Competence for appeal in credit contract abuse clause case under 200,000 RON threshold after Constitutional Court decision

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la 6.10.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtele B. S.A. - Bucureşti şi B. S.A. - Sucursala Botoşani, solicitând:

1) să se constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute de:art. 6 alin. (1) lit. a); art. 6 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (2) lit. a) şi b) din contractul de credit nr. x din 1. 02. 2008 şi de art. 2 pct. 2.1 din actul adiţional nr. x/a din 21. 06. 2010;

2) scoaterea clauzelor abuzive din contract;

3) să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 3.212 RON, reprezentând comisioane de gestiune, de administrare, de risc şi a unor comisioane neprevăzute în contract; cu dobânda legală de la data introducerii acţiunii şi până la plata integrală.

Prin sentinţa civilă nr. 1609 din 28 martie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Botoşani a respins ca nefondată acţiunea pentru restabilirea echilibrului contractual, formulată de reclamanta A..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, prin decizia nr. 1479 din 6 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal fiind admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1609 din 28 martie 2017.

A fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 1609 din 28 martie 2017 a Judecătoriei Botoşani în sensul că a fost admisă în parte acţiunea şi constat caracterul abuziv a următoarelor clauze contractuale:

- art. 6 paragraf 1 lit. b) din contractul de credit nr. x din 01.02.2008 privind comisionul de risc;

- art. 6 paragraf 2 din contractul de credit nr. x din 01.02.2008 în totalitatea acestuia privind rezervarea dreptului de a modifica comisioanele şi nivelul acestora.

A fost obligată intimata la restituirea sumelor încasate în baza clauzelor constatate ca fiind abuzive.

A fost obligată intimata la plata către apelanţii-reclamanţi a dobânzii legale penalizatoare calculate pentru sumele de bani încasate în baza clauzelor declarate abuzive, de la data introducerii prezentei acţiuni şi până la achitarea acestora către apelanţii-reclamanţi.

A fost obligată intimata la plata către apelanţii-reclamanţi a sumei de 227,42 RON percepută de către intimată şi neprevăzută în contractul de credit nr. x din 01.02.2008.

A fost obligată intimata la plata către apelanta-reclamantă a cheltuielilor de judecată din primă instanţă în cuantum de 1.000 RON, reprezentând onorariu avocat.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei apelate care nu sunt contrare cu deciziei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.A. BUCUREŞTI.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de17 octombrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Suceava, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 1479 din 6 decembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2018.