Competence for appeal against tribunal decision in low-value civil case: statutory legislative gap following constitutional annulment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the exception of lack of material jurisdiction and declined to hear the appeal, transferring the case to the Bucharest Court of Appeal, thereby leaving the Tribunal's appeal decision—which had dismissed the defendant's challenge to the trial court's judgment partially ordering the payment of rent, utilities, and return of a deposit—unchallenged at this instance. The dispute arose from a civil action for unpaid rent and utility bills in an amount under 200,000 RON, where the tenant sought to annul the first and second instance rulings through an appeal. Relying on the binding interpretation in Decision No. 18/2018 and the Constitutional Court's invalidation of the statutory provision that extended appeal rights to cases up to 1,000,000 RON, the Court determined that under Article 483 of the Civil Procedure Code, appeals against tribunal decisions in monetary cases valued up to 200,000 RON fall under the exclusive jurisdiction of the courts of appeal, not the Supreme Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 132 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, art. 97 pct. 1 din C. proc. civ, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004; Competence for appeal against tribunal decision in low-value civil case: statutory legislative gap following constitutional annulment: The dispute arose from a civil action for unpaid rent and utility bills in an amount under 200,000 RON, where the tenant sought to annul the first and second instance rulings through an appeal. Relying on the binding interpretation in Decision No. 18/2018 and the Constitutional Court's invalidation of the statutory provision that extended appeal rights to cases up to 1,000,000 RON, the Court determined that under Article 483 of the Civil Procedure Code, appeals against tribunal decisions in monetary cases valued up to 200,000 RON fall under the exclusive jurisdiction of the courts of appeal, not the Supreme Court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule applied in the dispositive to admit the exception of lack of material jurisdiction and decline competence in favor of the Court of Appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2018
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07.09.2016 pe rolul Judecătoriei Bacău şi înregistrată sub numărul x/2016, reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.R.L. la plata sumei de 12.064 RON, reprezentând chiria neachitată pentru 7,5 luni, a utilităţilor neachitate către D., E. şi RAGC Bacău furnizorul de apă şi repararea zidăriei atât pe dinăuntru, cât şi pe dinafară, la care se adaugă cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 3651/2017 din 31 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Bacău, secţia Civilă a fost admisă în parte acţiunea şi a obligat pârâta S.C C. S.R.L. la plata sumelor de:
- 8.450 RON, reprezentând contravaloarea chiriei restante pentru perioada 1 octombrie 2016- 15 aprilie 2016;
- suma de 393,4 RON, reprezentând contravaloare energie electrică neachitată, din care suma de 163,81 RON reprezintă contravaloarea facturii nr. x (perioada facturată x/2015-19.01.2016) şi suma de 229,59 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x din 19.05.2016 (perioada facturată x/2016-18.05.2016);
- suma de 997,35 RON, reprezentând contravaloare gaze naturale consumate şi neachitate astfel: suma de 761 RON, reprezentând contravaloare factură nr. x, emisă la data de 19.05.2016, scadentă la data de 21.06.2016 (regularizare perioada facturată x/2016-12.05-2016), suma de 154,80 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x, emisă la data 21.04.2016, scadentă la data de 23.05.2016 (perioada de facturare x/2016-13.04.2016), suma de 81,55 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x, emisă la data de 25.03.2016, scadentă la data de 25.04.2016 (perioada de facturare x/2016-10.03.2016);
- suma de 162,11 RON, reprezentând contravaloare apă consumată şi neachitată, astfel cum rezultă din factura nr. x din 30.04.2016 (perioada facturată x/2016-26.04.2016).
A fost obligat reclamantul să achite pârâtului suma de 1.300 RON, reprezentând garanţie dată şi nerestituită conform contractului de închiriere încheiat între părţi.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr. 797/2018 din 14 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a fost respins apelul declarat de S.C. C. S.R.L. împotriva aceste sentinţe, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. C. S.R.L.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 14 septembrie 2018.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."
A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".
Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.
Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.
Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.
A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.
Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Bacău, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 797/2018 din 14 iunie 2018, pronunţate de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2018.