Lease validity and preemption rights over confiscated property: appellate decision quashed for illegal mixed judgment and remanded

Şedinţa publică din data de 22 februarie 2018

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 13 mai 2015, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ADMINISTRAŢIA SECTORULUI 1 A FINANŢELOR PUBLICE ŞI SOCIETATEA B. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate valabilitatea contractului de închiriere încheiat între reclamantă şi CCAI la data de 1 septembrie 2007, astfel cum acesta a fost modificat prin Actul Adiţional nr. 1 din 27 martie 2009, Actul Adiţional nr. 2 din 1 august 2011, Actul Adiţional nr. 2bis din 31 august 2012 şi Actul Adiţional nr. 3 din 9 octombrie 2012 (denumit în continuare "Contractul de închiriere") la data de 8 august 2014. Să se constate dreptul de preemţiune al reclamantei la cumpărarea bunului imobil ce reprezintă spaţiul închiriat potrivit dispoziţiilor contractului de închiriere, la preţul stabilit de comisia de evaluare pe baza raportului de expertiză tehnică sau de evaluare, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (8) din Normele Metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.

B.Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1299 din 4 noiembrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâţii ADMINISTRAŢIA SECTORULUI 1 A FINANŢELOR PUBLICE, DIRECŢIA REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI şi AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ; a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor ADMINISTRAŢIA SECTORULUI 1 A FINANŢELOR PUBLICE, DIRECŢIA REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI şi AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ; a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ADMINISTRAŢIA SECTORULUI 1 A FINANŢELOR PUBLICE ŞI SOCIETATEA B. S.A.; a constatat valabilitatea la data de 8 august 2014 a contractului de închiriere încheiat la data de 1 septembrie 2007 între reclamanta A. S.A. şi pârâta S.C. B. S.A., astfel cum a fost modificat prin Actul Adiţional nr. 1 din 27 martie 2009, Actul Adiţional nr. 2 din 1 august 2011, Actul Adiţional nr. 2 bis din 31 august 2012 şi Actul Adiţional nr. 3 din 9 octombrie 2012; a constatat dreptul de preemţiune al reclamantei la cumpărarea imobilului ce reprezintă spaţiul închiriat potrivit contractului de închiriere menţionat, la preţul stabilit de comisia de evaluare pe baza raportului de expertiză tehnică sau de evaluarea, potrivit art. 22 alin. (8) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 14/2007; a obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 200 RON cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.

C.Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe

Împotriva sentinţei civile nr. 1299 din 4 noiembrie 2015 au declarat apel pârâţii DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI în reprezentarea ADMINISTRAŢIEI SECTOR 1 BUCUREŞTI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREŞTI şi DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI.

S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinţei apelate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ADMINISTRAŢIEI SECTORULUI 1 A FINANŢELOR PUBLICE şi, pe fondul cauzei, respingerea solicitărilor A. S.A. de constatare a valabilităţii contractului de închiriere încheiat la data de 1 septembrie 2007 şi a dreptului de preemţiune la cumpărarea bunului imobil confiscat conform deciziei penale nr. 888 din 8 august 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca neîntemeiate.

STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE a solicitat în principal să se constate nulitatea sentinţei apelate cu consecinţa trimiterii cauzei spre judecare la instanţa competentă potrivit legii, ori, prin raportare la motivele de apel vizând constatarea nulităţii hotărârii ca urmare a nemotivării acesteia, să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În subsidiar, se solicită să se constate faptul că reclamanta nu deţinea un contract de închiriere valabil la momentul trecerii imobilului în proprietatea statului şi nu putea fi beneficiara unui drept de preemţiune la cumpărarea imobilului în litigiu şi ca atare, să se respingă acţiunea ca neîntemeiată.

D.Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 983 A/2016 din 21 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins excepţia inadmisibilităţii apelurilor, ca nefondată, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă ADMINISTRAŢIA SECTORULUI 1 A FINANŢELOR PUBLICE reprezentată de DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, a schimbat sentinţa civilă nr. 1299 din 4 noiembrie 2015 în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte şi a respins acţiunea reclamantei în contradictoriu cu ADMINISTRAŢIA SECTORULUI 1 A FINANŢELOR PUBLICE pentru lipsa calităţii procesuale pasive; a admis apelurile declarate de apelanţii-pârâţi STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ şi DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF pe capătul de cerere în constatarea valabilităţii contractului de închiriere; a menţinut respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive pe capătul de cerere în constatarea dreptului de preemţiune; a anulat sentinţa şi a trimis cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

E.Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel

Împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti au declarat recurs reclamanta A. S.A. şi pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE.

Reclamanta A. S.A. critică decizia sub următoarele motive de casare.

În mod nelegal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF Sector 1 cu încălcarea art. 59 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (2) şi art. 23 alin. (5) şi (7) din H.G. nr. 731/2007.

În urma pronunţării deciziei penale nr. 888 din 8 august 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, ANAF Sector 1 a dobândit anumite atribuţii cu privire la bunurile imobile confiscate, inclusiv cu privire la spaţiul închiriat, pe linia aplicării măsurilor privind recuperarea prejudiciului stabilit prin hotărâre, prin urmare inclusiv în ceea ce priveşte executarea silită în vederea recuperării prejudiciului.

ANAF Sector 1 nu a fost chemată în prezentul litigiu în virtutea unei calităţi de proprietar, ci pentru opozabilitate în situaţia pronunţării unei hotărâri favorabile recurentei-reclamante.

Nelegalitatea deciziei în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra excepţiei netimbrării, analizată ca motiv de apel în sine, cu încălcarea dispoziţiilor C. proc. civ. şi ale O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

STATUL ROMÂN a formulat apel exclusiv împotriva sentinţei, nu şi împotriva încheierii de şedinţă din 14 octombrie 2015.

Recurenta-reclamantă nu a învestit instanţa cu constatarea unui drept cu conţinut patrimonial, ci numai cu constatarea unei vocaţii legale de a beneficia, ulterior, de dobândirea unui astfel de drept.

Nelegalitatea deciziei în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra excepţiei funcţionale a primei instanţe, analizată ca motiv de apel în sine, cu încălcarea dispoziţiilor C. proc. civ., O.G. nr. 14/2007 şi H.G. nr. 731/2007.

STATUL ROMÂN nu putea critica prin apelul formulat exclusiv împotriva sentinţei o măsură cuprinsă într-o încheiere interlocutorie, respectiv încheierea din 14 octombrie 2015.

Nelegalitatea deciziei în ceea ce priveşte valabilitatea contractului de închiriere la data de 8 august 2014, respectiv dacă acesta se afla în vigoare, cu încălcarea dispoziţiilor vechiul C. civ., O.G. nr. 14/2007 şi H.G. nr. 731/2007.

Sintagma "liber de sarcini" din cuprinsul deciziei penale nr. 888 din 8 august 2014 a fost analizată în mod corect de prima instanţă, aceasta stabilind că respectiva sintagmă nu vizează situaţia de fapt dedusă judecăţii în prezentul litigiu, întrucât în caz contrar ar fi încălcate şi înlăturate de la aplicare dispoziţiile legale imperative aflate în vigoare.

Se solicită casarea în parte a deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE critică decizia sub următoarele motive de casare.

Art. 488 pct. 6 C. proc. civ. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Pe de o parte, Curtea a anulat sentinţa apelată întrucât aceasta a fost pronunţată de o instanţă care nu era competentă să soluţioneze cauza în raport de natura litigiului şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă, iar pe de altă parte, a schimbat în parte aceeaşi sentinţă şi a respins acţiunea faţă de una dintre instituţiile pârâte ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Art. 488 pct. 5 C. proc. civ. - hotărârea a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Odată ce excepţia de necompetenţă a instanţei de fond a fost admisă, Curtea de Apel nu mai era învestită şi nu mai putea cerceta nici o altă problemă dedusă judecăţii.

Curtea a pronunţat o hotărâre ce conţine contradicţii între considerente şi dispozitiv, dar şi între dispoziţiile cuprinse în dispozitivul hotărârii, acestea excluzându-se reciproc.

O hotărâre judecătorească nu poate fi, în acelaşi timp, modificată în parte şi anulată în tot, deopotrivă.

Art. 488 pct. 7 - prin decizia recurată s-a încălcat efectul pozitiv al puterii de lucru judecat.

În cadrul motivelor de apel ce au vizat fondul cauzei, STATUL ROMÂN a arătat că instanţa fondului era ţinută să analizeze valabilitatea contractului de închiriere prin raportare la dezlegarea obligatorie dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală prin decizia nr. 888/2014 şi, numai în situaţia în care aprecia că aceasta nu conferă suficiente elemente pentru soluţionarea cauzei, instanţa, în aplicarea prevederilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ. ar fi avut posibilitatea de a cerceta valabilitatea contractului atât prin raportare la prevederile art. 1819 C. civ., cât şi prin raportare la dispoziţiile art. 21 şi art. 23 lit. c) din Legea nr. 7/1996 - Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare.

Se solicită admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre judecare completelor specializate în litigiile dintre profesionişti din cadrul Tribunalului Bucureşti prin raportare la dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., respectiv trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil prin raportare la dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 7 C. proc. civ.

F.Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 iulie 2017, pârâta-intimată DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI în reprezentarea ADMINISTRAŢIEI SECTOR 1 A FINANŢELOR PUBLICE a solicitat respingerea recursului formulat de A. S.A..

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 iulie 2017, reclamanta-recurentă A. S.A. a solicitat respingerea recursului formulat de STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, ca nefondat.

G.Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 480 C. proc. civ., "Soluţiile pe care le pronunţă instanţa de apel" sunt:

"(1) Instanţa de apel poate păstra hotărârea atacată, situaţie, în care, după caz, va respinge, va anula apelul ori va constata perimarea lui.

(2) În caz de admitere a apelului, instanţa poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea apelată.

(4) Dacă instanţa de apel stabileşte că prima instanţă a fost necompetentă, iar necompetenţa a fost invocată în condiţiile legii, va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent ori, după caz, va respinge cererea ca inadmisibilă".

Aşadar, în măsura în care instanţa de apel stabileşte că prima instanţă nu a fost competentă, va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre judecare instanţei competente.

În speţă, curtea de apel a stabilit că instanţa fondului nu a fost competentă să soluţioneze pricina. Cu toate acestea, în loc să trimită cauza spre judecare instanţei competente, curtea de apel a schimbat sentinţa apelată în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ADMINISTRAŢIA SECTOR 1 A FINANŢELOR PUBLICE şi a ANAF şi a menţinut respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive pe capătul de cerere în constatarea dreptului de preemţiune.

În acelaşi timp, a anulat sentinţa de fond şi a trimis cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

C. proc. civ. nu prevede printre soluţiile pe care le pronunţă instanţa de apel aceea a schimbării în parte a sentinţei şi a anulării sentinţei de fond cu consecinţa trimiterii cauzei la instanţa competentă.

Curtea de Apel, în măsura în care stabileşte că instanţa de fond nu a fost competentă, anulează sentinţa şi trimite cauza spre judecare instanţei competente.

Neprocedând în acest mod, Curtea de Apel a pronunţat o decizie nelegală.

Aşadar, instanţa de apel se pronunţă fie pe competenţă şi anulează sentinţa de fond cu consecinţa trimiterii cauzei spre judecare instanţei competente, fie se pronunţă asupra motivelor de apel şi poate păstra, anula ori, după caz, schimbă în tot sau în parte sentinţa apelată.

Faţă de aceste considerente, potrivit dispoziţiilor art. 488 pct. 5 şi 6, recursurile urmează a fi admise, decizia recurată va fi casată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta A. S.A. şi de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 983A/2016 din 21 decembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 februarie 2018.