Jurisdictional declination for commercial register correction appeal: True intention principle overrides erroneous recourse filing against first-instance judgment

Şedinţa publică din data de 22 februarie 2018

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Alba cu nr. x din 30.08.2016, petentul A. a solicitat ca, în baza sentinţei civile nr. 332/2013 în dosarul nr. x/2011 a Tribunalului Alba, secţia I civilă, devenită irevocabilă prin decizia nr. 2053/13.10.2015, şi a art. 25 din Legea nr. 26/1990, să se radieze în parte, din Registrul comerţului, menţiunea x/08.09.2010 înregistrată în baza Hotărârii Adunării Generale şi a Contractului de cesiune părţi sociale din data de 7.09.2010 dintre A., în calitate de cedent şi B., în calitate de cesionar în cadrul S.C. C. S.R.L. şi repunerea părţilor sociale cesionate în posesia cedentului A..

La data de 1.09.2016, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Alba a trimis cererea Tribunalului Alba, în conformitate cu art. 25 alin. (2) din Legea nr. 26/1990.

Această cerere a fost înregistrată, la data de 1.09.2016, pe rolul Tribunalului Alba sub nr. x/2016.

Prin sentinţa nr. 73/COM/2016 din 8 noiembrie 2016, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, De contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a respins cererea înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Alba cu nr. x din 30.08.2016, pentru radiere menţiuni, formulată de petentul A. în contradictoriu cu comerciantul S.C. C. S.R.L. şi cu Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Alba.

Hotărârea anterior menţionată a fost dată cu drept de recurs în 15 zile, de la comunicare cu petentul A. şi cu Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Alba, respectiv de la pronunţare pentru comerciantul S.C. C. S.R.L., recursul urmând a se depune la Tribunalul Alba, potrivit art. 490 alin. (1) Noul C. proc. civ.

Împotriva sentinţei nr. 73/COM/2016 din 8 noiembrie 2016, pronunţate de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, a declarat recurs petentul A..

Prin decizia nr. 55/2017 din 14 martie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de petentul A. invocată, din oficiu, de instanţă şi, în consecinţă:

A respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul A. împotriva sentinţei nr. 73/COM/2016 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. x/2016.

În dispozitivul acestei hotărâri s-a menţionat, totodată, că de la comunicarea deciziei curge termenul de 30 zile pentru exercitarea căii de atac a apelului.

A. a formulat "apel" împotriva deciziei nr. 55/2017 din 14 martie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

În cauză nu s-a formulat recurs în baza motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., ci "apel", în temeiul art. 466 C. proc. civ. şi următoarele.

În cuprinsul cererii sale, după expunerea parcursului procesual al cauzei şi prezentarea situaţiei de fapt, autorul căii de atac a arătat că înţelege să critice soluţia pronunţată de instanţa de fond, menţionând că aceasta nu a analizat în mod corect înscrisurile aflate la dosarul cauzei, pronunţând o soluţie netemeinică şi contradictorie cu probatoriul administrat, deşi in susţinerea cererii înregistrată la Oficiul Registrul Comerţului a depus copii de pe hotărârile pronunţate in dosarul nr. x/2011, din care reiese în mod clar faptul că, contractul de cesiune din data de 07.09.2010 a fost revocat printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă, iar cererea de radiere înregistrată la O.R.C. a fost întemeiată pe desfiinţarea acestui contract de cesiune.

Pentru aceste motive, autorul prezentei căi de atac a solicitat admiterea "apelului" declarat şi, rejudecând cauza pe fond, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond, cu consecinţa dispunerii radierii in parte, din Registrul Comerţului a menţiunii nr. 29465/08.09.2010, înregistrată în baza Hotărârii Adunării Generale şi a Contractului de cesiune părţi sociale din data de 07.09.2010 dintre A., în calitate de cedent si B., in calitate de cesionar în cadrul S.C. C. S.R.L. şi repunerea părţilor sociale cesionate în posesia cedentului A..

Prin precizările depuse la 3 iulie 2017, autorul căii de atac a menţionat că este de acord ca, în situaţia în care recursul va fi admis în principiu, să fie soluţionat de completul de filtru, prevăzut la art. 493 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 21 august 2017, intimata S.C. C. S.R.L. a invocat, în sinteză, pe cale de excepţie, în principal, respingerea apelului ca inadmisibil deoarece este declarat împotriva unei decizii definitive; pe cale de excepţie, în subsidiar, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de a soluţiona apelul, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea apelului ca netemeinic şi nelegal. De asemenea, intimata a solicitat anularea recursului în situaţia în care instanţa recalifică drept recurs calea de atac exercitată de A. şi soluţionarea acestuia de către completul de filtru, dacă recursul va fi admis în principiu.

La data de 22 septembrie 2017, Înalta Curte a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în baza art. XVII alin. (2) coroborat cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2017, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că au posibilitatea depunerii în scris a unui punct de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării.

Totodată, s-a constatat că prezenta cale de atac reprezintă un apel declarat împotriva sentinţei nr. 73/COM/2016 din 8 noiembrie 2016, pronunţate de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, în dosarul nr. x/2016, situaţie în care s-a dispus citarea părţilor pentru termenul de judecată din 22 februarie 2018 pentru a se pune în discuţia acestora excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Raportul a fost comunicat părţilor la 7 decembrie, respectiv 8 decembrie 2017.

La 18 decembrie 2017, A. a transmis punct de vedere la raport, prin care a arătat că achiesează la opiniile prezentate în raport, susţinând că recursul este admisibil în principiu

La 18 decembrie 2017, s-a înregistrat la dosar punctul de vedere al intimatei S.C. C. S.R.L. prin care aceasta a arătat, în esenţă, că, în cuprinsul întâmpinării, a invocat pe cale de excepţie, în subsidiar, excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de a soluţiona apelul, astfel că este de acord cu punctul de vedere evidenţiat în raport.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate excepţia necompetenţei sale materiale, urmează a o admite şi a declina soluţionarea cererii de apel formulată de A., în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, pentru următoarele considerente:

La originea exercitării prezentului apel se află cererea formulată de petentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, prin care acesta a solicitat să se radieze în parte, din Registrul comerţului, menţiunea 29645/08.09.2010, înregistrată în baza Hotărârii Adunării Generale şi a Contractului de cesiune părţi sociale din data de 7.09.2010 dintre A., în calitate de cedent şi B., în calitate de cesionar în cadrul S.C. C. S.R.L. şi repunerea părţilor sociale cesionate în posesia cedentului A..

Este de observat că litigiul pendinte are ca obiect o cerere de apel în raport cu temeiurile de drept indicate în susţinerea acesteia, respectiv art. 466 şi următoarele din C. proc. civ., şi faţă de criticile formulate care se referă, în fapt, la hotărârea pronunţată de Tribunalul Alba, respectiv sentinţa nr. 73/COM/2016 din 8 noiembrie 2016, şi nu la decizia nr. 55/2017 din 14 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, indicată de parte.

Se reţine că indicarea expresă a deciziei nr. 55/2017 din 14 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, ca fiind hotărârea ce formează obiectul prezentei căi de atac, nu este de natură a induce instanţei ideea că, în speţă, este vorba despre atacarea acestei decizii, în condiţiile în care menţiunile cuprinse în cererea de apel permit identificarea hotărârii ce constituie obiectul criticilor formulate de autorul căii de atac, aceasta fiind sentinţa nr. 73/COM/2016 din 8 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2016.

Trebuie amintit că la originea exercitării prezentei căi de atac se află o cerere formulată de petentul A., care se soluţionează în procedura reglementată de art. 25 din Legea nr. 26/1990.

Cum dispoziţiile procedurale speciale aplicabile în speţă sunt cele cuprinse în art. 25 din Legea nr. 26/1990 raportate la art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 şi art. 27 C. proc. civ. şi, văzând data introducerii acţiunii, rezultă că hotărârea prin care se soluţionează în primă instanţă o cerere în procedura reglementată de art. 25 din Legea nr. 26/1990 este supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

A aprecia în sensul că, în speţă, este vorba despre un apel formulat împotriva deciziei nr. 55/2017 din 14 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, înseamnă a nesocoti principiul intenţiei reale a părţii şi dispoziţiile legale anterior evocate, care prevăd că hotărârea prin care se soluţionează în primă instanţă o cerere în procedura reglementată de art. 25 din Legea nr. 26/1990 este supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară, cu atât mai mult cu cât decizia expres indicată de parte este pronunţată în condiţiile art. 457 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 97 din C. proc. civ.:

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."

Înalta Curte reţine că, în situaţia în care legiuitorul a înţeles să reglementeze competenţa anumitor instanţe ca instanţe de apel a menţionat expres acest lucru, or, în dreptul procesual român, nu există nicio reglementare care să prevadă competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca instanţă de apel.

În conformitate cu dispoziţiile art. 96 pct. 2 C. proc. civ., "Curţile de apel judecă: (...) 2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă. (...)"

Cum, în cauză, sentinţa nr. 73/COM/2016 din 8 noiembrie 2016 a fost pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Alba, iar această hotărâre poate fi atacată cu apel la instanţa ierarhic superioară, rezultă că aparţine Curţii de Apel Alba Iulia competenţa de soluţionare a cererii de apel formulată de petentul A..

În lumina jurisprudenţei CEDO, se reţine că, deşi accesul la o instanţă de judecată nu este un drept absolut, ci este susceptibil de limitări, în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unei căi de atac, totuşi, aceste limitări nu trebuie să restrângă accesul deschis unui justiţiabil de o asemenea manieră sau până la un asemenea punct încât dreptul să fie atins în însăşi substanţa lui.

Totodată, în raport cu art. 22 alin. (1) din C. proc. civ., judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, regulă ce este de resortul principiului legalităţii.

Cu toate acestea, pentru aplicarea corectă a legii, judecătorul va trebui să ţină seama de circumstanţele concrete în care sunt invocate anumite dispoziţii legale.

Rolul activ al judecătorului trebuie exercitat indiferent dacă partea este sau nu asistată de către un avocat, cum este cazul în speţă.

Judecătorul, în aplicarea principiului rolului activ, precum şi faţă de îndatorirea acestuia de a dispune toate măsurile permise de lege pentru a asigura soluţionarea procesului în mod echitabil şi într-un termen optim şi previzibil, trebuie să dea prioritate principiului intenţiei reale a părţii, care, în cauza de faţă, vizează, aşa cum s-a arătat, exercitarea căii de atac a apelului împotriva sentinţei nr. 73/COM/2016 din 8 noiembrie 2016 pronunţată, în primă instanţă de Tribunalul Alba, în procedura reglementată de art. 25 din Legea nr. 26/1990.

În concret, împotriva sentinţei pronunţate de către tribunal, partea interesată a declarat recurs, în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac. Instanţa, conform art. 457 alin. (3) C. proc. civ., a respins recursul, ca inadmisibil, iar de la data comunicării a început să curgă termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege, respectiv apelul.

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cererii de apel formulată de A. împotriva sentinţei nr. 73/COM/2016 din 8 noiembrie 2016, pronunţate de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, în dosarul nr. x/2016, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de apel formulată de A. împotriva sentinţei nr. 73/COM/2016 din 8 noiembrie 2016, pronunţate de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă, în dosarul nr. x/2016, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2018.