Construction arbitration award upheld after annulment appeal rejected as inadmissible.

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2018

Din examinare actelor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 30 octombrie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 713.101,34 RON cu titlu de debit restant reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii executate de creditoare din surse proprii în cadrul contractelor nr. x1/9.06.2011, nr. 1902/9.06.2011, modificat prin actul adiţional nr. x şi nr. 1903/9.06.2011, cu obligarea debitoarei şi la plata penalităţilor de întârziere datorate potrivit art. 10 din contractele menţionate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1013 şi urm. C. proc. civ.

Reclamanta şi-a precizat cererea cu privire la cuantumul şi modul de calcul al penalităţilor de întârziere, întemeindu-se pe clauza contractuală prin care părţile au convenit aceste penalităţi, respectiv art. III.10 din contract, precum şi cuantumul aplicabil, şi anume cota procentuală de 0,1% din plata neefectuată.

De asemenea, a fost invocat şi procesul-verbal încheiat la 18 iulie 2012, prin care pârâta şi-a asumat, potrivit afirmaţiilor reclamantei, atât termenele de plată, cât şi ratele aferente achitării integrale a debitului restant, şi anume:

- 250.000 RON până cel târziu la 20 iulie 2012, penalităţile fiind calculate de la această dată până la 10 decembrie 2015, însumând 30.700 RON;

- 250.000 RON până cel târziu la 25 iulie 2012, penalităţile fiind calculate de la această dată până la 10 decembrie 2015, ele ridicându-se la suma de 30.700 RON;

- 213.101,34 RON până cel târziu la 31 iulie 2012, penalităţile fiind calculate de la această dată până la 10 decembrie 2015, însumând 25.955,74 RON.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti.

Prin sentinţa civilă nr. 7177 din 17 decembrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti şi a declinat în favoarea Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti.

La data de 7 martie 2016 a fost înregistrată cauza pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, sub nr. x/2016.

Prin încheierea din 2 iunie 2016 Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei, invocată de pârâtă.

Prin sentinţa arbitrală nr. 81 din 29 iulie 2016, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti şi, în consecinţă, a obligat pârâtă la plata următoarelor sume:

- 713.101,34 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii efectuate de reclamantă şi neachitate de pârâtă;

- 87.230,74 RON penalităţi de întârziere la plata sumelor scadente, începând cu data scadenţei şi până la data de 10 decembrie 2015 şi în continuare, respectiv 0,01 % pe zi întârziere calculate la suma de 713.101,34 RON, începând cu data de 10 decembrie 2015 şi până la plata efectivă a sumei datorate;

- 32.380,20 RON cheltuieli de arbitrare.

Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti a formulat acţiune în anularea hotărârii arbitrale nr. 81 din 29 iulie 2016 şi a încheierii din 2 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Prin sentinţa civilă nr. 79/2017 din 14 aprilie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamanta Comerţ de Comerţ şi Industrie a României.

Prin sentinţa civilă nr. 185/2017 din 22 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis cererea de completare a sentinţei civile nr. 79/14.04.2017, în sensul acordării cheltuielilor de judecată în cuantum de 8000 RON în favoarea intimatei S.C. A. S.R.L..

La data de 14 august 2017, Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 79/2017 din 14 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a susţinut că instanţa care a pronunţat hotărârea recurată a dat o soluţie nelegală întrucât nu a analizat, motivat şi interpretat criticile invocate în raport cu conţinutul normelor de drept incidente, astfel încât se impune admiterea recursului.

Intimata S.C. A. S.R.L. a depus la data de 8 ianuarie 2018 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate ca fiind legală şi temeinică.

Prin rezoluţia aflată la dosar, s-a stabilit în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5804,16 RON.

Recurenta a formulat cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă prin încheierea din 30 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei încheieri, recurenta a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea din 25 aprilie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

La data de 24 mai 2018, recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Prin raportul întocmit la data de 11 mai 2018, s-a constatat că recursul declarat de Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 79/2017 din 14 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă nu este admisibil în principiu, având în vedere dispoziţiile art. 613 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., în vigoare la momentul formulării acţiunii arbitrale.

Prin încheierea din 5 iunie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă nu au înţeles să-şi exercite acest drept.

Instanţa a stabilit termen de judecată la data de 13 noiembrie 2018 pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul a fost promovat împotriva sentinţei civile nr. 79/2017 din 14 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă prin care s-a respins acţiunea în anulare formulată de Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei arbitrale nr. 81/29.07.2016 şi a încheierii din 2 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 613 C. proc. civ., în forma anterioară modificării aduse acestui text prin Legea nr. 17/2017.

Aceasta întrucât, potrivit art. 24 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, dispoziţiile legii noi se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Legea civilă nu retroactivează, astfel că judecata cauzei în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

În consecinţă, dispoziţiile art. 613 C. proc. civ. vor fi analizate în litigiul pendinte din perspectiva conţinutului pe care îl aveau la momentul demarării procesului.

Raportat la faptul că cererea de chemare în judecată, anterior declinării la Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, a fost înregistrată la data 30 octombrie 2015 la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la momentul înregistrării acţiunii fiind în vigoare dispoziţiile art. 613 alin. (3) şi alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile curţii de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acţiunii în anulare, împotriva sentinţei civile nr. 79/2017 din 14 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă nu poate fi exercitat recursul având în vedere că prin aceasta a fost respinsă acţiunea în anulare.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate la art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac, dobândind caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Hotărârea ce formează obiectul recursului are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 79/2017 din 14 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 79/2017 din 14 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2018.