Inadmissibility of cassation against insolvency liability judgments deemed final per Law 85/2006 and Article 718 CPC
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal as inadmissible, leaving the Court of Appeal’s decision to annul the objection for lack of stamping in force. The dispute arose from a challenge regarding the scope of an enforcement title issued in an insolvency proceeding that held a statutory administrator personally liable for financial losses. The decisive legal basis was the principle that judgments resolving requests for the financial responsibility of management members in insolvency cases are subject only to appeal, rendering them final upon issuance; consequently, any judgment resolving an objection against such a final title is also final and not susceptible to cassation appeal, as allowing such an extraordinary remedy would violate the principle of the legality of appeal routes.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, Art. 11 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006, art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ; Inadmissibility of cassation against insolvency liability judgments deemed final per Law 85/2006 and Article 718 CPC: , contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 451-455, art. 622-657, art. 663-672, art. 712-720 şi art. 723-724 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2018
Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 26 mai 2017, sub nr. x/2017, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele S.C. B. S.R.L., A.N.A.F. - DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA, ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE GORJ şi B.E.J. C., a solicitat:
1. lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 499/2016 din 24 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2013, în sensul de a se specifica dacă din suma de 45.050,31 RON, menţionată în dispozitivul acestei hotărâri, privind antrenarea răspunderii patrimoniale a contestatorului, face parte şi creanţa fiscală în cuantum de 22.233 RON, pretins invocată de către DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CRAIOVA şi ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE GORJ, în temeiul aceluiaşi titlu executoriu;
2. anularea parţială a tuturor actelor şi formelor de executare silită din dosarul execuţional nr. x/2017, aflat pe rolul B.E.J. C. şi reducerea cheltuielilor de executare silită de la suma de 6.966,29 RON la o sumă corectă şi legală, care să corespundă legislaţiei în vigoare şi prestaţiilor necesare executării silite;
3. repunerea părţilor în situaţia anterioară;
3) obligarea intimatelor la plata în solidar a cheltuielilor de judecată.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 451-455, art. 622-657, art. 663-672, art. 712-720 şi art. 723-724 C. proc. civ.
Prin încheierea din 6 octombrie 2017, Judecătoria Târgu Jiu, secţia Civilă a disjuns contestaţia la titlu de contestaţia la executare şi a dispus formarea unui dosar separat, înregistrat sub nr. x/2017.
Prin sentinţa civilă nr. 7454 din 20 octombrie 2017, Judecătoria Târgu Jiu, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la titlu în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la 2 noiembrie 2017, sub acelaşi numar de dosar.
Prin decizia nr. 974/2017 din 29 noiembrie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a anulat ca netimbrată contestaţia la titlu formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 499/2016 din 24 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul x/2013
Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat o cerere intitulată "apel principal", prin care a solicitat admiterea căii de atac şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de fond învestite cu soluţionarea contestaţiei la titlu.
Recurentul A. a depus o completare a motivelor de recurs la 29 ianuarie 2018, prin care a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.
Intimaţii nu au depus întâmpinare la recurs.
În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 22 mai 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin contestaţia la titlu formulată la 26 mai 2017, contestatorul A. a solicitat lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 499/2016 din 24 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2013, în sensul de a se specifica dacă din suma de 45.050,31 RON, menţionată în dispozitivul acestei hotărâri, privind antrenarea răspunderii patrimoniale a contestatorului, face parte şi creanţa fiscală în cuantum de 22.233 RON.
Decizia ce a făcut obiectul contestaţiei la titlu a fost pronunţată în apel, în dosarul nr. x/2013, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar A., în temeiul Legii nr. 85/2006.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel", iar conform art. 8 alin. (1) din acelaşi act normativ, "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".
Art. 11 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006 prevede că principalele atribuţii ale judecătorului-sindic sunt: judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă, potrivit art. 138 din acelaşi act normativ.
Art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că hotărârile prin care se soluţionează cererile privind atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitorului aflat în insolvenţă sunt supuse numai apelului.
Pornind la aceste texte de lege, instanţa supremă constată că decizia care a făcut obiectul contestaţiei la titlu a fost pronunţată în apel, într-o cauză având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar.
În urma aplicării dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) prin raportare la art. 11 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2006 rezultă că decizia nr. 499/2016 din 24 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2013, are caracter definitiv de la data pronunţării.
Contestaţia la titlu formulată împotriva deciziei pronunţate în apel a fost soluţionată prin decizia nr. 974/2017 din 29 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.
Potrivit dispoziţiilor art. 718 alin. (2) teza I C. proc. civ., "hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută".
Având în vedere că decizia nr. 499/2016 din 24 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul x/2013 are caracter definitiv de la data pronunţării rezultă că şi decizia nr. 974/2017 din 29 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 are caracter definitiv, conform art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".
Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 974/2017 din 29 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 718 alin. (2) teza I şi art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 974/2017 din 29 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 974/2017 din 29 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 noiembrie 2018.