Jurisdiction for labor contract modification claims: domicile of plaintiff governs after severance of joint action

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 489/2018 din 16 mai 2018, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B. şi pe pârâta ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ "APELE ROMÂNE" - ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ SIRET, în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

După cum rezultă din tabelele anexă la cererea de chemare în judecată, reclamanţii au domiciliul în judeţul Suceava, iar din contractele individuale de muncă depuse la dosar de către pârâtă, la solicitarea instanţei, rezultă că locul de muncă al acestora este la Sistemul Hidrotehnic Independent Siret Suceava.

Prin sentinţa nr. 1108/2018 din 24 septembrie 2018, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că obiectul principal al prezentei acţiuni îl reprezintă cererea reclamanţilor A., B., alături de alţi reclamanţi, în cadrul aceleiaşi acţiuni, de obligare a pârâtei ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ "APELE ROMÂNE" - ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ SIRET la anularea modificărilor unilaterale ale contractelor individuale de muncă, privitor la acordarea sporurilor de fidelitate, de laborator, de tură şi de inspecţie din salariile de bază, precum şi la plata sporurilor astfel individualizate pentru perioadele din petitul acţiunii.

În reglementarea actuală în materia conflictelor de drepturi, reprezentată de art. 269 alin. (2) Codul muncii, competenţa de soluţionare a unor asemenea cereri se stabileşte în funcţie de domiciliul sau sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul.

Însă, potrivit art. 269 alin. (3) Codul muncii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Potrivit art. 59 C. proc. civ., mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.

În cauză, raportat la dispoziţiile legale enunţate, toţi reclamanţii (printre care şi reclamanţii A. şi B.), în cadrul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Bacău, au solicitat acelaşi lucru, între cererile lor, privite chiar şi individual, existând o strânsă legătură, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, astfel cum dispune art. 269 alin. (3) Codul Muncii.

De asemenea, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Or, reclamanţii din cauza de faţă au introdus cererea de chemare în judecată, împreună cu alţi reclamanţi, la Tribunalul Bacău.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea înregistrată sub nr. x/2018 (disjunsă din dosarul nr. x/2017) pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă, prin care reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată în calitate de pârâtă ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ "APELE ROMÂNE"- ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ SIRET, solicitând anularea modificărilor unilaterale la contractele individuale de muncă privind acordarea sporurilor de fidelitate, de laborator, de tură şi de inspecţie din salariile de bază şi obligarea acesteia la plata sporului de fidelitate pentru perioada 01.08.2015-01.01.2016, a sporului de inspecţie pentru perioada 01.08.2015-19.12.2016 şi sporurile de laborator şi tură pentru perioada 01.04.2016-19.12.2016.

În dosarul nr. x/2017, înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă, instanţa, prin încheierea de şedinţă din 04 aprilie 2018 a dispus disjungerea cererii ce îi priveşte pe reclamanţii A. şi B., având în vedere domiciliul acestora.

Conform dispoziţiilor art. 266 din Codul muncii, "Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."

Conflictul individual de muncă este definit de dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, ca fiind "conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative".

De asemenea, art. 266 din Codul muncii stabileşte competenţa instanţelor de conflicte de muncă şi asigurări sociale, statuând că jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

Codul muncii, în art. 267, determină persoanele care pot avea calitatea de parte în litigiile de dreptul muncii:

a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;

b) angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod;

c) sindicatele şi patronatele;

d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al C. proc. civ.

Art. 269 din acelaşi cod statuează că:

"(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".

Nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 269 alin. (3) din Codul muncii, potrivit cărora, "Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi", întrucât condiţia impusă de acest text de lege nu este îndeplinită în cauză.

Ca urmare a disjungerii prezentei cauze din dosarul nr. x/2017, înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă şi având în vedere că ambii reclamanţi au domiciliul pe raza teritorială judeţului Suceava, sunt aplicabile prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, instanţa competentă fiind cea de la domiciliul reclamanţilor.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B. şi A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ "APELE ROMÂNE" - ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ SIRET, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2018.