deficienţe au fost constate ca fiind efectuate la data de 28.09.2012 (procesul-verbal de recepţie finală a lucrărilor şi procesul-verbal de stingere remedieri), că obiectivul edificat funcţionează în prezent, că executarea contractului de subantrepriză a fost realizată de reclamanta-subantreprenore A., dar antreprenorul PASSAVANT nu doreşte încheierea unui proces-verbal de recepţie a lucrărilor executate de A., singurul motiv invocat fiind acela că lucrările nu au fost executate conform contractului de subantrepriză şi că există litigii cu privire la plăţile ce trebuia sau trebuie a fi făcute.

Având în vedere că prin prezenta hotărâre se va stabili definitiv că A. a executat lucrările asumate, dar într-un volum mai mic şi într-o valoare mai mică decât cea susţinută de ea, că lucrarea practic s-a realizat şi recepţionat de beneficiar, că subantreprenorul mai trebuie să primească anumite valori patrimoniale cu titlu de debit principal sau de penalităţi de întârziere, că (aşa cum se va arăta ulterior), trebuie la rândul ei să plătească pârâtei-apelante anumite sume de bani precis determinate şi care conduc la stingerea litigiilor patrimoniale dintre părţi, nu mai există nici un impediment pentru ca pârâta-apelantă PASSAVANT să refuze încheierea procesului-verbal de recepţie a lucrărilor ce trebuie întocmit în baza contractului de subantrepriză, ca act final de constatare a executării obligaţiilor subantreprenorului.

În condiţiile în care acest acord de voinţă la întocmirea procesului-verbal de recepţie nu este exprimat fără nici un temei de PASSAVANT, consimţământul acesteia se impune a fi suplinit de instanţa de judecată, ceea ce impune şi admiterea capătului de cerere privind suplinirea consimţământului la întocmirea procesului-verbal de recepţie, dar în limita constatărilor din raportul de expertiză tehnică judiciară-construcţii civile şi industriale întocmit în luna ianuarie 2018 de către ing. expert H..

Cu privire la cererea conexă formulată de PASSAVANT, Curtea a reţinut următoarele aspecte:

Din însuşirea situaţiei de lucrări 1-8 rezultă ă PASSAVANT a recunoscut execuţia acestora de către A., dar cu ocazia încheierii Actului adiţional nr. x/2011 apar unele diferenţe privind lucrările respective, cum ar fi cantităţile de materiale, existenţa în integralitate a unor confecţii metalice, palplanşele aferente bazinelor, platforma betonată de la obiectivul 10 etc.

Aşa cum şi expertul judiciar a arătat, valoarea lucrărilor din lista B la actul adiţional nr. x la contract nu poate fi stabilită cu exactitate, în lipsa unor informaţii precise cu privire la cantităţi sau cote procentuale din respectiva lucrare, precum şi în lipsa unor informaţii exacte cu privire la lucrările executate de I. pentru A. cu alţi subcontractori.

Din concluziile şi argumentele prezentate de expertul tehnic H., ca şi din centralizatorul lucrărilor executate de alţi subcontractori a rezultat că valoarea lucrărilor plătite de PASSAVANT altor subcontractori pentru lucrări ce cădeau în sarcina A. este de 50.852,29 euro + TVA.

Având în vedere că această obligaţie era în sarcina A. şi a fost executată în regie proprie (cu alţi subcontractori) şi plătită de PASSAVANT, se impune admiterea în parte a cererii conexe, în sensul obligării A. să plătească către PASSAVANT suma de 50.852,29 euro+TVA.

Având în vedere că această sumă a fost avansată, plătită, de PASSAVANT, deşi era o obligaţie a reclamantei A., având în vedere aceleaşi argumente prezentate anterior referitoare la aplicarea disp. art. 969 C. civ. în ref. la art. 6 din contractul părţilor, pârâta-reclamantă A. va fi obligată să plătească reclamantei-pârâte PASSAVANT penalităţi de întârziere în valoare de 0,1% pe de întârziere aferente debitului de 50.852,29 euro+TVA.

Data de la care curge această obligaţie privind penalităţile de întârziere este data de 16.07.2012 şi reprezintă data la care a fost încheiat procesul-verbal prin care A. a recunoscut existenţa unor lipsuri în execuţia proprie.

Cu privire la cererea reconvenţională formulată de A. în cererea conexă, Curtea a reţinut următoarele aspecte:

Conform contractului de subantrepriză, PASSAVANT a reţinut din valoarea lucrărilor executate şi plătite lui A. o garanţie de bună execuţie a lucrărilor, reţinere în cuantum de 10% din valorile executate/plătite, suma totală fiind de 345.783,50 euro fără TVA.

Aşa cum şi A. a susţinut, susţinere necombătută de PASSAVANT, 1/2 din garanţie (în sumă de 345.783,50 euro+TVA) a fost restituită subantreprenorului la data finalizării chiar şi în parte/cu deficienţe a lucrărilor, nefiind restituită diferenţa de 172.895,89 euro+TVA, sumă solicitată prin cererea reconvenţională din cererea conexă.

Din raportul de expertiză tehnică instrumentată în apel rezultă că lucrările executate defectuos de A. (cele menţionate în lista A la actul adiţional nr. x la contract) şi care a trebuit a fi remediate prin efortul financiar al PASSAVANT au valoarea totală de 20.717,61 euro.

Având în vedere convenţia părţilor şi motivul pentru care a fost stabilită convenţional posibilitatea reţinerii garanţiei de către beneficiarul-antreprenor (aceea de acoperire a unor prejudicii pentru executarea defectuoasă a unor lucrări de către subantreprenor), Curtea consideră că din suma de 345.783,50 euro+TVA reţinută cu titlu de garanţie de bună execuţie nu se poate restitui lui A. decât suma de 152.078,28 euro+TVA (1/2 din garanţia nerestituită de 345.791,68 euro minus valoarea lucrărilor realizate defectuos, de 20.717,61 euro).

Faţă de toate aceste aspecte, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă prin decizia civilă nr. 125/A din 27 iunie 2018 a admis apelurile declarate de reclamanta A. S.R.L. Bucureşti şi de pârâta G. - Sucursala Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 63/Fca/30.04.2015 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2012.

A schimbat în parte sentinţa apelată şi, în rejudecare:

A admis în parte acţiunea înregistrată sub nr. x/2012 şi formulată de reclamanta A. S.R.L. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta G. - Sucursala Bucureşti.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 571.060,15 euro + TVA, cu titlu de preţ.

A obligat pârâta să plătească reclamantei penalităţi de 0,1%/zi de întârziere aferente debitului principal de 571.060,15 euro + TVA, penalităţi calculate de la data de 28.9.2012 şi până la plata integrală a debitului.

A suplinit consimţământul pârâtei G. - Sucursala Bucureşti la încheierea procesului-verbal de recepţie a lucrărilor efectuate de reclamantă, în limita constatărilor din raportul de expertiză tehnică judiciară - construcţii civile şi industriale întocmit în luna ianuarie 2018 de către ing. expert. H..

A admis în parte acţiunea conexă înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă.

A obligat pe pârâta A. S.R.L. Bucureşti să plătească reclamantei G. - Sucursala Bucureşti suma de 50.852,29 euro + TVA, cu titlu de preţ lucrări executate de reclamantă în regie proprie şi în contul pârâtei.

A obligat pârâta să plătească reclamantei penalităţi de 0,1%/zi de întârziere aferente debitului principal de 50.852,29 euro + TVA, penalităţi calculate de la data de 16.07.2012 şi până la plata integrală a debitului.

A admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă A. S.R.L. Bucureşti în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă G. - Sucursala Bucureşti în cadrul cererii conexe nr. 410/113/2014 a Tribunalului Brăila şi în consecinţă, obligă pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 152.078,88 euro + TVA, cu titlu de garanţie reţinută pentru executarea contractului de subantrepriză.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A obligat pe apelanta-pârâtă G. - Sucursala Bucureşti să plătească apelantei-reclamante A. S.R.L. Bucureşti suma de 40.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apeluri şi în recurs, după compensare.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta S.C. A. S.R.L. cât şi pârâtă S.C. G. prin G. - Sucursala Bucureşti.

Cererea de recurs formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (3) teza a treia şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

În susţinerea acestor motive de nelegalitate s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în parte a hotărârii atacate cu consecinţa admiterii apelului în totalitate, admiterea cererii introductive în tot şi obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.043.935,16 euro, la plata penalităţilor de întârziere aferente, calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, respingerea cererii de chemare în judecată conexă şi admiterea cererii reconvenţionale formulată de reclamantă în cadrul dosar nr. x/2014 şi obligarea la plata sumei de 345.791,5 euro reprezentând garanţie de bună execuţie şi a penalităţilor de întârziere de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.

În preambulul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă prezintă istoricul cauzei şi derularea cauzei în etapele procesuale anterioare, care nu vor fi reluate în sinteză de către instanţa de recurs, aceste aspecte fiind prezentate pe larg de către instanţele devolutive.

Cu privire la motivele de recurs, recurenta-reclamantă arată că decizia este nemotivată, fiind încălcate prevederile art. 261 alin. (5) C. proc. civ., prin urmare instanţa de apel neintrând în cercetarea fondului.

Recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel nu arată motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, din cuprinsul motivării lipsind cu desăvârşire aspectele privind lucrările suplimentare realizate de reclamantă.

Se mai susţine că omisiunea instanţei de a se apleca în analiza întregului material probator dar şi al argumentelor părţilor echivalează cu o nemotivare, astfel cum s-a apreciat în practica judiciară, precum şi în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, se arată că instanţa a neglijat probele administrate în cauză, respectiv expertiza contabilă, acordul încheiat între părţi la 02.08.2011, adresa din 28.11.2012, răspunsurile E. la interogatoriu, cererile de modificare care au stat la baza executării lucrărilor suplimentare.

În continuare, recurenta-reclamantă dezvoltă motivele de recurs, raportat la cererea principală, cererea conexă şi cererea recinvenţională.

În ceea ce priveşte cererea principală, recurenta-reclamantă critică poziţia instanţei de apel în rejudecare, faţă de respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize tehnice, care să lămurească în integralitate aspectele litigioase dintre părţi.

Sub acest aspect, recurenta-reclamantă apreciază că hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, iar instanţa de apel nu a răspuns indicaţiilor date prin decizia de casare, pentru lămurirea aspectelor legate de aplicarea clauzelor contractuale. În rejudecare, instanţa de apel nu doreşte lămurirea aspectelor importante ale litigiului prin administrarea unui nou raport de expertiză în construcţii, aplicând greşit textul de lege cu privire la administrarea unui nou raport de expertiză prevăzut de art. 212 C. proc. civ.

În ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la obligarea reclamantei la suma de 571.060,15 Euro plus TVA cu titlu de preţ, aceasta face trimitere la proba cu expertiză, combătând motivarea instanţei care nu a ţinut seama de concluziile expertului parte şi de probele administrate în cauză.

Este indubitabil că reclamanta şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile contractuale, executând atât obligaţiile asumate prin contractul iniţial şi actul adiţional nr. x, precum şi o serie de lucrări suplimentare.

Motivarea instanţei de apel se bazează exclusiv pe concluziile raportului de expertiză tehnică în construcţii efectuat de către H., care conţine o serie de chestiuni ambigue şi irelevante, faţă de obiectivele stabilite.

Cu privire la lucrările suplimentare executate de reclamantă, recurenta arată că motivarea este insuficientă şi lacunară, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.. De asemenea, instanţa a schimbat natura şi înţelesul acestuia, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Se susţine că deşi instanţa reţine că reclamanta a executat în mare parte lucrările asumate, nu face o analiză pertinentă a lucrărilor suplimentare. Existenţa lucrărilor suplimentare este un fapt cert constatat de expertiza tehnică în construcţii, pârâta recunoscând expres efectuarea acestora de către reclamantă.

În cuprinsul celui de al doilea raport de expertiză, expertul parte analizează în detaliu contractele încheiate cu terţii, iar din cuprinsul acestora nu rezultă lucrări suplimentare ce coincid cu cele revendicate de pârâtă.

Recurenta-reclamantă face trimitere şi la răspunsul la interogatoriu care descrie modificările şi lucrările suplimentare.

În consecinţă, existenţa unor lucrări suplimentare, asumate de pârâtă, recunoscute de expertiză, în absenţa altor documente, înscrisuri şi probe administrate, reprezintă un fapt cert, iar instanţa de apel trebuia să oblige pârâta şi la plata acestor sume.

Cu privire la acordarea penalităţilor de întârziere solicitate de către reclamantă, se susţine că motivarea instanţei de apel este dată cu aplicarea greşită a prevederilor contractuale în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Critica vizează data de la care sunt calculate penalităţile de întârziere, care în opinia recurentei-reclamantă pune în discuţie structura comtractului. Data scadenţei este cea prevăzută în Condiţiile generale art. 14.7.

Instanţa a acordat penalităţi de întârziere de la data procesului-verbal din 18.09.2012 şi nu de la data ultimei plăţi, fiind aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cererea conexă formulată de către pârâtă, recurenta-reclamantă apreciază că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a actului juridic dedus judecăţii, încălcând natura şi înţelesul acestuia, potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de apel aplică concluziile raportului de expertiză tehnică, fără a stabili foarte clar dacă suma a fost executată în regie proprie sau prin intermediul unei terţe firme, suma imputată nefiind corectă, prevederile contractuale nefiind corect interpretate, reclamanta fiind ţinută să execute doar ceea ce a ofertat.

Recurenta-reclamantă face trimitere la adresa transmisă de pârâtă la data de 28.11.2012, care reprezintă o recunoaştere a datoriilor reciproce dintre părţi, la convocarea la încheierea procesului-verbal de recepţie şi la restituirea garanţiei de bună execuţie, toate acestea reprezentând terminarea şi predarea lucrărilor.

Ultima critică adusă deciziei recurată se referă la admiterea cererii reconvenţionale, recurenta-reclamantă apreciind că deşi raţionamentul instanţei de apel este unul corect, au fost efectuate erori de calcul, cuantumul sumei nerestituită cu titlu de garanţie de bună execuţie fiind de 345.583 Euro.

Se mai reproşează instanţei de apel că deşi au fost solicitate penalităţi de întârziere la suma care reprezintă garanţia de bună execuţie, instanţa nu se pronunţă asupra acestora.

Cererea de recurs formulată de către recurenta-pârâtă S.C. G. prin G. - Sucursala Bucureşti a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

În susţinerea acestor motive de nelegalitate s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate cu consecinţa admiterii apelului, respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată şi a cererii reconvenţionale şi admiterea acţiunii conexe.

În preambulul memoriului de recurs, recurenta-pârâtă prezintă istoricul cauzei şi derularea cauzei în etapele procesuale anterioare, care nu vor fi reluate în sinteză de către instanţa de recurs, aceste aspecte fiind prezentate pe larg de către instanţele devolutive.

În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine că deşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a trimis cauza spre rejudecare în vederea reevaluării situaţiei de fapt şi reanalizării probelor administrate în cauză, instanţa de apel nu a reevaluat situaţia de fapt şi a reţinut doar că valoarea lucrărilor executate de reclamantă este de 9.122.898,59 Euro şi i se cuvine suma de 571.060,15 Euro fără să arate din ce probe rezultă această certitudine.

Se reproşează instanţei de ael că nu a analizat probele administrate în cauză, înscrisuri, corespondenţă, cele două rapoarte de expertiză în construcţii şi contabilă efectuate la dosarul de fond.

În raport de aceste considerente, recurenta-pârâtă apreciază că hotărârea este nemotivată, nefiind indicate probele care au format convingerea instanţei.

Se mai critică decizia atacată întrucât instanţa nu a analizat motivele de apel ale pârâtei, şi nu a prezentat argumentele pentru care a înlăturat concluziile primei expertize tehnice potrivit cărora valoarea lucrărilor executate este de 606.974,30 Euro.

De asemenea, arată că hotărârea cuprinde şi motive contradictorii, nu rezultă care este procentul lucrărilor realizat de pârâtă sau dacă reclamanta a efectuat lucrări suplimentare. Motive contradictorii sunt legate si de consimţământul pârâtei.

De asemenea, se mai reproşează că hotărârea cuprinde şi motive străine de natura pricinii, atunci când a pronunţat decizia în baza procesului-verbal de recepţie finală încheiat la data de 28.09.2012 între pârâtă şi CUP Brăila act juridic care nu are legătură cu reclamanta.

În temeiul motivului de recurs reprezentat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, în condiţiile în care a fost obligată la plata penalităţilor începând cu data de 28.09.2012 data semnării procesului-verbal de recepţie finală încheiat între subscrisa şi beneficiarul final.

În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv procesul-verbal de recepţie finală încheiat la 28.09.2012 şi actul adiţional nr. x/28.07.2011.

Procesul-verbal de recepţie finală nu reprezintă actul juridic dedus judecăţii, acesta fiind contractul de subantrepriză, procesul-verbal de recepţie finală neavând legătură cu reclamanta.

Din procesul-verbal din 16.07.2012 rezultă că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, pârâta fiind nevoită să execute lucrările asumate de aceasta şi neexecutate sau executate defectuos.

De asemenea, instanţa a interpretat greşit şi actul adiţional nr. x din 28.07.2011 atunci când a ignorat că prin acest act adiţional părţile au soluţionat amiabil diferendele dintre părţi privind executarea contractului de subantrepriză din 10.09.2010. Acesta are natura juridică a unei tranzacţii, orice pretenţie anterioară a reclamantei anterioară acestui act adiţional fiind neîntemeiată.

Prin expertiza efectuată au fost incluse în suma datorată reclamantei lucrări suplimentare cuprinse în adresele nr. x şi 503 din 08.07.2011 care sunt anterioare actului adiţional nr. x semnat de către părţi.

Prin urmare, susţine recurenta pretenţiile reclamantei pot fi întemeiate doar pe actul adiţional, iar din probele administrate în cauză rezultă că pârâta nu are nicio obligaţie de plată faţă de reclamantă.

În temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a creat părţii o situaţie mai grea în propria cale de atac, fiind încălcate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sub un ultim aspect recurenta-pârâtă arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a art. 969 C. civ., instanţa reţinând în mod greşit că nu au fost îndeplinite obligaţiile de plată asumate prin contractul de subantrepriză de către pârâtă.

De asemenea se arată că în mod greşit a fost admisă cererea reconvenţională, deşi din probele administrate în cauză a rezultat că la data la care trebuiau predate lucrările de remediere staţia nu era funcţională.

Nici obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere nu este întemeiată, instanţa acordând mai mult decât s-a cerut.

În cauză, atât reclamanta S.C. A. S.R.L., cât şi pârâta S.C. G. prin G. - Sucursala Bucureşti au formulat întâmpinări, prin care au combătut, reciproc, cererile de recurs, solicitând respingerea acestora ca nefondate.

În cadrul chestiunilor prealabile de la termenul de judecată din data de 8 noiembrie 2018, reprezentanta recurentei-pârâte S.C. G. - SUCURSALA OTOPENI învederează instanţei faptul că a formulat o cerere de suspendare a executării deciziei recurate, pe care a depus-o la Curtea de Apel Galaţi, dar cu privire la care a constatat că aceasta nu a ajuns la dosar. În dovedire, a depus şi comunicat părţii adverse cererea de suspendare, AR-ul de confirmare a expedierii acesteia, notă de inventar, chitanţa privind expedierea corespondenţei potrivit AR şi înscrisuri privind înştiinţarea măsurii popririi, în dovedirea faptului că reclamanta S.C. A. S.R.L. BUCUREŞTI a început executarea silită.

În urma deliberării, faţă de argumentele pârâtei şi de stadiul dosarului, Înalta Curte urmează să respingă cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect, constatând terminată cercetarea judecătorească, în temeiul dispoziţiilor art. 150 C. proc. civ., declarând închise dezbaterile şi reţinând cauza în pronunţare.

Analizând recursul declarat de către reclamanta S.C. A. S.R.L, raportat la criticile invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte reţine că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că o parte din susţinerile acesteia vizează aspecte de netemeinicie, de apreciere a probatoriilor administrate, care nu se încadrează în motivele de nelegalitate invocate, respectiv art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

Astfel, criticile referitoare la neglijarea probelor administrate în cauză, respectiv proba cu expertiză şi cu înscrisuri, critică subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este o chestiune de fapt, care aparţine suveran instanţei apelului, faţă de caracterul devolutiv al căii de atac.

Hotărârea instanţei de apel, în rejudecare, pe aspectele criticate de recurenta-reclamantă, este confirmată de probele administrate, astfel că nu se poate reţine că netemeinicia hotărârii se converteşte într-o veritabilă nelegalitate aşa cum numai afirmă recurenta, fără să argumenteze clar şi concret susţinerea sa.

Altfel spus, reaprecierea probatoriilor administrate cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. care vizează nemotivarea hotărârii şi nici în ipoteza lipsei de temei legal sau aplicării greşite a legii reglementate de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte pertinenţa probei cu expertiza tehnică în construcţii dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 13 septembrie 2017, a fost motivată de instanţa de apel la data încuviinţării probei sub aspectul admisibilităţii, legalităţii şi utilităţii probei, cu obiectivele formulate atât în primul ciclu de apel, cât şi în etapa rejudecării apelului.

Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 212 C. proc. civ. care reglementează posibilitatea refacerii expertizei, în situaţia în care instanţa nu este lămurită de expertiza efectuată, au fost corect aplicate, întrucât instanţa de apel, respingând motivat proba cu o nouă expertiză tehnică, probă solicitată prin obiecţiunile la expertiza efectuată în cauză, a procedat în mod legal, verificând, din perspectiva caracterului devolutiv al acestei căi de atac, stabilirea corectă a situaţiei de fapt, verificare care impunea încuviinţarea sau nu a probei.

Potrivit art. 295 alin. 2 C. proc. civ. instanţa de apel va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă precum şi administrarea de probe noi propuse în condiţiile art. 292 C. proc. civ. dacă le consideră necesare soluţionării cauzei.

În ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la obligarea reclamantei la suma de 571.060,15 Euro plus TVA cu titlu de preţ, cu privire la conţinutul raportului de expertiză efectuat în apel, Înalta Curte constată că nu vizează niciun aspect de nelegalitate cu referire la dispoziţiile legale (art. 201 şi urm.) care reglementează administrarea acestei probe, pentru a putea fi cenzurate pe calea recursului.

Afirmaţia recurentei-reclamantă în sensul că instanţa de apel a omologat raportul de expertiză efectuat de către expert H., care conţine chestiuni ambigue şi irelevante, este o proiecţie subiectivă a părţii, neavând niciun fundament legal, care oricum nu poate face obiect de analiză al instanţei de recurs.

Motivul de recurs referitor la nemotivarea hotărârii privind lucrările suplimentare nu va fi reţinut. Considerentele deciziei demonstrează contrariul celor afirmate de către recurenta-reclamantă. Instanţa de apel a desprins chestiunile de drept şi de fapt care erau de esenţa litigiului şi a răspuns motivat la acestea. Instanţa de apel a stabilit că reclamanta a executat lucrările asumate, dar într-un volum mai mic şi într-o valoare mai mică, suplinind consimţâmântul pârâtei la încheierea procesului-verbal de recepţie în limita constatărilor din raportul de expertiză tehnică judiciară construcţii civile şi industriale.

Din acest punct de vedere, trebuie remarcat faptul că şi în cazul unei căi de atac devolutive, criticile de netemeinicie şi nelegalitate nu presupun expunerea considerentelor instanţei în funcţie de argumentele aduse de parte. De altfel, art. 261 alin. (5) C. proc. civ. cere ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Prin urmare, dispoziţiile invocate nu presupun alte obligaţii din partea instanţei pentru a se reţine că decizia instanţei de apel nu a fost motivată sau că ar conţine considerente contradictorii sau străine de natura pricinii.

Faţă de validarea raţionamentului instanţei de apel cu privire la însuşirea concluziilor raportului de expertiză în ceea ce priveşte lucrările suplimentare, argumentele recurentei-reclamantă legate de analiza pertinentă a lucrărilor suplimentare cu trimitere la proba cu interogatoriu şi înscrisurile analizate de către instanţă este lipsită de temei legal.

Criticile recurentei-reclamantă întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. privind aplicarea în mod greşit a clauzei de la art. 14.7 din Condiţiile de asigurare Fidic nu pot fi reţinute pentru următoarele considerente:

Prin decizia atacată instanţa de apel a acordat penalităţi în baza art. 6 din Contract, stabilind că data de la care acestea încep să curgă este 28 septembrie 2012, dată la care a fost încheiat ultimul proces-verbal de concliere, întrucât există dubii cu privire la momentul în care începe să curgă obligaţia de plată a restului preţului lucrării, iar dubiul profită debitorului obligaţiei.

Criticile recurentei-reclamantă în ceea ce priveşte cererea conexă formulată de pârâtă de obligare la plata sumei de 672.472,71 Euro a fost subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Se constată că acest motiv de recurs nu a fost argumentat potrivit cerinţelor textului redat mai sus, în speţă nefiind indicat în ce constă denaturarea actului juridic dedus judecăţii, care în speţa de faţă nu poate constitui decât contractul încheiat între părţi. Cenzura instanţei de recurs, în cazul în care se invocă acest motiv nu poate interveni decât atunci când se demonstrează că s-a denaturat adevăratul înţeles al termenilor cuprinşi în act, astfel încât s-a ajuns la o calificare greşită din punct de vedere legal al actului dedus judecăţii.

Având în vedere că recursul este o cale extraordinară de atac fără caracter devolutiv, Înalta Curte nu se poate substitui părţii care a invocat acest motiv pentru a desprinde din cuprinsul argumentelor aduse în sprijinul recursului eventualele critici care ar putea să facă posibilă această încadrare în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., actul juridic dedus judecăţii neputând fi reprezentat de expertiza tehnică ale cărei concluzii au fost reţinute de către instanţa de apel.

Critica recurentei-reclamantă subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin prisma căreia s-a invocat ipoteza vizând motivarea contradictorie a deciziei recurate pentru că instanţa nu a rsăpuns tuturor argumentelor reclamantei este nefondată.

Din analizarea deciziei atacate şi a motivelor de recurs formulate, rezultă că hotărârea judecătorească cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât considerentele justifică soluţia pronunţată în ceea ce priveşte admiterea cererii conexe formulată de pârâtă, prin omologarea variantei expertizei judiciare efectuată de expert H..

Înalta Curte arată că motivarea hotărârii judecătoreşti presupune stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, precum şi raţionamentul logico-juridic care a stat la baza soluţiei adoptate.

În speţă, motivarea deciziei instanţei de apel se conformează acestor cerinţe legale sus menţionate, întrucât argumentele instanţei de apel susţin soluţia din dispozitiv cu privire la cererea conexă şi pe cale de consecinţă la penalităţile de întârziere aplicate acestuia.

Faţă de criticile recurentei-reclamantă referitoare la cererea reconvenţională formulată de reclamantă în cererea conexă, încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu au fost indicate prevederile contractuale încălcate prin raţionamentul instanţei de apel.

Se constată că decizia a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 969 C. civ. şi a principiului relativităţii efectelor contractului, în sensul că instanţa de apel a dat eficienţă clauzelor contractuale potrivit cărora reţinerea garanţiei de către beneficiarul-antreprenor a fost prevăzută pentru acoperirea unor prejudicii pentru efectuarea defectuoasă a unor lucrări de către subantreprenor, scâzând valoarea lucrărilor realizate defectuos.

În ceea ce priveşte critica reclamantei privind nepronunţarea instanţei asupra penalităţilor de întârziere aferente garanţiei de bună execuţie, Înalta Curte constată că este nefondată, instanţa respectând atât principiul disponibilităţii, cât şi norma imperativă prevăzută de dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., neputându-se schimba în apel obiectul cererii de chemare în judecată.

Astfel, prin cerea reconvenţională formulată la data de 22.04.2014 la Tribunalul Brăila, reclamanta a formulat cerere reconvenţională în cererea conexă ce a format obiectul dosar nr. x/2014 prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 345.791,50 Euro, cu titlu de garanţie de bună execuţie.

Plata penalităţilor de întârziere a fost solicitată prin cererea de apel înregistrată la Tribunalul Brăila la 17.07.2015.

Analizând recursul declarat de către pârâta S.C. G. prin G. - Sucursala Bucureşti, raportat la criticile invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte reţine că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 304 (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Acest motiv, vizează prin conţinutul său nerespectarea prevederilor art. 261 (5) C. proc. civ.

Din conţinutul criticilor se observă că recurenta-pârâtă a invocat toate cele trei ipoteze ale textului de lege invocat, precum şi nerespectarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ.

Critica recurentei-pârâte este nefondată. Astfel cum s-a arătat şi în cadrul primei critici analizate în recurs, care a vizat nerespectarea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată că instanţa a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice în construcţii în vederea reevaluării situaţiei de fapt şi reanalizării probelor administrate în cauză.

Analizând întregul material probator administrat în cauză prin prisma motivelor de apel invocate în termenul legal, se constată că în rejudecarea apelului, au fost administrate probe, iar considerentele deciziei lămuresc chestiunile puse în discuţie chiar dacă acest lucru nu a fost punctual cum pretinde recurenta-pârâtă.

Apelul, deşi cale de atac devolutivă nu presupune obligaţia pentru instanţă de a răspunde tuturor argumentelor invocate de pârâte, ci doar explicitarea fundamentului soluţiei în controlul judiciar efectuat pornind de la criticile sentinţei de primă instanţă. Lipsa unor considerente cu referire directă la anumite susţineri nu antrenează prin ipoteză nulitatea soluţiei. În concret se observă că instanţa de apel a dezvoltat şi reanalizat situaţia de fapt în raport de prevederile contractului. Considerentele sunt pertinente şi răspund la cerinţa motivării hotărârii. Din analiza contractului de subantrepriză, a actului adiţional nr. x şi nr. 2 din 2011, procesului-verbal de receptie din 16.07.2012 şi 28.09.2012, raportul de expertiză tehnică imobiliară, Înalta Curte va reţine că, critica privind lipsa motivelor pe care se sprijină soluţia va fi înlăturată.

Observând considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul că a răspuns criticilor care au fost formulate de apelată-pârâtă în cadrul controlului de netemeinicie şi nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de atac.

Distinct de argumentele de mai sus mai trebuie reţinut faptul că recurenta şi-a structurat această critică pe motivul prevăzut de art. 304 (7) C. proc. civ. ceea ce în opinia acesteia a făcut ca motivarea soluţiei să fie contradictorie şi să conţină motive contradictorii.

Nici sub acest aspect nu poate fi reţinută nelegalitatea întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. întrucât argumentele recurentei-pârâte care vizează probele dosarului nu conduc la concluzia evocată, constând în "motivarea contradictorie" şi "motive străine de natura pricinii". Prin urmare, critica nu va fi reţinută.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut în condiţiile în care a obligat pârâta la plata penalităţilor de la data încheierii procesului-verbal de recepţie. Situaţiile minus petita şi ultra petita care s-ar putea regăsi într-o hotărâre supusă analizei de nelegalitate în recursul extraordinar sunt în realitate expresia principiului disponibilităţii şi a obligaţiei instanţei de a se pronunţa asupra tuturor cererilor deduse judecăţii.

În speţa dedusă judecăţii, instanţa de apel s-a pronunţat în limitele impuse de principiul disponibilităţii, deşi reclamanta nu a precizat prin cererea de chemare în judecată data de la care ar trebui să fie calculate penalităţile de întârziere, instanţa stabilind în baza rolului activ data de la care acestea urmează să fie calculate.

Art. 304 (8) C. proc. civ. - Instanţa interpretând greşit actul dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Deşi motivul de nelegalitate aşa cum este prevăzut procedural vizează actul dedus judecăţii, recurenta-pârâtă prin argumentele aduse în sprijinul acestuia se referă la înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al înscrisurilor deduse judecăţii, cu scopul de a repune în discuţie probele, concludenţa acestora, care nu intră în sfera de analiză a motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 care a fost invocat.

Critica este nefondată întrucât actul juridic dedus judecăţii este contractul de subantrepriză prin care a fost concretizată voinţa părţilor si actele adiţionale acestuia, prin care au fost modificate unele condiţii ale înţelegerii iniţiale, realizându-se inclusiv un inventar al lucrărilor rămase de executat.

În realitate motivul de nelegalitate se referă la actul juridic dedus judecăţii, ceea ce impune ca analiză puterea de lege a convenţiilor legal făcute. Din perspectiva acestui motiv se afirmă că investigaţia judiciară a concluzionat în sensul că lucrarea contractată de beneficiarul CUP BRĂILA a fost recepţionată la data de 16.07.2012, ultimele deficienţe fiind constatate ca fiind efectuate la data de 28.09.2012, că executarea contractului a fost realizată de reclamantă, iar lucrarea a fost realizată şi recepţionată de beneficiar.

De analiza conţinutului clauzelor şi a interpretării acestora în legătură cu obligaţiile asumate - de plată a preţului şi de predare a bunului - a depins dezlegarea dată primului capăt de cerere privind plata preţului lucrărilor executate. Din acest punct de vedere, se observă că instanţa de apel a pornit în analiza criticilor aduse sentinţei de la examinarea situaţiei de fapt, conform înscrisurilor aflate la dosar. În condiţiile în care clauzele contractului erau clare atât cu privire la predarea bunului cât şi cu privire la plata preţului, actul dedus judecăţii, a fost corect interpretat.

Motivul prevăzut de art. 304 (9) C. proc. civ. priveşte aplicarea greşită a legii. Prin prisma acestui motiv recurenta-pârâtă a susţinut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ.

În mod evident în speţa dedusă judecăţii principiul neînrăutăţirii situaţiei în propria cale de atac a fost respectat întrucât împotriva hotărârii de fond au formulat apel ambele părţi, sentinţa fiind criticată sub toate aspectele.

În temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta-pârâtă susţine că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, decizia fiind dată cu încălcarea art. 7 raportat la art. 4 din Contractul de subantrepriză, însă Înalta Curte constată că soluţionând apelul, curtea de apel şi-a întemeiat decizia pe dispoziţiile art. 969 C. civ., deci pe răspunderea contractuală.

În consecinţă, faţă de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., ambele recursuri se vor respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respingerea cererea formulată de recurenta-pârâtă S.C. G. - SUCURSALA OTOPENI privind suspendarea executării silite a deciziei civile nr. 125/A din 27 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă ca rămasă fără obiect.

Respinge ca nefondate recursurile declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. BUCUREŞTI şi de recurenta-pârâtă S.C. G. - SUCURSALA OTOPENI împotriva deciziei civile nr. 125/A din 27 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2018.