Cassation of leonine-clause nullity ruling; participation contract remanded for retrial

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar, s-au constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 26 septembrie 2014, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (RAAPPS), solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere în participaţiune nr. 13043 din 14 octombrie 2003 şi să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară.

În subsidiar, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de asociere în participaţiune nr. x/14.10.2003, respectiv a clauzei cuprinse în art. 8 şi să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară prin obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor de bani încasate de la reclamantă în temeiul clauzei nule.

Prin cererea de modificare şi completare a capătului 1 al cererii, reclamanta a solicitat ca instanţa să constate nulitatea absolută a contractului şi să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin obligarea pârâtei la plata sumei de 3.771.026,32 RON.

În drept, au fost invocate prevederile art. 251 - 256 Codul comercial, art. 1, art. 5, art. 1513, art. 966 - 969, art. 970 C. civ.

2. Prin sentinţa civilă nr. 5444 din 8 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în principal că, art. 8 din contractul de asociere în participaţiune nr. 13043 din 14 octombrie 2003 între S.C. A. S.R.L. şi RA APPS nu cuprinde o clauză leonină, această clauză doar consemnează profitul estimat de către părţi a fi obţinut în fiecare an de derulare a contractului şi individualizează aritmetic suma care ar fi urmat să îi revină RAAPPS în urma aplicării cotei de 30% stabilită de art. 7 la suma indicată cu titlu de profit anual estimat.

Totodată, s-a mai reţinut că această clauză de la art. 8 poate fi citită, fiind conformă intenţiei părţilor, şi în sensul că ea consemnează profitul estimat de către părţi a fi obţinut în fiecare an de derulare a contractului şi individualizează aritmetic suma care ar fi urmat să îi revină A. S.R.L. în urma aplicării cotei de 70% stabilită de art. 7 la suma indicată cu titlu de profit anual estimat.

3. Împotriva sentinţei civile nr. 5444 din 8 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat apel.

Prin decizia nr. 968/2017 din 25 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă s-a admis apelul reclamantei S.C. A. S.R.L. declarat împotriva încheierii din 1 octombrie 2015 şi a sentinţei civile nr. 5444 din 8 august 2015 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, fiind schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că:

S-a luat act că apelanta-reclamantă a renunţat la judecata capetelor de cerere privind repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv la capătul de cerere principal numerotat cu 1.1 din cererea introductivă, prin care s-a cerut: "repunerea părţilor în situaţia anterioară prin obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate de apelanta-reclamantă în temeiul contractului", precum şi la capătul de cerere subsidiar numerotat cu 2.2 din cererea introductivă, prin care s-a cerut: "repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor de bani încasate de la apelantă în temeiul clauzei nule".

A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L..

A fost respins ca neîntemeiat capătul principal de cerere cu nr. x din acţiunea introductivă.

S-a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de asociere în participaţiune nr. x/14.10.2003, respectiv a clauzei cuprinse în art. 8 din Contract.

A fost obligată intimata-pârâtă la plata către apelanta-reclamantă a cheltuielilor de judecată în apel şi fond, în cuantum total de 63.826,32 RON reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat, în ambele faze procesuale.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut în principal că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se constata nulitatea absolută parţială a contractului de asociere în participaţiune nr. 13043 din 14 octombrie 2003, respectiv a clauzei cuprinse în art. 8 din contract.

S-a avut în vedere că, stipularea şi încasarea de profit exclusiv de către pârâta RA APPS încă de la semnarea Contractului, dar şi neîncasarea niciunui profit de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor contractului, nu se putea înregistra un profit în etapa premergătoare, a aducerii activului în stare de funcţionare pentru desfăşurarea activităţii producătoare de profit, reprezintă o clauză leonină.

Astfel, instanţa de apel, constatând că stipularea într-un contract de asociere în participaţiune a unei clauze, precum cea de la art. 8 din contract, echivalează cu o clauză leonină, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 1513, 966 şi 968 C. civ.

4. Împotriva deciziei nr. 968/2017 din 25 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pârâta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (RA APPS) a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit legea considerând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1513, art. 968, art. 966 şi art. 5 C. civ., în condiţiile în care clauza de la art. 8 din contract nu este o clauză prin care una din părţi, respectiv pârâta, nu este obligată la participarea de pierderi.

Instanţa de apel a reţinut că stipularea în conţinutul acestui articol a unei sume de plată cu titlu de profit către unul dintre asociaţi, anterior duratei de finalizare a perioadei în care trebuie adus integral aportul de către ambii asociaţi şi înaintea finalizării investiţiilor care ar fi făcut activitatea profitabilă, constituie o clauză leonină. Această clauză asigura pârâtei un venit minim garantat, care nu participa la pierderi nici măcar cu contravaloarea lipsei de folosinţa a activului pus la dispoziţia asocierii.

În stabilirea caracterului leonin a clauzei cuprinse în art. 8 din contract instanţa de apel a realizat o confuzie între noţiunile de venit şi profit.

Astfel, deşi instanţa de apel a reţinut caracterul leonin al clauzei cuprinse în art. 8 din contract, apreciind că pârâta RA APPS şi-ar fi arogat totalitatea câştigurilor, în motivarea hotărârii se fac trimiteri fie la sume de plată cu titlu de profit, fie la un venit minim garantat, ceea ce denotă o lipsă de consecvenţă în privinţa calificării juridice a sumelor ce ar fi fost încasate de părţi, recurenta apreciind ca fiind necesară clarificarea naturii sumelor care, potrivit contractului, ar urma să fie încasate de către RAAPPS în temeiul acestei clauze.

S-a arătat că, această clarificare se poate realiza doar prin interpretarea coroborată a tuturor clauzelor contractului, în conformitate cu dispoziţiile art. 982 C. civ.

Citind conţinutul clauzei din art. 8, recurenta arată că aceasta trebuie coroborată cu cea înscrisă în art. 11 din contract, potrivit căreia în cazul în care diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile lunare ce revin RA APPS SAA Scrovistea, va fi mai mică decât echivalentul în RON a sumei de 6500 USD/lună la data decontării în perioada efectuării lucrărilor de investiţii - 4 ani şi a sumei de 10.700 USD/lună la data decontării în perioada de după finalizarea lucrărilor de investiţii, S.C. A. S.R.L. se obliga să achite RA APPS - SAA Scrovistea diferenţa până la concurenţa sumei de 6500 USD/lună, respectiv 10.700 USD/lună.

Aşadar, având în vedere că suma minimă care urma să fie încasată de Regie în temeiul contractului nu se raportează la diferenţa dintre venituri şi cheltuieli, aceasta nu poate fi considerată ca fiind un profit minim garantat, ci un venit minim garantat.

Chiar dacă noţiunea folosită în cuprinsul contractului în ceea ce priveşte calificarea acestor sume este aceea de profit, instanţa de apel ar fi trebuit să dea acestei cote calificarea juridică exactă întrucât dispoziţiile art. 977 C. civ. prevăd că interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor.

Totodată, recurenta-pârâtă a susţinut că pentru calificarea clauzei cuprinsă în art. 8 din contract ca fiind o clauză leonină, instanţa de apel a reţinut ca un prim argument faptul că stipularea unei sume minime care ar urma sa fie încasată de RA APPS anterior aducerii integrale a aportului, înaintea finalizării lucrărilor care ar fi făcut pretabil activul desfăşurării unei activităţi profitabile, nu poate fi catalogată decât ca fiind o clauză leonină.

În raport cu această motivare, recurenta-pârâtă învederează instanţei de recurs că aportul RA APPS a fost adus integral din momentul încheierii contractului, acesta constând în Complexul B., împrejurare care doar prin sine însuşi justifica acordarea acestei sume.

Spre deosebire de aportul în natură adus de Regie, aportul A. S.R.L. era unul în capital, aceasta angajându-se să facă o serie de investiţii, în cuantum de 4.600.000 USD (fără TVA), investiţii care dacă ar fi fost realizate, ar fi justificat cota acesteia de participare la rezultatul asocierii.

În ceea ce priveşte aportul Regiei, s-a susţinut că acesta justifica obţinerea unor venituri din exploatare încă de la momentul încheierii contractului de asociere în participaţiune, neputându-se considera că în perioada derulării investiţiilor nu s-ar fi putut desfăşura activitate comercială şi că, astfel, plata venitului minim garantat nu-şi găseşte justificarea.

Recurenta-pârâtă a mai solicitat instanţei de recurs să observe că în studiul de fezabilitate întocmit de către A. S.R.L., anterior încheierii contractului, datat 21.04.2003, se menţionează că restaurantul complexului este deschis şi funcţional, iar infrastructura şi alte elemente ale complexului, deşi funcţionale, sunt învechite şi necesită modernizări.

În consecinţă, arată recurenta contrar celor reţinute de instanţa de apel, chiar şi în perioada necesară derulării investiţiilor, aducerii aportului investiţional de către reclamanta A. S.R.L., existau premisele obţinerii de venituri, astfel încât raportat strict la acest considerent, nu s-ar putea reţine că această clauză este leonină, raţionamentul instanţei de apel fiind şi sub acest aspect impunându-se a fi înlăturat.

S-a mai susţinut că reclamanta este cea care avea controlul total al asocierii şi posibilitatea de a obţine rezultatele menţionate în studiul de fezabilitate pe care l-a întocmit, fără ca prin aceasta să se ajungă într-o situaţie în care să se poată considera că pârâta este singura care obţine venituri.

Contrar celor reţinute în hotărârea recurată, nu există un dezechilibru contractual, deşi acesta nu ar putea constitui un motiv de nulitate ci ar impune eventual adaptarea contractului, venitul minim garantat fiind stabilit în baza previziunilor realizate chiar de către reclamantă, precum şi în considerarea aportului adus de către RA APPS, un aport în natură, care justifica pe deplin această clauză.

Totodată, recurenta, arată că reclamanta A. S.R.L. a încetat să îşi îndeplinească obligaţiile financiare asumate prin contractul de asociere în participaţiune de la data de 30.05.2008, de la acel moment acesta achitând doar facturile de utilităţi reprezentând costul energiei electrice.

5. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică, arătând că recurenta face o interpretare proprie şi greşită a naturii sumelor pretinse şi încasate de RA APPS SAA în baza contractului, apreciind contrar conţinutului neechivoc al clauzelor contractuale că, între cele două clauze prevăzute la art. 8 şi 11 s-ar stabili asupra unor noţiuni diferite, în sensul că vizează profitul estimat, iar art. 11 venitul minim garantat.

Raţionamentul recurentei este greşit deoarece din analiza literară, sistemică, logică şi teleologică a clauzelor menţionate nu rezultă că părţile ar fi introdus o deosebire între noţiunea de profit şi diferenţa între venituri şi cheltuieli, după decontare.

S-a mai arătat că recurenta RA APPS SAA a înţeles prin facturile emise către reclamanta A. S.R.L. să solicite plata sumelor prevăzute de art. 8 şi 11 din contract cu titlu de "cotă parte profit", aspect ce contrazice susţinerile acesteia formulate prin memoriul de recurs.

De altfel, prin contract nu s-a prevăzut o clauză privind participarea părţilor la pierderi, în art. 8-13, precum şi ale art. 15-17 este imposibil a se interpreta astfel, iar intenţia pârâtei RA APPS la data semnării contractului a fost în sensul neasumării participării la pierdere, respectiv neasumării niciunui risc al asocierii.

În consecinţă, arată intimata, instanţa de apel în mod corect a constatat nulitatea art. 8 din contract reţinând că este nulă convenţia în care unul dintre asociaţi încasează profit înainte de începerea activităţii producătoare de venituri, înainte de aducerea integrală a aportului investiţional al A. S.R.L., înainte de punerea în funcţiune a investiţiilor.

Totodată, din cuprinsul art. 9, 10 şi 11 cu raportare la art. 7 şi 8 din contract, rezultă concluzia conform căreia la data semnării contractului nu a fost prevăzută ipoteza neînregistrării de profit, iar cum din conţinutul art. 15 şi 16 toate cheltuielile cad în sarcina reclamantei A. S.R.L., pierderile asocierii îi revin acesteia integral, ceea ce reprezintă specificul şi conţinutul clauzei leonine.

S-a mai solicitat să se observe că pârâta s-a comportat şi se comportă în continuare ca un simplu locator, apreciind că este pe deplin justificat să încaseze contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului adus ca aport în asociere.

Intimata-reclamantă a solicitat instanţei de recurs cenzurarea şi înlăturarea susţinerilor din memoriul de recurs, în sensul că activul Complexul B. era unul funcţional la momentul încheierii contractului şi că participarea pârâtei la pierdere ar fi constat în diferenţa între cota de profit minim garantat şi veniturile pe care le-ar fi putut obţine pe piaţa liberă prin închirierea activului.

Cu privire la motivul de recurs vizând acordarea cheltuielilor de judecată, intimata-reclamantă a arătat că a solicitat cheltuieli de judecată aferente judecării cauzei în prima instanţă şi în apel în cuantum total de 99.833,82 RON, fiind depuse dovezi în acest sens. Instanţa de apel i-a acordat doar în cuantum de 63.826,32 RON, ca urmare a compensării, obligând pârâta astfel la plata parţială a cheltuielilor de judecată solicitate.

Privitor la capătul de cerere vizând repunerea părţilor în situaţia anterioară se arată că acesta beneficiază de scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, recurenta-pârâtă nefiind afectată pecuniar, astfel că susţinerile acesteia sunt nefondate.

În analiza caracterului rezonabil al onorariului de avocat, prin prisma solicitării recurentei de a cenzura cheltuielile de judecată, intimata-reclamantă a susţinut că activitatea avocatului a fost una complexă, onorariul fiind stabilit raportat la complexitatea şi valoarea litigiului, precum şi activitatea desfăşurată.

În ceea ce priveşte reducerea cheltuielilor privind taxele judiciare de timbru achitate de către reclamantă s-a învederat că în raport cu art. 451 alin. (4) C. proc. civ., acestea nu se pot micşora.

Faţă de argumentele expuse, s-a solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului recurs.

6. Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-pârâtă RA APPS a solicitat înlăturarea apărărilor invocate de intimata-reclamantă, fiind reluate apărările referitoare la fondul cauzei şi modul în care părţile litigante şi-au îndeplinit sau încălcat obligaţiile asumate în contractul de asociere în participaţiune.

7. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 20 februarie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 15 mai 2018, a fost admis în principiu recursul declarat de pârâta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului de Stat - RA APPS împotriva deciziei civile nr. 968/2017 din 25 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, fiind stabilit termen de judecată, în raport cu art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

8. Analizând recursul în cadrul controlului de legalitate, Înalta Curte reţine că pârâta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat a invocat criticile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va fi casată atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Subsumat acestui motiv de nelegalitate, recurenta a arătat că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 1513, art. 968, art. 966 şi art. 5 C. civ., cu consecinţa calificării clauzei cuprinse în art. 8 din contractul de asociere din litigiu, ca fiind o clauză leonină.

Potrivit art. 1513 alin. (1) C. civ. este nulă convenţia prin care un asociat îşi stipulează totalitatea câştigurilor, precum şi aceea prin care unul sau mai mulţi asociaţi sunt scutiţi de a participa la pierderi, astfel cum rezultă din alin. (2) al aceluiaşi articol.

Clauza cuprinsă în art. 8 din contractul părţilor, a cărei nulitate absolută a fost constatată prin decizia recurată, prevede că:

"activitatea care se va desfăşura în comun va conduce la realizarea unui profit anual estimat de cca. 260.000 (două sute saşezeci mii) USD (în care 30% îi va reveni R.A. - A.P.P.S. - S.A.A. Scroviştea adică echivalentul în RON a 78.000 (şaptezeci şi opt mii) USD/an, respectiv 6.500 (şase mii cinci sute) USD/lună) pe perioada efectuării lucrărilor de investiţii (4 ani) şi de cca. 428.000 (patru sute douăzeci şi opt mii) USD (din care 30% îi va reveni R.A. A.P.P.S. S.A.A. Scroviştea adică echivalentul în RON a 128.400 (una sută douăzeci şi opt mii patru sute) USD/an, respectiv 10.700 (zece mii şapte sute) USD/lună) după finalizarea lucrărilor de investiţii.

Prin urmare, rezultă fără echivoc din conţinutul clauzei citate că prin art. 8 părţile contractante au stabilit doar modul de împărţire al profitului anual estimat a fi obţinut din activitatea care se va desfăşura în comun, în sensul că pârâtei R.A. A.P.P.S. îi va reveni o cotă de 30% din acest profit.

Interpretând această clauza prin prisma dispoziţiilor art. 1513 C. civ. nu se poate concluziona, astfel cum eronat a apreciat instanţa de apel, că pârâta şi-a stipulat totalitatea câştigurilor sau că a fost scutită de a participa la pierderi. O asemenea ipoteză nu se regăseşte în clauza cuprinsă în art. 8, care nu conţine nicio referire privind asigurarea unui venit minim garantat pentru pârâtă, şi nici faptul că este exonerată de suportarea pierderilor rezultate din asociere.

Împrejurarea reţinută prin decizia recurată, drept un argument esenţial că, părţile au estimat prin convenţia încheiată obţinerea unui profit în perioada realizării investiţiilor şi înainte de începerea activităţii în vederea desfăşurării căreia s-au asociat, priveşte efectele şi modul de executare al contractului de asociere, astfel că nu poate afecta valabilitatea clauzei din litigiu, nefiind o cauză anterioară sau concomitentă încheierii contractului cu încălcarea unor dispoziţii legale a căror nesocotire atrage sancţiunea nulităţii absolute.

Dimpotrivă, clauza din art. 8, prin care părţile au convenit asupra modalităţii de împărţire a profitului estimat este expresia libertăţii lor de voinţă şi se impune cu putere de lege în conformitate cu dispoziţiile art. 969 C. civ.

Astfel, contrar celor reţinute de instanţa de apel această clauză nu asigura pârâtei un venit minim garantat, iar art. 11 şi 13 din contract referitoare la rezultatul lunar al asocierii şi modalitatea de achitare a cotelor convenite sunt excluse analizei în recurs, deoarece prin decizia recurată, ca urmare a admiterii apelului reclamantei, hotărârea primei instanţe a fost schimbată doar în parte în sensul constatării nulităţii clauzei cuprinse în art. 8 din convenţia părţilor. Capătul principal de cerere prin care reclamanta a solicitat constatarea nulităţii întregului contract a fost respins ca neîntemeiat, iar împotriva acestei decizii reclamanta A. nu a declarat recurs, astfel încât această chestiune a fost tranşată cu putere de lucru judecat în conformitate cu dispoziţiile art. 430 C. proc. civ.

În consecinţă, nici analiza criticilor formulate de recurentă, care a invocat nelegalitatea deciziei derivată din confuzia făcută de instanţa de apel cu privire la noţiunile venit şi profit nu prezintă relevanţă. În egală măsură nici apărările intimatei-reclamante bazate pe interpretarea altor clauze contractuale din care ar rezulta că pârâta este scutită de a participa la pierderi sunt excluse analizei în recurs.

Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. constând în lipsa motivării cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată este fondat deoarece din verificarea considerentelor deciziei rezultă doar cuantumul cheltuielilor de judecată, nu şi modul de aplicare a dispoziţiilor art. 451 şi art. 453 C. proc. civ. invocate în cuprinsul deciziei.

Prin urmare, în absenţa motivării hotărârii în conformitate cu dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. nu este posibilă analiza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. constând în încălcarea dispoziţiilor art. 453 alin. (2) şi ale art. 406 alin. (3) C. proc. civ.

În consecinţă, în considerarea dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea în condiţiile legii a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, constatând că decizia recurată este nelegală pentru motivele de casare, anterior menţionate, soluţia ce se impune este aceea de admitere a recursului declarat de pârâtă, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva deciziei nr. 968/2017 din 25 mai 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2018.