Consumer credit litigation: invalidity of contractual exclusive jurisdiction clauses and primacy of domicile jurisdiction under consumer protection law

Şedinţa publică din data de 08 noiembrie 2018

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Focşani sub nr. x/2017, reclamanta A., a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.A., pentru constatare nulitate contract de credit x/25.09.2008 acţiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 193/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 5869/11.09.2018 Judecătoria Focşani a admis excepţia necompetenţei teritoriale, cauza declinându-se în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 la data de 17.09.2018, sub nr. x/2018.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Focşani a reţinut că prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul mai sus menţionat încheiat cu pârâta, care vizează ca şi consecinţă aspecte cu privire la punerea în executare a prevederilor acestui contract, care stabilesc că instanţa competentă pentru soluţionarea eventualelor litigii decurgând din executarea contractului este cea de la sediul social al băncii.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază ori îşi are sediul pârâtul.

În speţă, sediul social al băncii pârâte se află în Bucureşti, str. x.

Prin urmare, Judecătoria Focşani a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, iar instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, conform art. 248 alin. (1) din noul C. proc. civ., instanţa a reţinut următoarele:

Prezenta acţiune, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000, are ca obiect să se dispună restituirea împrumutului acordat de pârâtă prin Contractul de credit ipotecar nr. x/25.09.200B la valoarea CHF de la momentul acordării creditului. A solicitat obligarea pârâtei să recalculeze ratele la cursul de schimb de la momentul acordării creditului; să se constare intervenirea cazului de impreviziune ca urmare a faptului că obligaţia de restituire a împrumutului în condiţiile stipulate în contract a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepţionale a împrejurării or constând în creşterea imprevizibilă şi de excepţie a, cursului CH F, după încheierea contractului de credit.

A reţinut instanta ca acest contract a fost incheiat intre B. S.A. - prin Sucursala Focsani cu sediul in str. x nr 16 bl. 22, C1+C2, jud. Vrancea si reclamanta, aceasta fiind consumator in sensul legii 193/2000, purtand ştampila acestei Sucursale.

În cuprinsul contractului de credit menţionat, la art. 18.2 din conditiile generale, s-a impus ca litigiile privind interpretarea si executarea acestui contract (…) sunt de competenta instantei in raza careia se afla sediul social al bancii .

Art. 126 alin. (2) din noul C. proc. civ. prevede că în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor (cum este cazul prezentei acţiuni), precum şi alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prev. la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă".

Ca atare, instanţa constată că nu poate fi invocată în speţă clauza atributivă de competenţă inserată în contractul părţilor (având în vedere că prezenta acţiune a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Focsani la data de 22.12.2017, după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ.), câtă vreme aceasta a fost redactată la momentul încheierii contractului de credit, iar nu după naşterea dreptului la despăgubire, cum impune textul de lege în mod imperativ.

În consecinţă, o asemenea prevedere este considerată nescrisă (inexistentă) în lumina prevederilor legale amintite şi nu poate justifica alegerea instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul central al Băncii.

Conform dispoziţiilor de drept comun, regula în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) din noul C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Această competenţă este una relativă, nefiind reglementată prin norme de ordine publică şi, totodată, alternativă, putând fi incidente în cauză şi alte norme de competenţă teritorială.

Potrivit art. 113 pct. 8 din noul C. proc. civ. "în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

De altfel, norma citată a fost introdusă în noul C. proc. civ. ca o normă de protecţie a consumatorilor, pentru a facilita acestora accesul la instanţa judecătorească cea mai apropiată (cea în a cărei rază de competenţă domiciliază) această normă de competenţă fiind o garanţie suplimentară a respectării dreptului la apărare al consumatorilor. Or prin declinarea competenţei teritoriale în favoarea instanţei de la sediul băncii, această prevedere legală a fost golită de conţinut.

De asemenea, conform art. 109 noul C. proc. civ. "cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta". Or, contractul de credit s-a semnat de către Sucursala Focsani a Băncii chemate în judecată.

Astfel, s-a reţinut că în această materie s-a reglementat o competenţă teritorială alternativă, reclamantul având alegerea între două sau mai multe instanţe simultan competente, conform art. 116 din noul C. proc. civ. Odată introdusă cererea la una din instanţele prevăzute de lege ca deopotrivă competentă, respectiva instanţă este legal învestită, neputându-şi declina competenţa.

Or, în speţă, s-a reţinut că faţă de petitul cererii - acţiune în constatarea caracterului abuziv al unor clauze din convenţia de credit în care reclamantul are calitatea de consumator în relaţia cu banca - Judecătoria Focsani era deopotrivă competentă să soluţioneze prezenta cauză, atât în calitate de instanţă de la domiciliul reclamantului, cât şi de la sediul pârâtului.

Faţă de aspectele reţinute, având în vedere prevederile art. 113 pct. 8 din noul C. proc. civ., se reţine că instanţa competentă pentru soluţionarea cererii de faţă este judecătoria pentru care a optat reclamantul, respectiv Judecătoria Focsani.

Pentru aceste considerente, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 6044/2018 din 12 octombrie 2018 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani¸ a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Focşani şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Focşani competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constată că instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra unei acţiuni în constatarea nulităţii contract de credit x/25.09.2008 acţiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 193/2000; sa se dispună restituirea împrumutului acordat de pârâtă la valoarea CHF de la momentul acordării creditului; să se constate intervenirea cazului de impreviziune ca urmare a faptului că obligaţia de restituire a împrumutului în condiţiile stipulate în contract a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepţionale a împrejuăririi or constând în creşterea imprevizibilă şi de excepţie a cursului CHF după încheierea contractului de credit.

Cum competenţa instanţei se stabileşte funcţie de capătul principal de cerere, iar situaţia de fapt calificată juridic, în speţă, este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, Înalta Curte a constatat că, în mod corect, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut incidenţa principiului protecţiei consumatorului consacrat de legislaţia şi jurisprudenţa europeană precum şi prevalenţa acestora faţă de legislaţia naţională.

Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., părţile pot conveni o prorogare a competenţei teritoriale relative prin inserarea în contract a unei clauze atributive de competenţă, dar în speţă, clauza prevăzută la art. 18.2 din contract este inoperantă, caracterul restrictiv şi exclusiv ale acesteia fiind denaturat prin lezarea liberului acces al reclamantului la justiţie şi situarea lor pe o poziţie dezavantajată în raport de pârâtă.

Astfel, concluzia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cuprinsă în hotărârea pronunţată în procedura chestiunilor preliminare, în cauza C 137/08, privind pe VB Pénzügyi Lízing Zrt. împotriva C., în sensul că instanţa naţională trebuie să dispună din oficiu măsuri de cercetare judecătorească pentru a stabili dacă o clauză prin care se atribuie competenţă jurisdicţională teritorială exclusivă, din contractul încheiat între un vânzător sau un furnizor şi un consumator, ce face obiectul unui litigiu cu care este sesizată, intră în domeniul de aplicare al Directivei nr. 93/13/CEE şi, în caz afirmativ, să aprecieze din oficiu eventualul caracter abuziv al unei astfel de clauze, justifică analiza clauzei atributive de competenţă sub aspectul caracterului său abuziv.

Pornind de la cele statuate în jurisprudenţa CJUE se subliniază că obligaţia de a aprecia asupra eventualului caracter abuziv al clauzei atributive de competenţă revenea primei instanţe, în faţa căreia a fost invocată excepţia de necompetenţă prin raportare la prevederile contractuale.

O asemenea analiză a fost efectuată doar de instanţa în favoarea căreia a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, prima instanţă rezumându-se la a da eficienţă clauzei contractuale.

În consecinţă, referitor la competenţa teritorială, Înalta Curte a reţinut că în mod corect Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a stabilit că această clauza atributivă de competenţă inserată la art. 18.2 din convenţia de credit intră în categoria celor având ca obiect sau ca efect excluderea sau obstrucţionarea dreptului consumatorului de a introduce acţiuni în justiţie, categorie prevăzută la pct. 1 lit. q) din anexa la Directiva nr. 93/13/CEE, drept pentru care, în considerarea art. 6 din Legea nr. 193/2000, aceasta nu poate produce efecte asupra consumatorilor.

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă "instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Instanţa reţine că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ.

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse şi având în vedere că instanţele din Bucureşti sunt situate la distanţă mare faţă de localitatea de domiciliu a reclamantei, de natură să creeze o prezumţie în sensul că deplasarea şi cheltuielile implicate în sarcina consumatorilor pentru a compărea în faţa instanţei s-ar putea dovedi disuasive şi i-ar putea determina pe aceştia să renunţe la orice acţiune în justiţie sau la orice apărare, în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, precum şi a locului situării sediului sucursalei care reprezintă pârâta în litigiu, va stabili competenţa de soluţionare a litigiului având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar din contractul de credit ipotecar nr. x/21.12.2007 încheiat între părţi, în favoarea Judecătoriei Focşani.

Aşa fiind, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 131 şi art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa teritorială de judecare a cauzei în primă instanţă în favoarea Judecătoriei Focşani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2018.