Revision petition against procedural recusal decision dismissed for lack of merits review
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed as inadmissible the petition for revision filed by a plaintiff against a prior Supreme Court decision that had rejected his appeal, thereby leaving the lower court's dismissal of the recusal request in force. The dispute arose from a civil case where the petitioner attempted to overturn a procedural ruling regarding the recusal of judges, arguing that newly discovered evidentiary documents regarding alleged judicial bias and legislative amendments were improperly withheld by the opposing party, constituting a ground for revision under Article 509(1)(5) of the Code of Civil Procedure. The decisive legal basis was the strict requirement under Article 509(1) of the Code of Civil Procedure that revision petitions are admissible only against judgments addressing the merits of the case or evoking the merits; because the challenged decision resolved a procedural incident (recusal) without altering the substantive legal determination, it did not meet the admissibility threshold for revision, rendering the petition inadmissible regardless of the merits of the new evidence.
Legislator headnote
AI generatedart. 7 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 509 alin. (1) C. proc. civ, art. 509 C. proc. civ, art. 513 alin. (1) C. proc. civ; Revision petition against procedural recusal decision dismissed for lack of merits review: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie revizuentul A. Liviu a sesizat instanţa cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2018
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1805 din 07.03.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014 a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. LIVIU prin mandatar C. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În motivarea acestei decizii, s-a reţinut în esenţă că motivele invocate în sprijinul cererii de recuzare pot fi circumscrise unei veritabile căi de atac contra măsurilor procedurale ale completului şi chiar împotriva deciziei civile nr. 5898/17.11.2016, ceea ce este inadmisibil întrucât contravine flagrant principiului legalităţii reglementat de art. 7 C. proc. civ.
În consecinţă, s-a apreciat că invocarea acestor aspecte ca motive de recuzare a magistraţilor este inadmisibilă.
Împotriva deciziei nr. 1805 din 06.12.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, recurentul A. a formulat cerere de revizuire, prin care a invocat incidenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, s-a susţinut, în esenţă, că decizia atacată este susceptibilă de a fi retractată, întrucât după darea deciziei atacată s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
În preambulul cererii revizuentul a susţinut admisibilitatea cererii prin prisma termenului de declarare a acestei căi de atac şi prin prisma înscrisurilor cu care solicită să fie corelate.
În continuare revizuentul prezintă argumentele de fapt ale cererii care nu vor fi reluate în sinteză.
În ceea ce priveşte contextul şi relevanţa înscrisurilor doveditoare noi care demonstrează existenţa îndoielilor cu privire la imparţialitatea judecătorilor recuzaţi, se susţin următoarele:
În concret, susţine că presiunile aplicate magistraţilor în cauzele penale ale lui A. au fost pregătite prin modificarea Legii nr. 92/1992, la acel moment Protocoalele fiind imposibil de înfăţişat instanţei dar cunoscute de D. şi judecătoarea E..
Prin modalitatea de soluţionare a recursului, a fost încălcat dreptul fundamental la o instanţă independentă şi imparţială, la un proces echitabil şi dreptul la un remediu efectiv.
În continuare revizuentul prezintă elementele care reprezintă motivele care au condus la formularea cererii de recuzare a judecătorilor E. şi F..
Pentru aceste considerente solicită admiterea cererii de revizuire, cu consecinţa pronunţării unei hotărâri prin care să se admită recursul.
Intimata G. S.A. la 22.10.2018 a depus întâmpinare la cererea de revizuire, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant, excepţia nulităţii cererii de revizuire şi excepţia inadmisibilităţii. În combaterea cererii pe fondul său, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Aspectele privind excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi a nulităţii cererii de revizuire au fost soluţionate în cadrul chestiunilor prealabile puse în discuţia părţilor în şedinţa publică de la 08.11.2018.
Examinând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie revizuentul A. Liviu a sesizat instanţa cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prin decizia supusă revizurii, instanţa de recurs a respins recursul declarat de recurentul A. Liviu prin mandatar împotriva încheierii din 7 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a magistraţilor care au judecat şi soluţionat dosarul nr. x/2014.
În sistemul dreptului procesual civil, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt guvernate de principiul legalităţii, regulă cu valoare de ordin constituţional, care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor; (2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."
Reglementarea art. 509 C. proc. civ. nu lasă loc de interpretare în sensul că pot fi atacate cu revizuire hotărârile care vizează fondul pricinii, respectiv hotărârile pronunţate asupra fondului, precum şi cele care evocă fondul, pentru motivele prevăzute expres şi limitativ la pct. 1 - pct. 11 din acelaşi articol.
Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti numai în cazurile strict determinate de lege. Obiectul revizuirii este determinat prin dispoziţiile art. 509 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă vizează fondul pricinii, indiferent daca este pronunţată în primă instanţă sau în căile de atac, adică apel, recurs sau rejudecare pe fond după admiterea contestaţiei în anulare. Prin excepţie, pentru motivele limitativ prevăzute la alin. (2) al art. 509, pot face obiect al revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.
Caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac, presupune că aceasta poate fi exercitată exclusiv pentru motivele prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare şi aplicare, aceste limitări fiind de ordine publică.
Din textul legal enunţat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti care fac obiectul alin. (1) al art. 509 legiuitorul a impus o condiţie specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al cererii de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
Cu alte cuvinte este instituită condiţia de admisibilitate a evocării fondului, care presupune stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care a fost reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt ce au fost stabilite, în oricare din ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic litigios decât cea care a fost dată până la cel moment.
Nu evocă fondul hotărârile prin care cauza a fost soluţionată în temeiul unei excepţii procesuale, prin care apelul a fost respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alt motiv care a împiedicat cercetarea sa pe fond, hotărârile prin care recursul a fost respins ca tardiv, nefondat, anulat sau admis cu consecinţa casării deciziei atacate.
Pornind de la aceste consideraţii, Înalta Curte constată că prin decizia ce face obiectul cererii de revizuire a fost respins ca nefondat recursul declarat împotriva unei încheieri dată într-o cerere de recuzare. În această situaţie nu s-a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, fiind luate în analiză aspecte formale ale căii de atac, privind soluţionarea unui incident procedural, respectiv cererea de recuzare formulată împotriva completului de apel.
Fiind atacată cu revizuire o hotărâre de respingere ca nefondat a unui recurs, rezultă că hotărârea dată în recurs nu îndeplineşte cerinţa de admisibilitate a evocării fondului, impusă de dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.
În raport de cele reţinute, devine inutilă analiza celorlalte aspecte de inadmisibilitate invocate de intimată.
Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1805 din 06.12.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. LIVIU împotriva deciziei civile nr. 1805 din 06 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2018.