Competence for cassation in consumer credit cases valued under 200,000 RON following the constitutional strike of the transitional jurisdictional threshold

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi la data de 29 ianuarie 2016 sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi C. S.A. - SUCURSALA RĂDĂUŢI, să constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive cuprinse în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x din 25.08.2008:

- pct. 5 teza finală:

"dobânda curenta este formata din dobânda de referinţa variabila, care se afişează la sediile C., la care se adaugă 1,50"

- pct. 9 lit. a), b) şi e):

a) comision de acordare credit de 2,50 flat;

b)comision de administrare de 75,00 Euro, reprezentând un procent de 0,05 %;

e) comision de rambursare anticipată:

- în primele 36 luni de creditare 4,50%, minim 30 Euro sau echivalent;

- între 61 şi 120 luni: 2,50 %, minim 30,00 Euro sau echivalent;

- peste 121 luni: 2,00 %, minim 30,00 Euro sau echivalent;

şi din condiţii generale de creditare - anexa la contractul de credit bancar nr. x/25.08.2008, să se constate ca fiind abuzive dispoziţiile art. 2.6.; 2.10.a; 3.1; 3.8; 3.9.

Să constate nulitatea absolută a actului adiţional nr. x din 12.12.2013.

Să fie obligate pârâtele:

- să înlocuiască din formula de calcul a dobânzii, cu:

"dobânda curenta este formata din dobânda de referinţa Euribor la 3 luni, la care se adaugă 1,50"

- la restituirea sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor nule: dobânzii încasate şi nedatorate, dobânzi restante, comision de acordare credit; comision de administrare de 75,00 Euro lunar;

- la emiterea unui nou plan de rambursare;

- la plata dobânzii legale remuneratorii şi penalizatoare, începând cu data încasării sumelor nedatorate şi până la achitarea efectivă a debitului;

- la plata daunelor morale în sumă de 20.000 RON;

- să plătească cheltuielile de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 531 din 10 februarie 2017, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în dosarul nr. x/2016, s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B..

Prin decizia civilă nr. 116 din 31 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a fost admis apelul declarat de apelanţii A. şi B., în contradictoriu cu intimatele C. S.A. BUCUREŞTI şi C. S.A. - SUCURSALA RĂDĂUŢI.

A fost schimbată, în tot, sentinţa civilă nr. 531 din 10 februarie 2017, în sensul că:

A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanţii A. şi B..

S-a luat act că reclamanţii au renunţat la capătul de cerere privitor la comisionul de rambursare anticipată.

A fost constatată existenţa clauzelor abuzive cuprinse în:

- art. 5 teza a treia din condiţiile speciale şi art. 2.10 lit. a) din condiţiile generale la convenţia de credit nr. x din 25.08.2008 încheiată între părţi;

- art. 9 lit. a) şi b) din condiţiile speciale referitoare la comisionul de acordare şi comisionul de administrare şi art. 3.1, art. 3.7 şi art. 3.9 din condiţiile generale la convenţia de credit nr. x din 25.08.2008 încheiată între părţi.

Au fost obligate pârâtele să modifice contractul sus menţionat în sensul eliminării clauzelor constatate ca fiind abuzive.

Au fost obligate pârâtele la restituirea sumelor ce reprezintă diferenţa dintre dobânda încasată potrivit clauzelor constatate ca fiind abuzive şi dobânda stabilită după înlăturarea clauzelor abuzive.

Au fost obligate pârâtele la restituirea (în echivalentul în RON la data plăţii) către reclamanţi a sumelor încasate cu titlu de comision de acordare şi comision de administrare, începând cu data încheierii contractului de credit nr. x/25.08.2008 şi până la punerea în executare a hotărârii.

Au fost obligate pârâtele la plata către reclamanţi a dobânzii legale aferente debitului, calculată de la data plăţii sumelor de către reclamanţi şi până la data achitării efective a debitului de către pârâte.

Au fost respinse celelalte pretenţii.

Instanţa a luat act că apelanţii-reclamanţi nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele C. S.A. şi C. S.A. - SUCURSALA RĂDĂUŢI.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 17 septembrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Suceava, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentele-pârâte C. S.A. şi C. S.A. - SUCURSALA RĂDĂUŢI împotriva deciziei civile nr. 116 din 31 ianuarie 2018, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2018.