Peremptory 48-hour deadline for challenging constitutionality of unconstitutionality

Şedinţa publică din data de 21 februarie 2018

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 29 ianuarie 2015 sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII DÂMBOVIŢA, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nelegalitatea procedurii de sistare a indemnizaţiei acordate în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 şi acordarea de daune cominatorii în valoare de 50 de RON pe zi de întârziere în vederea punerii în aplicare a hotărârii judecătoreşti ce se va pronunţa.

Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 709 din 21 mai 2015, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII DÂMBOVIŢA şi a respins acţiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, prin decizia nr. 1475 din 13 octombrie 2015, Curtea de Apel Ploieşti respingând ca nefondat apelul.

Împotriva deciziei nr. 1475 din 13 octombrie 2015, reclamantul A. a formulat contestaţie în anulare.

Prin încheierea de la 02 martie 2017 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 503 alin. (3) C. proc. civ., invocată de contestatorul A..

Prin decizia nr. 489 din data de 2 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, îndreptată prin încheierea din cameră de consiliu de la data de 09 martie 2017, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestator.

Împotriva încheierii de la 02 martie 2017, contestatorul A. a declarat recurs, arătând că, în mod greşit, instanţa de judecată a apreciat că art. 503 alin. (3) din noul C. proc. civ., invocat, ar face parte din vechiul C. proc. civ.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul declarat împotriva încheierii de la 02 martie 2017 a fost declarat cu încălcarea termenului prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, opinia raportorului fiind în sensul respingerii recursului, ca tardiv formulat.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din 27 septembrie 2017, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2017, s-a fixat termen la data de 21 februarie 2018, în complet de filtru, pentru lipsa dovezii de comunicare a raportului către recurent.

Raportul a fost comunicat recurentului la data de 07.12.2017.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul, Înalta Curte îl va respinge ca tardiv formulat, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect încheierea din şedinţa publică de la 02 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 503 alin. (3) C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va examina, cu prioritate, chestiunea prealabilă a tardivităţii recursului declarat împotriva încheierii din şedinţa publică de la 02 martie 2017, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, constatând următoarele:

Conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare."

În cauză, termenul de recurs se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 1 din noul C. proc. civ., care statuează că termenul care se socoteşte pe ore începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.

Termenul de recurs, fiind un termen de procedură legal, imperativ şi absolut, nerespectarea sa duce la sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că încheierea recurată a fost pronunţată la data de 02 martie 2017, astfel că începutul termenului legal de recurs se raportează la această dată.

Având în vedere dispoziţiile legale mai sus enunţate, termenul de recurs s-a împlinit la data de 05 martie 2017, astfel că recursul depus la poştă la data de 08 martie 2017 apare declarat în afara termenului legal şi peremptoriu prevăzut pentru efectuarea actului de procedură al părţii.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 2 martie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 2 martie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ca tardiv formulat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2018.