Mortgage clause abuse appeal sent to Court of Appeal on material incompetence ground

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., au solicitat instanţei constatarea caracterului abuziv, cu consecinţa anulării clauzelor prevăzute de art. 4 pct. 4.8 lit. a) din contractul de credit de ipotecar nr. x din data de 27.02.2008, cu obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate în contul comisionului de acordare în cuantum de 919,5 CHF, (2% din valoarea creditului) plus dobânda legală aferentă sumei încasate abuziv cu acest titlu, pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză, începând de la data plăţii, constatarea caracterului abuziv, cu consecinţa anulării clauzelor prevăzute de art. 4 pct. 4.8 lit. b) din contractul de credit ipotecar nr. x din data de 27.02.2008, cu obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate în contul comisionului de administrare în cuantum de 0,20 %, aplicat la valoarea soldului creditului, plus dobânda legală aferentă fiecărei sume încasate abuziv cu acest titlu, pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză, începând cu data plăţii fiecărei sume şi până la momentul restituirii lor efective, calculată de la data primei plăţi - 27.02.2008 şi până la data de 01.01.2015, constatarea caracterului abuziv, cu consecinţa anulării clauzelor prevăzute de art. 4 pct. 4.8 lit. c). şi d din contractul de credit ipotecar nr. x din data de 27.02.2008, să se dispună anularea clauzelor prevăzute de art. 4 pct. 4.8 lit. a), b), c), d) din contractul de credit ipotecar nr. x din data de 27.02.2008, ce contravin ipotezei descrise în Anexa nr. 1 lit. g) din Legea nr. 193/2000, obligarea pârâtei să respecte preţul contractului din contractul de credit ipotecar nr. x din data de 27.02.2008, astfel cum a fost stabilit la data încheierii sale, prin raportarea ratei dobânzii variabile la valoarea indicelui de referinţă LIBOR la 3 luni + marjă de 3,65% puncte procentuale, să se dispună conversia creditului în RON, conversia urmând a se face la cursul CHF/RON de la data acordării creditului şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1110/2017 din 11 aprilie 2017, pronunţată de Judecătoria Bistriţa, secţia Civilă în dosar nr. x/2016, a fost admisă în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. şi, în consecinţă, a fost constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a următoarelor clauze contractuale din contractul de credit ipotecar nr. x/27.02.2008, încheiat între părţi: clauzele privind comisionul de acordare credit stipulat la art. 4 pct. 4.8 lit. a) din contractul de credit; clauzele privind comisionul de administrare stipulate la art. 4 pct. 4.8 lit. b) din contractul de credit; clauzele privind comisionul de rambursare anticipată care poate fi modificat oricând de bancă pe întreaga perioadă de creditare şi alte comisioane stabilite de bancă pentru orice modificări ale condiţiilor de creditare iniţială stipulate la art. 4 pct. 4.8 lit. c) şi d) din contractul de credit; a fost obligată pârâta să restituie reclamanţilor toate sumele de bani achitate nedatorat în temeiul clauzelor nule mai sus menţionate, sume calculate de la data plăţilor efective; a fost obligată pârâta să achite reclamanţilor dobânda legală aferentă sumelor menţionate începând cu data achitării lor şi până la restituirea efectivă; au fost respinse capetele de cerere referitoare la respectarea de către pârâtă a preţului stabilit prin contractul de credit ipotecar prin raportarea ratei dobânzii variabile la valoarea indicelui de referinţă LIBOR la trei luni plus marjă de 3,65% punte procentuale, respectiv obligarea pârâtei la conversia creditului în RON ce urmează a se face la cursul CHF/RON de la data acordării creditului; a fost obligată pârâta să achite reclamanţilor suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 10/2018 din 4 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1110/2017 din 11 aprilie 2017.

A fost obligată apelanta să plătească intimaţilor A. şi B. suma de 750 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. S.A.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 23 iulie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Cluj, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 10/2018 din 4 ianuarie 2018, pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2018.