Jurisdictional conflict resolved in favor of Oradea District Court for damages claim based on claimant's definitive forum choice.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by ruling that the case be heard by the Oradea District Court, thereby favoring the claimant's choice of forum and overturning the Bucharest Sector 3 District Court's declination. The dispute involves a damages claim (104,149.08 RON) brought by a company against two defendants—one for contractual liability under a service contract and another for tortious liability (both direct and vicarious under Art. 1373 Civil Code) arising from alleged unlawful acts during insolvency proceedings. The Court held that under Art. 113(1)(9) and Art. 116 Civil Procedure Code, for tort claims, the claimant may choose among alternative competent courts, including the court where the illicit act occurred (the place where the required notice under Art. 61 of Law 85/2014 should have been received, i.e., the claimant's seat in Oradea), and that this choice is definitive. For the contractual claim, the Court applied Art. 113(1)(3) and Art. 116, noting the contract's prorogation clause designating Oradea courts, which is binding as the choice was made in the claimant's favor. The decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ, art. 134 C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 61 din Legea nr. 85/2014, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ; Jurisdictional conflict resolved in favor of Oradea District Court for damages claim based on claimant's definitive forum choice: The dispute involves a damages claim (104,149.08 RON) brought by a company against two defendants—one for contractual liability under a service contract and another for tortious liability (both direct and vicarious under Art. 1373 Civil Code) arising from alleged unlawful acts during insolvency proceedings. The Court held that under Art. 113(1)(9) and Art. 116 Civil Procedure Code, for tort claims, the claimant may choose among alternative competent courts, including the court where the illicit act occurred (the place where the required notice under Art. 61 of Law 85/2014 should have been received, i.e., the claimant's seat in Oradea), and that this choice is definitive. For the contractual claim, the Court applied Art. 113(1)(3) and Art. 116, noting the contract's prorogation clause designating Oradea courts, which is binding as the choice was made in the claimant's favor. The decision is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the High Court to resolve the negative conflict of jurisdiction by designating the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2018
Asupra conflictului negativ de competenţă:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Oradea, secţia Civilă la data de 23 iunie 2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L., C., D. IPURL a solicitat instanţei obligarea pârâţilor la plata sumei de 104.149,08 RON reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a costurilor suportate şi refacturate în temeiul contractului de prestări-servicii nr. x/29.06.2011 şi a actelor ilicite săvârşite cu ocazia derulării procedurii insolvenţei ce a format obiectul dosarului nr. x/2011
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 969 şi urm., art. 1073, art. 1081, art. 1084 si urm. vechiul C. civ., art. 1349, art. 1355, art. 1537 şi urm., art. 1373 şi urm. noul C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1028/2018 din 22 februarie 2018, Judecătoria Oradea, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâţii D. IPURL şi C. prin întâmpinare.
A fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut, în esenţă, că în raport cu dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., competenţa soluţionării litigiului aparţine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 7542 din 14 iunie 2018, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
În temeiul art. 134 C. proc. civ. s-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi s-a suspendat soluţionarea cauzei, înaintându-se dosarul spre soluţionarea conflictului negativ de competenţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., cu privire la răspunderea civilă contractuală.
În acest sens, s-a constatat că pretenţiile formulate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. sunt întemeiate pe contractul de prestări-servicii nr. x/29.06.2011, prin care părţile, la art. 12, au convenit că orice litigiu în legatură cu acest contract, inclusiv cele referitoare la executarea lui se va soluţiona de către instanţele judecătoreşti din Oradea, alegerea de competenţă făcându-se în favoarea reclamantului.
În ceea ce priveşte pretenţiile întemeiate pe răspunderea civilă delictuală formulate împotriva pârâţilor C. şi D. IPURL instanţa a reţinut că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., coroborate cu art. 116 acelaşi cod, în raport cu care s-a constatat că locul săvârşirii faptei ilicite, care este una omisivă, este acela unde ar fi trebuit primită comunicarea, respectiv notificarea prevăzută la art. 61 din Legea nr. 85/2014, fiind vorba despre sediul reclamantei, care este situat în Oradea.
Totodată, s-a mai reţinut că urmărirea penală, declanşată pentru aceeaşi faptă ilicită, imputata pârâtului C. a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26 septembrie 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:
Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru următoarele considerente:
Instanţa constată că litigiul pendinte are ca obiect acţiunea în pretenţii a reclamantei A. S.R.L. întemeiată pe răspunderea civilă delictuală în contradictoriu cu pârâţii C. (răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie) şi D. IPURL (răspundere civilă delictuală pentru fapta altuia conform art. 1373 C. civ.) şi pe răspundere civilă contractuală în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..
Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
Întrucât temeiul juridic invocat de reclamantă este răspunderea civilă delictuală, în ceea ce priveşte pretenţiile formulate împotriva pârâţilor C. şi D. IPURL, în speţă, sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
În aplicarea dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanţa domiciliului pârâtului, instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită şi instanţa în raza căreia s-a produs prejudiciul, toate aceste instanţe fiind deopotrivă competente să judece cauza.
Litigiul pendinte este guvernat de norme juridice ce instituie o competenţă alternativă, iar opţiunea reclamantei a fost în sensul soluţionării cauzei la Judecătoria Oradea, prin urmare, la instanţa în raza căreia s-a produs fapta ilicită, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., opţiune susţinută de prevederile art. 116 din acelaşi cod.
În aceste sens, în mod corect Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut că fapta ilicită constă în necomunicarea către reclamantă a notificării impuse de art. 61 din Legea nr. 85/2014, locul primirii acestei comunicări fiind locul săvârşirii faptei ilicite. Astfel, în speţă, este vorba despre sediul reclamantei, care este situat în Oradea.
Totodată, se mai constată şi că urmărirea penală declanşată pentru fapta ilicită imputată pârâtului C. a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.
În acest context, este de reţinut că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.
Prin urmare, instanţa nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului şi nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.
În ceea ce priveşte pretenţiile formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., întemeiate pe răspundere civilă contractuală, Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. coroborate cu art. 116 acelaşi cod.
Şi din această perspectivă, se constată că Judecătoria Oradea este competentă să soluţioneze litigiul având în vedere că în materie contractuală, în cazul în care părţile au convenit prin contract că litigiile referitoare la executarea contractului să fie judecate şi de alte instanţe decât acelea care potrivit legii sunt competente teritorial, iar alegerea de competenţă s-a făcut în favoarea reclamantului, acesta din urma are, conform art. 116 C. proc. civ., posibilitatea alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente, respectiv instanţa de la domiciliul pârâtului, instanţa de la locul prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei sau instanţa aleasă de părţi ea fiind competentă teritorial. În acest context, instanţa aleasă va deveni competentă să soluţioneze litigiul cu care a fost învestită.
În speţă, se constată că la art. 12 din contractul de prestări-servicii nr. x din 29 iunie 2011 încheiat între reclamantă şi pârâta B. S.R.L. s-a convenit ca orice litigiu care are legătură cu acest contract, inclusiv cele referitoare la executarea lui, să fie soluţionat de instanţele judecătoreşti din Oradea, alegerea de competenţă făcându-se în favoarea reclamantei.
Prin urmare, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2018.