Inadmissibility of appeal against appellate refusal to annul arbitration award due to statutory restriction on appellate review

Şedinţa publică din data de 21 februarie 2018

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea arbitrală înregistrată la data de 10 iulie 2015, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta CFR S.A., a fost soluţionată de Camera Internaţională de Comerţ - Curtea Internaţională de Arbitraj prin sentinţa de la 30 ianuarie 2017, pronunţată în dosarul ICC nr. x/MHM, în sensul că:

1. revendicarea reclamantei de la secţiunea 7, privind plata nejustificată a daunelor de întârziere, a fost parţial admisă. Prin urmare, pârâta a fost obligată să plătească 1.138.409,80 euro reclamantei;

2. revendicarea reclamantei de la secţiunea 8.1, privind sumele scadente în conformitate cu CAD 5, a fost admisă. Prin urmare, pârâta a fost obligată să plătească 11.606,45 euro reclamantei;

3. revendicarea reclamantei de la secţiunea 8.2, referitoare la sumele restante în conformitate cu Certificatul de Plată la Finalizare, a fost admisă. Prin urmare, pârâta a fost obligată să plătească 254.008,03 euro reclamantei;

4. revendicarea reclamantei de la secţiunea 8.2, referitoare la taxele de finanţare pentru plata cu întârziere a sumelor în conformitate cu Certificatul de Plată la Finalizare, a fost admisă. Prin urmare, pârâta a fost obligată să plătească 216.703,95 euro reclamantei;

5. revendicarea reclamantei de la secţiunea 8.3, referitoare la sumele restante conform CAD 6, a fost admisă. Prin urmare, pârâta a fost obligată să plătească 552.135,44 euro reclamantei;

6. revendicarea reclamantei de la secţiunea 8.3, referitoare la taxele de finanţare pentru plăţile cu întârziere a sumelor restante în cadrul DAB 6, a fost admisă. Prin urmare, pârâta a fost obligată să plătească 328.988,86 euro reclamantei;

7. revendicarea reclamantei de la secţiunea 8.4, cu privire la facturile CAD neachitate, a fost admisă. Prin urmare, pârâta a fost obligată să plătească 42.050,06 euro reclamantei;

8. pârâta a fost obligată să plătească dobândă la sumele de mai sus la rata prevăzută de subclauza 14.8 din PCC;

9. pârâta a fost obligată să suporte 100% din costurile juridice şi de altă natură ale reclamantei şi să plătească acesteia 202.585,01 euro:

10.pârâta a fost obligată să suporte 100% din costurile arbitrajului stabilite de Curtea ICC la 200.000 USD şi să plătească reclamantei 100.000 USD;

11.cererea reconvenţională a pârâtei a fost respinsă;

12.toate celelalte solicitări şi revendicări au fost respinse.

Împotriva sentinţei arbitrale, COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. a formulat acţiune în anulare, înregistrată la data de 02 martie 2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 103 din 15 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondată acţiunea în anularea sentinţei arbitrale.

Pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. a declarant recurs împotriva sentinţei civile nr. 103 din 15 mai 2017.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 22 noiembrie 2017, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Părţile au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul declarat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs este formulat împotriva sentinţei civile nr. 103 din 15 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Dispoziţiile art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., raportat la alin. (3) al aceluiaşi articol, prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acţiunea în anulare şi a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului, în acest sens apreciind şi Curtea Constituţională în decizia nr. 100/2017 din 07.03.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 532 din 07 iulie 2017, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 613 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului."

Conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Raportat la faptul că cererea arbitrală a fost înregistrată la data de 10 iulie 2015 pe rolul Curţii Internaţionale de Arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ, la momentul înregistrării acţiunii fiind în vigoare dispoziţiile art. 613 alin. (3) şi alin. (4) din noul C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile curţii de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acţiunii în anulare, împotriva sentinţei civile nr. 103 din 15 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

Cererea intimatei-reclamante S.C. A. S.A., privind obligarea recurentei - pârâte COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca nedovedită, la dosar nefiind depuse dovezi cu privire la aceste cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. împotriva sentinţei civile nr. 103 din 15 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

Respinge cererea intimatei-reclamante S.C. A. S.A., privind obligarea recurentei - pârâte COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2018.