Inadmissibility of cassation appeal for monetary claims below the 1,000,000 RON threshold in a pre-contract nullity action

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2018

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia Civilă, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L. să constate că antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 14.10.2011, de către BNP D., modificat prin actele adiţionale nr. x din 20.03.2012, nr. 1181 din 23.05.2012, nr. 1994 din 23.08.2012 şi nr. 3202 din 08.12.2014 autentificate de acelaşi notar public, a fost desfiinţat de drept în baza pactului comisoriu de ultim grad, prevăzut de art. 1553 C. civ. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul obligării pârâtei S.C. C. S.R.L la restituirea sumei de 95.867,54 RON cu dobânda legală până la data restituirii efective, cu plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost motivată pe prevederile art. 1550, 1553 C. civ., raportat la art. 35 C. proc. civ., art. 1554 C. civ., O.U.G. nr. 13/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 211/S din 01.11.2016 pronunţată în cauză de Tribunalul Braşov, instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L. şi, în consecinţă, a constatat desfiinţarea de drept a Antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 14.10.2011, de către BNP D. şi modificat prin Actele adiţionale nr. x din 20.03.2012, nr. 1181 din 23.05.2012, nr. 1994 din 23.08.2012 şi nr. 3202 din 08.12.2014 autentificate de acelaşi notar public, a obligat pârâta S.C. C. S.R.L la plata sumei de 94.086,52 RON cu dobânda legală până la data plăţii efective a acestei sume, reprezentând avans plătit în baza antecontractului mai sus identificat si a respins completarea cererii de chemare în judecată, formulată de aceeaşi reclamanţi, în contradictoriu cu aceeaşi pârâţi.

Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, prin decizia civilă nr. 717/Ap din 24 aprilie 2017 a admis apelul declarat de către apelanta pârâtă C. S.R.L. în contradictoriu cu reclamanţii intimaţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 211/S/01.11.2016 pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes al reclamanţilor în promovarea petitului principal al cererii de chemare în judecată, excepţie invocată de pârâtă prin întâmpinare; a fost respinsă cererea reclamanţilor A. şi B. de obligare a pârâtei C. S.R.L. la restituirea sumei de 94.086,52 RON şi a dobânzii legale aferente acestei sume, reprezentând avans plătit în baza antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 14.10.2011 de către BNP D. şi modificat prin actele adiţionale nr. x/20.03.2012, nr. y/23.05.2012, nr. z/23.08.2012 şi nr. 3202/08.12.2014 autentificate de acelaşi notar¸s-a înlăturat din dispozitivul sentinţei apelate dispoziţia privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de 94.086,52 RON şi a dobânzii legale aferente şi păstrează restul dispoziţiilor sentinţei; a fost respinsă cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în faţa instanţei de fond, ca neîntemeiată; au fost obligaţi intimaţii A. şi B. să plătească apelantei C. S.R.L. suma de 7.131 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 717/Ap din 24 aprilie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă au declarat recurs A. şi B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat faptul că recursul este inadmisibil, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu, prin care s-a reţinut că recursul este inadmisibil.

La data de 18 aprilie 2018, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ. comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar recurs, însă nu s-au depus puncte de vedere asupra raportului întocmit.

La termenul din data de 7 noiembrie 2018, completul de filtru a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, soluţionarea acesteia făcând de prisos examinarea pe fond a cererii de recurs.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanţii A. şi B. au solicitat să se constate că antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 14.10.2011, de către BNP D., astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale, a fost desfiinţat de drept în baza pactului comisoriu de ultim grad, prevăzut de art. 1553 C. civ. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul obligării pârâtei S.C. C. S.R.L la restituirea sumei de 95.867,54 RON cu dobânda legală până la data restituirii efective.

Relevanţă în stabilirea regimului juridic al căilor de atac aplicabil speţei are obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 14.10.2011 de BNP D..

Astfel, se constată că prin antecontractul de vânzare-cumpărare menţionat pârâta S.C. C. S.R.L. s-a obligat să vândă reclamanţilor A. şi B. un apartament la preţul convenit de 95.842 Euro inclusiv TVA, respectiv 425.088 RON la un curs de 4,4353 din data de 27 august 2015, data introducerii cererii de chemare în judecată, valoare ce nu depăşeşte pragul de 1.000.000 RON.

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, pronunţată de Curtea Constituţională, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reţinut că, "efectul constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013".

Astfel, hotărârilor pronunţate în apel anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, a Curţii Constituţionale, li se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Or, această ipoteză este aplicabilă şi în prezenta cauză, în condiţiile în care decizia ce face obiectul prezentului recurs a fost pronunţată la 24 aprilie 2017, iar decizia nr. 369 din 30 mai 2017, a Curţii Constituţionale, a fost publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2017, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să influenţeze condiţiile de admisibilitate a căilor de atac.

În consecinţă, decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în vigoare la data introducerii acţiunii, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON.

Cum valoarea antecontractului de vânzare-cumpărare ce se solicită a fi desfiinţat este în sumă de 95.842 Euro inclusiv TVA, respectiv 425.088 RON la cursul euro-leu de la data introducerii cererii de chemare în judecată, rezultă că acţiunea se situează sub plafonul prevăzut de lege pentru ca hotărârea atacată să fie supusă recursului.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispoziţiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 717/Ap din 24 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 717/Ap din 24 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2018.