Extraordinary appeal for cancellation inadmissible for failure to invoke statutory grounds under Arts. 317–318 CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal for cancellation filed by the applicant against the decision of the First Civil Section that had previously rejected the applicant's initial cancellation appeal as inadmissible, thereby leaving the underlying appellate decision of October 20, 2016, in force. The dispute concerned the procedural admissibility of a challenge to a final judgment, where the applicant failed to substantiate specific grounds and merely expressed dissatisfaction with the judicial process without invoking valid legal defects. The Court determined that the applicant's arguments did not fit within the strict, limitative legal grounds for cancellation under Article 317 or Article 318 of the Code of Civil Procedure, specifically noting that the challenged decision did not involve a material error or an omitted ground in a recusal context, and that the admissible scope of the extraordinary appeal cannot be extended by analogy to other situations.
Legislator headnote
AI generatedart. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 317 din C. proc. civ, art. 318 din C. proc. civ; Extraordinary appeal for cancellation inadmissible for failure to invoke statutory grounds under Arts. 317–318 CPC: Potrivit art. 317 din C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare numai pentru două motive expres şi limitativ prevăzute, şi anume: când procedura de citare pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţa.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2018
Asupra contestaţiei în anulare, a constatat următoarele:
Prin decizia nr. 1843 din 21 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1992 din 20 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., prin care a susţinut că soluţia de respingere a contestaţiei în anulare ca inadmisibilă nu este corectă, având în vedere că recursul ce a format obiectul contestaţiei în anulare iniţiale nu a fost analizat.
În cuprinsul cererii formulate, contestatorul şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a unor cauze aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, fără a indica în concret critici care să vizeze soluţia pronunţată de instanţă în cauza finalizată cu decizia contestată.
La termenul de astăzi, Înalta Curte a pus în discuţie admisibilitatea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A..
Analizând contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1843 din 21 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, din perspectiva admisibilităţii acesteia, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa constată următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obţine, în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege, desfiinţarea unor hotărâri judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale.
Potrivit art. 317 din C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare numai pentru două motive expres şi limitativ prevăzute, şi anume: când procedura de citare pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţa.
Dispoziţiile art. 318 din C. proc. civ. prevăd că, în ceea ce priveşte hotărârile instanţelor de recurs, acestea mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În cauză, prin decizia nr. 1843 din 21 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1992 din 20 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Contestatorul nu şi-a încadrat în drept contestaţia în anulare, iar din argumentele evocate în cuprinsul cererii nu rezultă că acestea ar putea fi încadrate în dispoziţiile art. 318 din C. proc. civ., prin hotărârea atacată nefiind soluţionat un recurs, după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna dintre situaţiile prevăzute la art. 317 din C. proc. civ., nefiind invocate critici în sensul ipotezelor expres determinate prin dispoziţiile textului de lege menţionat.
Aşadar, criticile deduse judecăţii prin contestaţia în anulare nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispoziţiile art. 317 sau art. 318 din C. proc. civ., care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestaţiei în anulare, obiectul acestei căi de atac neputând fi extins, prin analogie, la alte situaţii decât cele prevăzute expres de dispoziţiile legale menţionate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1843 din 21 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1843 din 21 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2018.