Housing dispute: Nullity of decision due to illegal summons and drafting by non-judge assistant in annulment appeal

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2018

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1227 din 20 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011 a fost respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1563A/2016 din 7 octombrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

A fost admis recursul declarat de pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE BUCUREŞTI împotriva aceleiaşi decizii.

A fost modificată decizia atacată, în sensul că a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 10044 din 11.07.2012 şi împotriva încheierilor din 30.12.2011, 22.02.2012 şi 4.05.2012, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2011 şi a fost menţinută în tot sentinţa apelată.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de contestaţie în anulare contestatorul A., motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Nelegala citare a recurentului la termenul la care s-a judecat pricina:

La data de 20.09.2017, instanţa s-a pronunţat asupra recursurilor în lipsa recurentului-reclamant şi în lipsa citării sale în mod legal, fără ca acesta să fie citat la domiciliul procesual ales şi fără a exista procesul-verbal de predare a citaţiei care să conţină semnătura şi numele persoanei expres desemnate cu privirea actelor.

Din cauză că decizia nr. 1227 din 20 septembrie 2017 în dosarul nr. x/2011 a fost pronunţată la data de 20.09.2017 în lipsa recurentului-reclamant şi fără legala citare a acestuia, hotărârea pronunţată de instanţa de recurs este nulă în totalitate şi nu produce niciun efect juridic,

Conform art. 85 din vechiul C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.

Conform art. 93 din acelaşi cod, în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsă la domiciliul părţii.

Conform art. 91 din vechiul C. proc. civ., înmânarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură, (...) sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat ori notar public, se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondentei.

Atât în cuprinsul cererii de recurs, cât şi în cuprinsul întâmpinării depuse la data de 22.03.2017, recurentul-reclamant a arătat cu claritate că înţelege să aleagă domiciliul procesual la Cabinetul de avocat B., precizând expres că pentru primirea actelor de procedură persoana desemnată este avocatul titular al cabinetului.

Astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare, citarea recurentului-reclamant pentru termenul din data de 20.09.2017 a fost efectuată fără respectarea dispoziţiilor art. 91 şi 93 din vechiul C. proc. civ.

Coroborând art. 91 şi art. 93 cu art. 85 din vechiul C. proc. civ., rezultă că este nelegal îndeplinită procedura de citare a recurentului, dacă procesul-verbal de înmânare nu conţine numele în clar şi semnătura acelei persoanei individualizate expres de recurent ca fiind însărcinată cu primirea corespondentei, prin recurs şi prin întâmpinare.

La fel, în cazul în care partea a fost citată la altă adresă decât cea la care a precizat expres că îşi alege domiciliul, citarea părţii nu este legal îndeplinită, deoarece dispoziţiile privind alegerea de domiciliu procesual sunt norme speciale, care se aplică cu prioritate faţă de normele generale referitoare la citarea la domiciliul legal.

Orice act de procedură din dosarul nr. x/2011 efectuat fără citarea legală a recurentului-reclamant, inclusiv hotărârea pronunţată în aceste condiţii, este nul absolut, urmând a fi lipsit de orice efecte încă de la data efectuării sale.

În sensul nulităţii hotărârii judecătoreşti pronunţate în lipsa părţii nelegal citate, doctrina subliniază că acest motiv de contestaţie în anulare a fost reglementat pentru a acoperi "vătămarea părţii nelegal citate, care constă în punerea acesteia în imposibilitate de a cunoaşte data judecăţii şi de a-şi face apărările necesare".

Prin nelegala citare la termenul din data de 20.09.2017, termenul la care s-au judecat recursurile din dosarul nr. x/2011, dreptul la apărare al reclamantului a fost grav încălcat, punându-l în imposibilitatea de a efectua alte acte de procedură în faţa instanţei de recurs şi în imposibilitatea de a-şi formula apărări oral în şedinţă publică.

Dispoziţiile privind citarea şi comunicarea actelor de procedură au caracter imperativ, iar instanţa avea îndatorirea de a verifica îndeplinirea procedurii de citare înainte de a acorda cuvântul în dezbaterile asupra recursurilor.

În şedinţa publică din 21 februarie 2018, contestatorul a depus completare a motivelor contestaţiei în anulare, arătând, în esenţă:

Decizia nr. 1227 din 20 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011. A fost data de magistratul-asistent, nu de judecători, fiind nulă absolut, deoarece a fost data cu încălcarea normelor de ordine publică prevăzute de art. 261 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.

Hotărârile judecătoreşti pot fi date doar de persoanele care "spun dreptul", şi anume doar de judecători, nu de către magistraţii-asistenţi, care nu au statut de judecător.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 33 din 23 ianuarie 2018, instanţa de contencios constituţional a arătat că:

"redactarea hotărârii judecătoreşti, actul final şi de dispoziţie al instanţei prin care se soluţionează cu autoritate de lucru judecat litigiul dintre părţi, este rezultatul activităţii de deliberare, desfăşurată în secret, la care participă doar judecătorii care au calitatea de membri ai completului în faţa căruia a avut loc dezbaterea. Doar aceştia se pot pronunţa asupra chestiunilor de fapt şi de drept deduse judecăţii, soluţionându-le."

De asemenea, Curtea Constituţională a statuat că:

"redactarea unei hotărâri judecătoreşti este inerent legată de motivarea ei, acest din urmă aspect constituind, astfel cum s-a arătat mai sus, o obligaţie a judecătorului cauzei ce decurge din prevederile art. 6 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Toate aceste aspecte constituie garanţii ale dreptului părţilor la un proces echitabil, judecat de o instanţă independentă şi imparţială, care se supune numai legii.

177. Or, în situaţia în care nu judecătorul care a participat la dezbateri şi la deliberări este acela care redactează/motivează hotărârea judecătorească, garanţiile pe care Constituţia şi legea le consacră pentru protejarea dreptului la un proces echitabil, pentru asigurarea unei justiţii imparţiale, înfăptuite în numele legii, rămân instrumente declarative, lipsite de efectivitate, inutile. Cu alte cuvinte, întreaga reglementare referitoare la independenţa justiţiei, la regulile de procedură penală sau civilă referitoare la soluţionarea cauzelor, la necesitatea săvârşirii unui act de justiţie motivat, este lipsită de efecte juridice dacă hotărârea judecătorească prin care "se spune dreptul" este întocmită de o persoană care nu îndeplineşte calitatea de judecător al cauzei, deci care este străină procedurii jurisdicţionale, actului deliberativ care a condus la soluţia adoptată şi, implicit, actului de justiţie în sine."

Atribuţia de redactare a hotărârilor judecătoreşti este inerent legată de calitatea de judecător, deoarece este expresia în scris a deliberării secrete a completului de judecată şi a motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei în pronunţarea hotărârii.

Considerentele de fapt şi de drept care au format această convingere nu pot fi cunoscute decât de judecătorii care au participat la judecată şi la deliberări, nu de către o terţă persoană, astfel cum este magistratul-asistent.

Art. 317 alin. (1) pct. 2 din vechiul C. proc. civ. se referă la darea hotărârii de către judecători, iar nu doar la pronunţarea acesteia în şedinţă publică. Legiuitorul a utilizat în mod voit un termen general, care să includă atât formarea convingerii instanţei (deliberarea), cât şi expunerea în scris a motivelor pentru care judecătorii au ajuns la respectivele convingeri (redactarea hotărârii).

Conform art. 6 din C.E.D.O., orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege. Astfel, judecarea cauzelor este doar de competenţa instanţelor de judecată, a completelor de judecată din a căror componenţă fac parte doar judecători, iar nu de către magistraţi-asistenţi, care nu au statut de judecător şi nu îndeplinesc cerinţele necesare pentru a dispune cu privire la drepturile părţilor.

Mai mult, conform art. 129 alin. (5) din vechiul C. proc. civ., "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în copul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".

Conform art. 19 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se compune din: preşedinte, 2 vicepreşedinţi, 4 preşedinţi de secţii şi judecători".

Magistratul-asistent nu are competenţa de a spune dreptul, deoarece nu îndeplineşte garanţiile de imparţialitate prevăzute de Convenţia Europeană a drepturilor Omului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 317-321 C. proc. civ.

Intimatul MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMAR GENERAL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea formulată, intimata A.N.L. a solicitat respingerea capătului 1 al cererii ca neîntemeiat, a capetelor 2 şi 3 ca inadmisibile.

Intimaţii JUDEŢUL ILFOV şi CONSILIUL JUDEŢEAN ILFOV au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestaţiei în anulare.

Intimatul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE, succesor în drepturi şi obligaţii al fostului MINISTER AL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.

Intimatul MUNICIPIUL BUCUREŞTI - prin Primar General a formulat note de şedinţă, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată.

Intimaţii JUDEŢUL ILFOV şi CONSILIUL JUDEŢEAN ILFOV au formulat completare a întâmpinării, prin care au solicitat respingerea contestaţiei, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, intimata A.N.L. formulând întâmpinare faţă de completarea motivelor contestaţiei în anulare.

Contestaţia în anulare este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, îmbracă două forme: contestaţia în anulare obişnuită sau de drept comun (art. 317 din vechiul C. proc. civ.) şi contestaţia în anulare specială (art. 318 din acelaşi cod).

Contestaţia în anulare obişnuită poate fi exercitată pentru două motive, prevăzute de art. 317 din C. proc. civ. de la 1865:

- când procedura de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;

- când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, o hotărâre irevocabilă poate fi atacată pe calea contestaţiei în anulare atunci când procedura de citare cu partea nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.

Prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865 se referă, deci, la instituţia de drept procesual privind procedura de citare a părţilor în procesul civil, acest motiv de contestaţie devenind incident în situaţia în care partea nu a fost deloc citată sau procedura de citare nu a fost legal îndeplinită şi partea a lipsit, astfel încât viciul de procedură nu s-a acoperit în condiţiile art. 89 alin. (2) din acelaşi cod.

Citarea este actul de procedură prin care participanţii la procesul civil sunt înştiinţaţi cu privire la existenţa procesului, a termenului şi a locului unde se va desfăşura judecata, a necesităţii îndeplinirii unor obligaţii prevăzute de lege sau fixate de judecător. Prin citarea părţilor se asigură respectarea principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare.

Sancţiunea care intervine în cazul nelegalei citări este nulitatea expresă, condiţionată de vătămare, potrivit art. 105 alin. (2) şi art. 107 din C. proc. civ. de la 1865.

Pentru a fi admisă contestaţia în anulare obişnuită pentru motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 din vechiul C. proc. civ., cu consecinţa anulării hotărârii atacate, este necesară îndeplinirea cumulativă a cerinţelor nulităţii condiţionate prevăzute de art. 105 alin. (2) din acelaşi cod, şi anume: hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea normelor procedurale privind citarea; hotărârea astfel pronunţată a produs părţii o vătămare procesuală, în sensul de prejudiciu cauzat prin limitarea drepturilor procesuale; vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură.

Potrivit art. 105 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ. de la 1865, în cazul nulităţilor anume prevăzute de lege (exprese), cum este cazul normelor privind citarea, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

Cu alte cuvinte, atunci când se invocă o nulitate expresă, deşi aplicarea sancţiunii nu intervine automat, fiind condiţionată de vătămare, partea care invocă nulitatea nu mai trebuie să facă dovada vătămării pentru că aceasta este prezumată, însă partea adversă poate proba inexistenţa vătămării.

Potrivit dispoziţiilor art. 85 din vechiul C. proc. civ., "Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel." De asemenea, art. 107 din acelaşi cod, statuează că instanţa va dispune amânarea cauzei ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii.

Când actul urmează a fi înmânat unui avocat, citaţia şi celelalte acte de procedură pot fi înmânate funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, care îşi va arăta în clar numele şi prenumele, precum şi calitatea şi care va trebui să semneze dovada de primire.

Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2011, recurentul A. a solicitat comunicarea tuturor actelor de procedură la domiciliul procesual ales, respectiv la Cabinet de avocat "B.", fiind indicată persoana desemnată pentru primirea corespondenţei, respectiv dna. avocat B..

Prin cererea transmisă prin e-mail la data de 28 aprilie 2017, recurentul A. a solicitat instanţei să ia act de schimbarea domiciliul procesual ales, fiind indicat acest domiciliu la Cabinet de avocat "B." în: Bucureşti, str. x, fiind indicată persoana desemnată pentru primirea corespondenţei, respectiv dna. avocat B..

Recurentul a fost reprezentat de avocat B. atât la termenul de judecată din 29 martie 2017, cât şi la termenul din 10 mai 2017, la acest din urmă termen înţelegând să formuleze cerere de recuzare a întregului complet de judecată.

Prin încheierea din camera de consiliu din 25 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 25 mai 2017 în dosarul nr. x/2011 a fost respinsă cererea de recuzare formulată de recurentul A..

Ca urmare, a fost fixat termen la 20 septembrie 2017 pentru continuarea judecăţii, dispunându-se citarea părţilor.

Aşa cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila nr. x din vol. III, recurentul A. a fost citat la domiciliul procesual ales, procesul-verbal fiind semnat de dna. C., care a semnat în calitate de funcţionar însărcinat cu primirea corespondenţei, aplicând şi ştampila cabinetului de avocat.

Astfel cum reiese din decizia nr. 1227 din 20 septembrie 2017, Înalta Curte a verificat îndeplinirea procedurii de citare a recurentului A. faţă de cererea acestuia, constatând că acesta a fost legal citat la domiciliul procesual ales.

Înalta Curte constată că pentru termenul de judecată din 20 septembrie 2017, recurentul A. a fost legal citat, dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflându-se la fila nr. x din vol. III, neputând fi reţinut argumentul contestatorului că persoana care a semnat procesul-verbal nu era cea indicată în alegerea de domiciliu procesual. Răspunderea pentru semnarea primirii actului de procedură de către un alt avocat din cadrul cabinetului aparţine acestuia, cu atât mai mult cu cât procesul-verbal care atestă îndeplinirea procedurii de citare poartă ştampila cabinetului de avocat. Organizarea internă a cabinetului cu privire la primirea corespondenţei este o chestiune administrativă, ce nu poate fi opusă instanţei de judecată.

Sub acest aspect, nu prezintă nicio relevanţă juridică nici argumentul contestatorului că această persoană nu putea formula concluzii la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care nu această persoană a răspuns în faţa instanţei de judecată.

Nu poate fi reţinut nici motivul de contestaţie în anulare ce vizează pronunţarea hotărârii cu încălcarea normelor de competenţă absolută, deci a competenţei generale, a competenţei materiale şi a competenţei teritoriale exclusive - art. 159 din vechiul C. proc. civ.

Contestatorul nu aduce niciun argument privitor la încălcarea normelor de competenţă absolută.

Pe calea acestui motiv nu se poate invoca incompatibilitatea ori alte neregularităţi privind compunerea sau constituirea completului de judecată, motiv pentru care argumentele aduse în susţinerea acestui motiv al constetaţei în anulare nu vor fi analizate.

În consecinţă, Înalta Curte, constatând neîndeplinite condiţiile art. 317 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1227 din 20 septembrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2018.