Territorial competence for pension disputes filed by a trade union on behalf of a member under Law No. 223/2015

Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 06.10.2017, sub nr. x/2017, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A., i-a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Apărării Naţionale si Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună: anularea deciziilor de recalculare a pensiei nr. x/12.04.2017 şi nr. x/17.04 2017, privind recalcularea pensiei de serviciu şi anexele emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale; emiterea unei noi decizii privind drepturile de pensie de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale; obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naţionale la plata diferenţelor drepturilor de pensie ale contestatorului, ca urmare a emiterii noii decizii de pensie, cu începere de la 01.01.2016 la zi, precum şi la plata dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie aferentă sumelor neachitate, calculată până la data plăţii efective a acestora.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 194 C. proc. civ. şi pe dispoziţiile Legii nr. 223/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 1581/23.02.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă un litigiu privind asigurările sociale.

Conform art. 99 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, "hotărârile comisiilor de contestaţii pot fi atacate la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, în termen de 30 de zile de la comunicare", iar conform art. 102 din acelaşi act normativ, "cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul".

Or, reclamant în prezenta cauză este A., Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate formulând cererea de chemare în judecată în calitate de reprezentant.

În acest context, a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi Decizia nr. 1/2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, privind calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat cu privire la conflicte de muncă şi competenţa judecării conflictelor de muncă.

Notând că reclamantul A. are domiciliul în din judeţul Constanţa, aspect ce rezultă din cererea de chemare în judecată şi înscrisurile depuse la dosar, având în vedere art. 99 alin. (2), art. 100, art. 101 şi art. 102 din Legea nr. 223/2015, faţă de caracterul exclusiv al competenţei teritoriale în această materie, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 22.06.2018.

Prin sentinţa civilă nr. 2160/27.09.2018, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că cererea dedusă judecăţii aparţine Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, care a promovat acţiunea în numele membrului său A..

Problema de drept referitoare la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale a fost soluţionată prin decizia nr. 1/2013, pronunţată în recurs în interesul legii, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar instanţa competentă este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Or, în cauza dedusă judecăţii suntem într-o astfel de ipoteză, în care cererea este promovată de Sindicat în numele unui membru al său, iar reclamantul sindicat a optat pentru instanţa competentă de la sediul său - Tribunalul Bucureşti.

Constatând declanşat conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că, în speţă, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra cererii prin care Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A., i-a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Apărării Naţionale si Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună: anularea deciziilor de recalculare a pensiei nr. x/12.04.2017 şi nr. x/17.04 2017, privind recalcularea pensiei de serviciu şi anexele emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale; emiterea unei noi decizii privind drepturile de pensie de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale; obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naţionale la plata diferenţelor drepturilor de pensie ale contestatorului, ca urmare a emiterii noii decizii de pensie, cu începere de la 01.01.2016 la zi, precum şi la plata dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie aferentă sumelor neachitate, calculată până la data plăţii efective a acestora.

Conform art. 101 din Legea nr. 223/2015, "litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale", iar potrivit art. 102, "cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul."

Pe de altă parte, conform art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, organizaţiile sindicale, în apărarea drepturilor membrilor lor, au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, iar potrivit alin. (3), în exercitarea acestor atribuţii, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.

Astfel, prin instituirea dreptului organizaţiilor sindicale de a formula acţiuni în justiţie în numele membrilor lor, textul art. 28 sus-menţionat a configurat, în vederea asigurării unei protecţii mai eficiente a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei de sindicat, elementele legitimării procesuale extraordinare a acestor organizaţii, depăşind astfel limitele unui simplu drept de reprezentare legală.

În consecinţă, în determinarea instanţei competente teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată, potrivit dispoziţiilor art. 102 din Legea nr. 223/2015, urmează a se avea în vedere sediul sindicatului.

Cum, în speţă, acţiunea a fost formulată de reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, cu sediul în Bucureşti, în numele membrului de sindicat A., faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, în a cărui circumscripţie îşi are sediul reclamantul.

Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Bucureşti.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2018.