Conflict of jurisdiction over exclusive territorial competence for claims by professionals against consumers and invalidity of pre-dispute forum selection clauses

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, la data de 28 februarie 2018, sub nr. x/2018, creditoarea Centrul European de Despăgubiri S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu debitoarea A., emiterea unei ordonanţei de plată şi obligarea acesteia la plata sumei de 25.484,15 RON, debit reprezentând comision datorat ca urmare a nerespectării contractului pentru urmărirea obţinerii de despăgubiri nr. x din data de 04.07.2017 şi obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 6024 din 8 mai 2018, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

În considerentele acestei sentinţe, instanţa a retinut, în esenţă, că părţile contractante au calitatea de profesionist, respectiv consumator şi sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai de la instanţa de la domiciliul consumatorului (competenţă teritorială exclusivă).

De asemenea, instanţa a apreciat că fiind o normă de ordine publică, părţile nu au posibilitatea de a conveni stabilirea competenţei teritoriale în favoarea altei instanţe. Totodată, prin excepţie, părţile pot încheia o astfel de convenţie, însă numai după naşterea dreptului la despăgubire, în conformitate cu art. 121 teza a II-a şi art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Constatând că în speţă alegerea de competenţă s-a făcut înainte de naşterea dreptului la despăgubire, cu încălcarea art. 126 alin. (2) C. proc. civ., clauza atributivă de competenţă s-a statuat că este nulă, considerată ca nescrisă.

Instanţa a reţinut că nici art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., invocat de creditoare nu este aplicabil, în condiţiile în care părţile nu au prevăzut în contract o clauză prin care să se stipuleze locul unde obligaţia urma să fie executată.

Prin urmare, în temeiul art. 121 C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 4 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea instanţei competente de la domiciliul debitorului, respectiv în favoarea Judecătoriei Craiova.

Prin sentinţa civilă nr. 8416/2018 din 7 septembrie 2018, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

În considerentele acestei sentinţe, instanţa a reţinut că pretenţiile reclamantei decurg dintr-un un raport contractual, stabilit între părţi, contract în care una dintre părţi, respectiv reclamanta are calitatea de profesionist, iar cealaltă parte, respectiv pârâta, are calitatea de consumator, competenta teritorială fiind stabilită de lege într-un astfel de caz, exclusiv în favoarea instanţei de la domiciliul consumatorului, aşa cum prevede art. 121 C. proc. civ.

Reţinând dispoziţiiile art. 129 alin. (2), art. 130 alin. (2) şi art. 131 Cod porcedură civilă, instanţa a reţinut că în speţa de faţă, pârâta nu a invocat deloc necompetenţa teritorială prin întâmpinare, iar instanţa iniţial investită nu a invocat necompetenţa teritorială la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate.

A arătat că nu sunt incidente nici prevederile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., deoarece din încheierea de şedinţă de la primul termen 17.04.2018 nu rezultă că ar fi pus în discuţie necompetenţa, că pentru stabilirea competenţei erau necesare lămuriri ori probe suplimentare, şi că s-a acordat termen în acest scop.

Din actele dosarului rezultă că, la primul termen de judecată instanţa a luat măsura amânării cauzei pentru ca părţile prezente şi legal citate să ia cunoştinţă de întâmpinare, să depună dovada achitării taxei de timbru, deci a făcut acte procesuale. Judecătorul putea dispune măsuri în cauză doar dacă, constata că instanţa este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza.

Verificarea competenţei se face cu prioritate, la primul termen de judecată şi nu este condiţionată de dovada achitării taxei de timbru, iar invocarea necompetenţei teritoriale de ordine publică se poate face doar la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

Cum în prezenta cauză invocarea necompetenţei de către instanţă din oficiu nu s-a făcut la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, instanţă a constatat că Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în mod greşit a admis această excepţie şi şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Craiova.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reţine că Centrul European de Despăgubiri S.R.L. a învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect emiterea unei ordonanţe de plată şi obligarea debitoarei A. la plata sumei de 25.484,15 RON, debit reprezentând comision datorat ca urmare a nerespectării contractului pentru urmărirea obţinerii de despăgubiri nr. x din data de 04.07.2017.

Având în vedere natura raporturilor invocate de către creditoare, ambele instanţe s-au raportat în mod corect la noţiunea de "consumator" şi "profesionist", fiind vorba de o competenţă exclusivă, noţiunea de consumator însemnând orice persoană fizică care, prin încheierea contractelor de consum, achiziţionează şi utilizează sau consumă de la comercianţi produse obţinute pe baza unui contract sau care beneficiază de serviciile acestora, ceea ce este cazul şi în speţă, părţile aflându-se nemijlocit în raporturi contractuale.

Calitatea părţilor şi natura raportului juridic atrag aşadar norma de competenţă exclusivă, prevăzută de dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".

Conform dispoziţiilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., în litigiile în materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă.

În prezenta cauză, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a constatat în mod corect că părţile au încheiat o convenţie de alegere a instanţei competente înainte de naşterea dreptului la despăgubire, cu încălcarea art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat la aceste dispoziţii legale, derogatorii de la dreptul comun, precum şi la art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., instanţa constată că norma de competenţă teritorială este una exclusivă, astfel că părţile nu o pot înlătura.

În aceste condiţii, se reţine că, în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii de competenţă după naşterea dreptului la despăgubire, competenţa teritorială este absolută şi aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul.

Totodată, C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică, cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

În cauză, fiind vorba de o regulă de competenţă teritorială absolută, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia de ordine publică a necompetenţei teritoriale absolute trebuie invocată de părţi ori de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Contrar celor reţinute de Judecătoria Craiova, la termenul din 17 aprilie 2018, instanţa a constatat că nu a stabilit taxa judiciară de timbru pe care trebuia s-o achite creditoarea, prelungindu-se astfel procedura de regularizare a cererii până la primul termen de judecată, pentru a da posibilitatea creditoarei să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru şi să ia cunoştinţă de cuprinsul întâmpinării.

În speţă, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a invocat această excepţie în condiţiile prevăzute de lege, respectiv la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe.

Conform informaţiilor existente la dosarul cauzei, debitoarea A. îşi are domiciliul în judeţul Dolj, localitate care se află pe raza teritorială a Judecătoriei Craiova.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2018.