Appeal for Specific Performance Under Real Estate Sale Contracts Declared Perempted for Inactivity

Asupra cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2007, reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.A. Bucureşti, S.C. C. S.R.L. Bucureşti şi Compania Naţională Loteria Română S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză, să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.R.L., autentificat sub nr. x din 18 octombrie 2004 la Biroul Notarial "D." din Bucureşti, având ca obiect imobilul spaţiu comercial în suprafaţă de 187,40 mp împreună cu suprafaţa indiviză de teren de 58,95 mp situat în Râmnicu Vâlcea, cu nr. cadastral nr. x; să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. C. S.R.L. şi Compania Naţională Loteria Română S.A., autentificat sub nr. x din 2 noiembrie 2004 la notarul public E. din Bucureşti pentru acelaşi imobil; să oblige pe pârâta S.C. B. S.A să vândă reclamantei imobilul menţionat mai sus, la preţul de 1.614.285.714 RON, fără TVA.

Prin Sentinţa nr. 786 din 8 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială, a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L.

Împotriva acestei soluţii, reclamanta a declarat apel în termen legal, invocând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie,

Prin Decizia nr. 43/A-C din 9 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca nefondat apelul declarant de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva Sentinţei nr. 786 din 8 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2007, intimate fiind S.C. B. S.A., S.C. C. S.R.L. şi Compania Naţională Loteria Română.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin Încheierea din 20 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 a fost suspendată judecata recursului, întrucât prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a unor persoane pentru fapte penale săvârşite cu spaţii comerciale ce au aparţinut S.C. F. S.A., printre care se află şi spaţiul comercial ce face obiectul prezentei cauze.

Prin referatul din 10.11.2017 întocmit de prim grefierul instanţei s-a arătat faptul că a fost soluţionată definitiv cauza penală, fixându-se termen pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 252 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul din 18 ianuarie 2018, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor, din oficiu, excepţia perimării recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate şi admisă pentru următoarele motive:

Înalta Curte consideră necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a dispoziţiilor Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., publicată în Monitorul Oficial la data de 10 iunie 2011, prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 248 alin. (3) C. proc. civ.

Din acest punct de vedere, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a C. civ. din 2011 se soluţionează de către instanţele legal investite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când aceste procese au fost pornite, afară de cazul în care în Legea nr. 71/2011 există dispoziţii care prevăd altfel.

În temeiul art. 220 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, C. civ. a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, iar acţiunea pendinte a fost introdusă la 10 aprilie 2007.

În aceste condiţii, în lipsa unei dispoziţii speciale care să prevadă expres că noua reglementare se aplică şi proceselor în curs de judecată, în litigiul de faţă născut anterior datei de 1 octombrie 2011, motivarea soluţiei se bazează pe argumentele din vechea reglementare.

Astfel fiind, termenul de perimare nu este de 1 an, ci de 6 luni, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (3) C. proc. civ., "în materie comercială termenul de perimare este de şase luni" dispoziţii aplicabile la momentul constatării perimării.

În speţă, prin Încheierea din 20 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, suspendarea recursului a fost dispusă în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cu care instanţa poate suspenda cauza când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Prin Încheierea nr. 375/RC din 29.09.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2009 a fost respinsă cererea de recurs în casaţie formulată de părţile civile S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., I., J. şi de inculpaţii K. şi L. împotriva Deciziei penale nr. 537/A din 24 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, decizia având caracter definitiv.

Întrucât recursul nu a fost repus pe rol în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a deciziei evocate, Înalta Curte a luat în discuţie excepţia perimării judecării recursului, invocată din oficiu.

Art. 248 alin. (3) C. proc. civ., declară perimată orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare rămasă în nelucrare din vina părţii timp de 6 luni în materie comercială.

Astfel, Înalta Curte constată că s-au împlinit cerinţele perimării, respectiv, faptul că procesul a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege; rămânerea în nelucrare se datorează culpei părţilor; nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială.

În consecinţă, faţă de cele ce preced, conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs, cu consecinţa prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., text ce declară ineficiente toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală şi în consecinţă, imposibilităţii analizării pe fond a cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea împotriva Deciziei nr. 43/A-C din 9 aprilie 2008, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2018.

GGC - ED