Debt collection appeal: Supreme Court declared itself incompetent and referred the case to the Court of Appeals

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă la data de 04.08.2016, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenientul fortat C., a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 4.300 RON, la plata dobânzii legale ce va începe să curgă de la data de 27.06.2016, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată efectuate.

Cererea a fost fundamentată pe dispoziţiile procedurii speciale - cerere cu valoare redusă.

Prin hotărârea din camera de consiliu nr. 2491/2016 din 19 decembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Iaşi, secţia Civilă în dosarul nr. x/2016, s-au dispus următoarele:

A fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenientul forţat C..

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 4.300 RON, cu titlu de debit, precum şi la plata dobânzii legale ce va începe sa curgă de la data de 27.06.2016.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 400 de RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Prin decizia civilă nr. 2387/2017 din 7 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a fost admis apelul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva hotărârii din camera de consiliu nr. 2491/2016 din 19 decembrie 2016, pronunţate de Judecătoria Iaşi, secţia Civilă, hotărâre care a fost schimbată în parte, în sensul că:

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.300 RON, cu titlu de debit, precum şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere ce vor începe sa curgă de la data de 27.06.2016.

A fost păstrat restul dispoziţiilor ce nu contravin deciziei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.A., prin decizia nr. 335/2018 din 11 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 30 august 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei hotărâri pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în apel, într-un litigiu în care competenţa în prima instanţă aparţine judecătoriei, raportat la dispoziţiile art. 1028 din noul C. proc. civ.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, examinarea dispoziţiilor art. 94, 95, 96 şi 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanţelor competente să soluţioneze căile de atac.

Mai mult, sintagma "instanţa ierarhic superioară" este prezentă în mai multe articole ale C. proc. civ. - putând fi enumerate, cu titlu de exemplu, art. 53 alin. (1), art. 64 alin. (4), art. 132 alin. (4), art. 344, art. 406 alin. (6), art. 410, art. 414 alin. (1), art. 421 alin. (2), art. 437 alin. (1), art. 440 şi art. 1071 alin. (1) -, întotdeauna cu scopul de a indica instanţa competentă să soluţioneze o cale de atac.

În speţă, necompetenţa materială a instanţei supreme rezultă din analiza de ansamblu expusă mai sus şi, îndeosebi, din interpretarea coroborată a art. 497 cu art. 97 pct. 1 C. proc. civ., aşa încât, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, rămâne expresia unei viziuni constante.

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2387/2017 din 7 decembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2018.