Negative jurisdictional conflict resolved in favor of consumers' home forum; bank's exclusive jurisdiction clause deemed abusive, Focșani Court seized.

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.06.2018 sub nr. x/2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, ca urmare a declinării de competenţă, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A., au solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate caracterul abuziv al art. 4 privind comisionul de acordare (cu obligarea restituirii sumei de 1102,50 CHF), al clauzei de risc valutar, obligarea pârâtei la îngheţarea cursului valutar la valoarea de 2,14 RON/CHF, denominarea împrumutului la valoarea de 22050 CHF în echivalent RON la data împrumutului şi emiterea unui nou grafic de rambursare pentru această sumă, precum şi obligarea pârâtei la restituirea diferenţelor încasate peste cursul valutar de la momentul semnării contractului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile Legii nr. 193/2000, Directiva 93/13 CEE, Constituţia României, vechiul C. civ. şi Noul C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4989 din 19 iunie 2018, Judecătoria Focşani a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În considerentele acestei sentinţe, instanţa a retinut, în esenţă, că potrivit art. 13.5 din contract, litigiile rezultate din contractul încheiat de părţi, care nu pot fi soluţionate pe cale amiabilă se soluţionează de instanţele de judecată competente din Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 5394/2018 din 17 septembrie 2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

Instanţa a reţinut cele statuate prin hotărârea din data de 09.11.2010, pronunţată în cauza C-137/08, VB Pénzügyi Lízing Zrt. împotriva D., cod ECLI:EU:C:2010:659, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene

În aceeaşi ordine de idei, referirea la "instanţele de judecată competente din Bucureşti" a fost făcută în considerarea faptului că pârâta are sediul în municipiul Bucureşti. Astfel, competenţa a fost stabilită în mod exclusiv în favoarea instanţelor de la sediul profesionistului.

Referitor la dezechilibrul semnificativ, acesta constă în distanţa considerabilă dintre domiciliul reclamanţilor (oraşul Focşani) şi instanţa apreciată ca fiind competentă în temeiul clauzei contractuale. Or, acest lucru este de natură a descuraja consumatorul de la introducerea unor acţiuni în justiţie întemeiate pe contractul de credit încheiat cu profesionistul.

Prin urmare, s-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile stabilite de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în hotărârea anterior menţionată pentru ca o asemenea clauză (de atribuire a competenţei) să fie considerată abuzivă.

Având în vedere considerentele anterioare, precum şi principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene, consacrat de art. 148 alin. (2) din Constituţie, rezultă că art. 13.5 din contractul de credit nr. x din data de 28.07.2008 (care stabileşte competenţa instanţelor din Bucureşti pentru soluţionarea litigiilor) constituie o clauză abuzivă şi nu poate produce efecte, motiv pentru care aceasta nu poate fundamenta competenţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Într-o atare situaţie, instanţă a apreciat că devin aplicabile regulile de competenţă prevăzute în dreptul comun., respectiv art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Aşadar, în această materie, legislaţia conferă consumatorului dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, respectiv între instanţa de la sediul profesionistului şi cea de la domiciliul său. Art. 116 C. proc. civ. prevede că "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente". Or, în speţă, alegerea reclamanţilor a fost efectuată în momentul în care au introdus cererea la instanţa de la domiciliul acestora, respectiv la Judecătoria Focşani.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Reclamanţii, prin cererea introductivă, au învestit Judecătoria Focşani cu o acţiune în constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit nr. x/28.07.2008, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.".

Prin urmare, norma evocată se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Prin hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pronunţată în procedura chestiunilor preliminare, în cauza C 137/08, privind pe VB Pénzügyi Lízing Zrt. împotriva D. s-a reţinut că, potrivit unei jurisprudenţe constante, sistemul de protecţie pus în aplicare prin directivă se bazează pe ideea că un consumator se găseşte într-o situaţie de inferioritate faţă de un vânzător sau un furnizor în ceea ce priveşte atât puterea de negociere, cât şi nivelul de informare, fiind vorba de un contract de adeziune ale cărui clauze şi condiţii sunt stabilite de bancă, consumatorii având posibilitatea de a le accepta sau nu, fără a putea exercita o influenţă asupra conţinutului acestora.

Astfel, pentru a asigura protecţia urmărită de Directiva nr. 93/13/CEE, Curtea a subliniat că situaţia de inegalitate existentă între consumator şi vânzător sau furnizor nu poate fi compensată decât printr-o intervenţie pozitivă, exterioară părţilor la contract, asigurată de instanţa naţională, care trebuie să verifice dacă o clauză din contractul care face obiectul litigiului cu care este sesizată intră în domeniul de aplicare al directivei.

În ceea ce priveşte o clauză nenegociată, inserată într-un contract încheiat între un consumator şi un profesionist, care conferă competenţă exclusivă instanţei în raza căreia era situat sediul profesionistului, Curtea a statuat, la punctul 24 din Hotărârea Océano Grupo Editorial şi E., că trebuie considerată abuzivă în sensul art. 3 din directivă în cazul în care, în contradicţie cu cerinţa de bună-credinţă, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

Cum în contractul ce face obiectul litigiului a fost inserată o clauză atributivă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la sediul băncii, pârâtă în cauză, Înalta Curte reţine că în mod corect Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a avut în vedere dezechilibrul dintre poziţiile partenerilor contractuali şi prejudiciul care se creează reclamanţilor-consumatori prin prorogarea convenţională de competenţă în favoarea instanţei de la sediul băncii, reţinând din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie că instanţa naţională trebuie să se conformeze acestor statuări, chiar prin invocarea din oficiu a necompetenţei sale teritoriale relative, în considerarea prevalenţei dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor membre.

În consecinţă, referitor la competenţa teritorială, Înalta Curte reţine că, clauza atributivă de competenţă inserată la art. 13.5 din convenţia de credit nu poate produce efecte, în considerarea dispoziţiilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că în litigiile în materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire, orice convenţie contrară fiind considerată nescrisă.

Astfel, având în vedere că dreptul la despăgubire se naşte doar subsecvent constatării caracterului abuziv şi anulării clauzelor, rezultă că inserarea clauzei atributive de competenţă în contractul de credit chiar la momentul încheierii acestuia lipseşte de eficienţă respectiva clauză.

Potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru cererile privind constatarea nulităţii absolute sau anularea contractelor încheiate cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor, cum este cazul în speţă, legiuitorul a prevăzut o competenţă alternativă în favoarea instanţei de la domiciliul consumatorului.

Cum în speţă reclamanţii au calitatea de consumatori în raport cu pârâta profesionist, faţă de natura şi obiectul acţiunii, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine instanţei de la domiciliul reclamanţilor, respectiv Judecătoriei Focşani.

Totodată, instanţa supremă reţine că prin înregistrarea acţiunii pe rolul acestei instanţe, reclamanţii şi-au exprimat opţiunea, conform art. 116 C. proc. civ., potrivit căruia reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, instanţa nemaiputându-şi declina competenţa, având în vedere că odată introdusă cererea la una din instanţele prevăzute de lege ca deopotrivă competente, respectiva instanţă rămâne legal învestită, devenind competentă absolut să soluţioneze cauza.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2018.