Negative conflict of jurisdiction over annulment of ministerial order restarting corporate supervisory board selection under administrative contentious law.

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, au solicitat instanţei de judecată, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea ordinului nr. 2794/05.12.2016 emis de Ministrul Finanţelor Publice şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au fost declaraţi admişi la concursul organizat pentru ocuparea locurilor în Consiliul de supraveghere al Fondului Român de Contragarantare însă, ulterior, prin ordinul atacat s-a dispus mandatarea altor persoane în vederea schimbării procedurii şi a criteriilor de selecţie pentru aceleaşi posturi pentru care au fost declaraţi admişi în urma concursului, lipsind astfel de conţinut drepturile reclamanţilor.

În acest sens, s-a învederat că, în speţă, este incident cazul de nulitate absolută referitor la frauda la lege, prevăzut de art. 1237 C. civ., ca noţiune inclusă în cea de cauză ilicită.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1237 şi art. 1238 alin. (2) din C. civ., art. 41 şi art. 53 din Constituţia României, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin ordinul nr. 2794/05.12.2016 emis de Ministrul Finanţelor Publice s-a dispus mandatarea domnilor D. şi E., în calitate de reprezentanţi ai statului, în Adunarea generală a acţionarilor pentru a-şi exercite dreptul de vot pentru declanşarea procedurii de selecţie a membrilor Consiliului de supraveghere al Fondului Român de Contragarantare S.A., în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 109/2011. Selecţia candidaţilor pentru posturile de membri în Consiliul de supraveghere al Fondului Român de Contragarantare S.A. s-a stabilit că va fi făcută de un expert independent, în conformitate cu prevederile ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1638/2016.

Ordinul nr. 2794/05.12.2016 mai cuprinde dispoziţii cu privire la faptul că reprezentanţii statului sunt mandataţi să dispună Consiliului de supraveghere al Fondului Român de Contragarantare S.A. elaborarea profilului candidatului, prin intermediul Comitetului de nominalizare, potrivit art. 22 şi art. 36 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 722/2016, precum şi să dispună conducerii Fondului Român de Contragarantare S.A. punerea în aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 53/2016 pentru modificarea şi completarea art. 14 din O.G. nr. 26/2013.

Reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, au formulat, în temeiul art. 204 noul C. proc. civ., cerere precizatoare a motivelor de fapt şi de drept ale acţiunii ce formează obiectul dosarului nr. x/2017, în raport cu dispoziţiile art. 29 din O.U.G. nr. 109/2011 (forma în vigoare înainte de modificarea la data 4 iunie 2016 prin art. I, pct. 26. din Legea nr. 111/2016) şi art. V alin. (1) din Legea nr. 111 din 27 mai 2016 pentru aprobarea O.U.G. nr. 109/2011.

În cuprinsul acestei cereri, reclamanţii au susţinut că dispoziţiile art. 29 din O.U.G. nr. 109/2011 statuează că membrii consiliului de supraveghere sunt desemnaţi de adunarea generală a acţionarilor fie la propunerea consiliului de supraveghere, fie la propunerea acţionarilor.

Cu privire la procedura de selecţie a membrilor consiliului de administraţie, reclamanţii au arătat că legea nu oferă posibilitatea ca, după evaluarea şi selectarea candidaţilor pentru funcţiile de membru în consiliul de supraveghere de către comitetul de nominalizare şi înaintarea propunerilor respective adunării generale a acţionarilor, să nu se aprobe numirea membrilor, ba mai mult, să se declanşeze o nouă procedură de selecţie a membrilor Consiliului de supraveghere a Fondului Român de Contragarantare S.A..

În raport cu dispoziţiile art. 29 din O.U.G. nr. 109/2011, reclamanţii au precizat că nu se putea acţiona conform celor dispuse prin ordinul atacat, întrucât exista obligaţia de a fi desemnaţi membrii consiliului de supraveghere, în urma procedurii de selecţie.

Totodată, reclamanţii au mai susţinut că art. V alin. (1) din Legea nr. 111 din 27 mai 2016 a fost încălcat şi aplicat greşit în cauză întrucât, anterior emiterii ordinului nr. 2794/5.12.2016, fusese deja declanşată procedura de selecţie a membrilor consiliului de supraveghere conform O.U.G. nr. 109/2011.

Emiterea unui nou ordin prin care să se stabilească demararea unei noi proceduri de selecţie este considerată abuzivă de către reclamanţi, având în vedere că procedura de selecţie şi evaluare a candidaţilor pentru funcţia de membru în Consiliul de Supraveghere a fost respectată întocmai.

Prin sentinţa civilă nr. 120 din 16 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut, în esenţă, că din analiza ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 2794/5.12.2016, ce formează obiectul litigiului, se constată că acesta a fost emis în temeiul Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi în temeiul O.U.G. nr. 23 din 11 martie 2009 privind înfiinţarea Fondului Român de Contragarantare, fiind aduse în discuţie raporturi de drept material specifice funcţionării unei societăţi comerciale pe acţiuni.

Instanţa a reţinut că ordinul nr. 2794/5.12.2016 emis de către Ministerul Finanţelor Publice este un act juridic emis de o autoritate publica centrală în executarea legii, însă acesta nu creează un raport juridic de drept public, ci un raport juridic specific profesioniştilor, potrivit art. 3 alin. (2) din C. civ., care are la bază dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 31/1990 privind funcţionarea societăţilor comerciale.

Totodată, s-a mai apreciat că prevederile art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 trebuie interpretate în mod nuanţat, în sensul că nu toate actele juridice emise de către Ministerul Finanţelor Publice pot fi atacate în faţa instanţei de contencios administrativ, instanţa competentă urmând a fi determinată în funcţie de specificul efectelor juridice pe care le generează fiecare act juridic în parte.

Potrivit art. 63 din Legea nr. 31/1990, prima instanţă a reţinut că cererile şi căile de atac prevăzute de această lege, de competenţa instanţelor judecătoreşti, se soluţionează de tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are societatea sediul principal.

Prin sentinţa civilă nr. 2030/2018 din 21 iunie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, dispunându-se suspendarea din oficiu a judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut că reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, învestind instanţa cu o cerere în anularea unui act administrativ. Prin urmare, văzând şi art. 8, art. 9 şi art. 10 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., s-a apreciat că cererea de chemare în judecată trebuie soluţionată de instanţa competentă pentru soluţionarea cererilor în anularea actelor administrative, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, în circumscripţia căreia îşi are sediul pârâtul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 septembrie 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul litigiului îl reprezintă cererea reclamanţilor de anulare a ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 2794/05.12.2016, prin care s-a dispus mandatarea domnilor D. şi E. de a exercita dreptul de vot, în calitate de reprezentanţi ai statului în Adunarea generală a acţionarilor la Fondul Român de Contragarantare.

Reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 29 din O.U.G. nr. 109/2011 şi art. V alin. (1) din Legea nr. 111 din 27 mai 2016 pentru aprobarea O.U.G. nr. 109/2011, cu privire la reluarea procedurii de selecţie şi evaluare a candidaţilor pentru funcţia de membri ai Consiliului de supraveghere al Fondului Român de Contragarantare, susţinând că deşi au fost declaraţi admişi la concursul organizat pentru ocuparea locurilor în Consiliul de supraveghere, ulterior prin ordinul atacat s-a dispus mandatarea altor persoane pentru aceleaşi posturi pentru care ei au fost declaraţi admişi.

Art. 29 din O.U.G. nr. 109/2011 prevede procedura de selecţie a membrilor consiliului de administraţie, iar verificarea legalităţii actelor emise în această procedură se realizează pe calea contenciosului administrativ, întrucât reprezintă acte administrative în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Ordinul nr. 2794/05.12.2016, care formează obiectul litigiului, este la rândul său un act administrativ în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 întrucât vizează procedura de selecţie a membrilor Consiliului de supraveghere al Fondului Român de Contragarantare, prevăzută de dispoziţiile art. 29 din O.U.G. nr. 109/2011.

Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice nu a contestat această calificare, cu ocazia acordării cuvântului la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a susţinut că reclamanţii au parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanţei de judecată, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi pe prevederile O.U.G. nr. 109/2011. Ministerul Finanţelor Publice a susţinut că toate actele emise la nivelul autorităţilor publice, în exerciţiul unei prerogative de putere publică, îmbracă formele de calificare a actelor administrative, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În speţă, reclamanţii au urmat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 formulând o plângere prealabilă la Ministerul Finanţelor Publice cu privire la ordinul nr. 2794/05.12.2016, însă, fiind nemulţumiţi de răspunsul primit, au înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal cererea ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 având ca obiect anularea ordinului nr. 2794/05.12.2016.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.

În consecinţă, având în vedere obiectul litigiului, respectiv anularea ordinului nr. 2794/05.12.2016, care reprezintă un act administrativ în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, raportat la dispoziţiile art. 29 din O.U.G. nr. 109/2011, coroborat cu art. 7, art. 8 şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de contencios administrativ.

Prin urmare, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2018.