Inadmissibility of cassation against appellate rejection of arbitral award annulment due to statutory bar on appealing non-admissibility decisions

Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României la 1 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta CONFORT S.A., prin lichidator judiciar A. S.P.R.L. a solicitat obligarea pârâtelor B. S.A. şi MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - AUTORITATEA DE MANAGEMENT EX-ISPA la restituirea sumei de 536.191,97 euro, reprezentând garanţia de execuţie a contractului, conform x şi la plata dobânzii legale aferente perioadei cuprinse între momentul executării SGB-ului şi momentul la care se va realiza restituirea efectivă a acestei sume, cu cheltuieli de judecată.

În drept, acţiunea arbitrală a fost întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, O.G. nr. 13/2011, H.G. nr. 925/2006 şi art. 194 C. proc. civ.

Prin sentinţa arbitrală nr. 91 din 29 septembrie 2016, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta CONFORT S.A., prin lichidator judiciar A. S.P.R.L. şi a obligat pârâta B. S.A. la plata sumei de 34.914,98 euro, în echivalent în RON la data plăţii şi a sumei de 3.600,86 RON plus TVA, cu titlu de cheltuieli de judecată; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - AUTORITATEA DE MANAGEMENT EX-ISPA.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la 15 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta CONFORT S.A., prin lichidator judiciar A. S.P.R.L. a solicitat anularea sentinţei arbitrale nr. 91 din 29 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi obligarea pârâtelor B. S.A. şi MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - AUTORITATEA DE MANAGEMENT EX-ISPA la restituirea sumei de 536.191,97 euro, reprezentând garanţia de execuţie a contractului, conform x şi la plata dobânzii legale aferente perioadei cuprinse între momentul executării SGB-ului şi momentul la care se va realiza restituirea efectivă a acestei sume, cu cheltuieli de judecată.

În drept, acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 608 lit. g) C. proc. civ.

Prin încheierea din 5 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a trimis dosarul la Registratura Civilă în vederea repartizării aleatorii unui complet de judecată care judecă litigii cu profesioniştii.

Prin sentinţa civilă nr. 186 din 22 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamanta CONFORT S.A., prin lichidator judiciar A. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. şi MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, AMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE împotriva sentinţei arbitrale nr. 91 din 29 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. x/2015.

Împotriva sentinţei civile nr. 186 din 22 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta CONFORT S.A., prin lichidator judiciar A. S.P.R.L., a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi casarea în tot a sentinţei atacate, cu obligarea intimaţilor-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 3 şi pct. 5 C. proc. civ.

Numai intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare la 2 februarie 2018, prin care a invocat excepţia "inadmisibilităţii recursului" pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 22 mai 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 27 C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului, nefiind incidente în cauză prevederile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma modificată prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe.

Având în vedere că acţiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale de atac specială reglementată de legea procesual civilă rezultă că data începerii procesului nu este determinată de data declarării acestei căi de atac, ci de data introducerii acţiunii arbitrale.

Potrivit art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale, respectiv la 1 octombrie 2015, "hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", iar potrivit dispoziţiilor art. 613 alin. (3) din acelaşi act normativ, "admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi (...)".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că sunt supuse recursului numai hotărârile curţii de apel prin care a fost admisă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale.

Per a contrario, hotărârile curţii de apel prin care a fost respinsă acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale nu sunt supuse recursului, fiind definitive de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul recursului îl reprezintă sentinţa civilă nr. 186 din 22 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anularea sentinţei arbitrale nr. 91 din 29 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. x/2015.

Astfel, sentinţa civilă nr. 186 din 22 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017 nu face parte din categoriile de hotărâri enunţate limitativ la art. 613 alin. (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data intentării acţiunii arbitrale, în aplicarea art. 27 din acelaşi act normativ.

Fiind o hotărâre judecătorească prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale rezultă că sentinţa civilă nr. 186 din 22 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017 nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Menţiunea din cuprinsul sentinţei recurate, "cu recurs în 30 de zile (...)" nu poate conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului egalităţii în faţa legii.

Or, conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Pentru aceste motive, în temeiul art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale, raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă CONFORT S.A., prin lichidator judiciar A. S.P.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 186 din 22 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Cu privire la cererea intimatei-pârâte B. S.A. privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil şi în recurs conform art. 494 C. proc. civ., instanţa supremă constată că intimata-pârâtă B. S.A. a solicitat prin întâmpinare obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată din recurs, însă nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea acestor cheltuieli.

Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata-pârâtă B. S.A. privind obligarea recurentei-reclamante CONFORT S.A., prin lichidator judiciar A. S.P.R.L., la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă CONFORT S.A., prin lichidator judiciar A. S.P.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 186 din 22 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Respinge cererea formulată de intimata-pârâtă B. S.A. privind obligarea recurentei-reclamante CONFORT S.A., prin lichidator judiciar A. S.P.R.L., la plata cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 noiembrie 2018.