Territorial Jurisdiction for Unmetered Utility Consumption: Exclusion of Consumer Protection Rules in Absence of Contract
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice ruled that the Bucharest Sector 4 Court retains exclusive territorial jurisdiction to resolve the case, reversing the lower court's declination of competence and effectively upholding the initial choice of forum by the plaintiff. The dispute involved a utility distribution company suing an individual for approximately 2,600 RON in damages arising from unauthorized, unmetered electricity consumption, which triggered a negative conflict of competence when two courts in different jurisdictions mutually declined to hear the case based on competing interpretations of consumer protection versus tort jurisdiction. The Court determined that because no supply contract existed between the parties, the specific consumer protection rules of Art. 121 of the Code of Civil Procedure, which restrict jurisdiction to the consumer's domicile, were inapplicable; instead, the claim was governed by civil tort liability principles, making Art. 113(1)(9) applicable and establishing alternative jurisdiction at the place where the unlawful act occurred. Consequently, applying Art. 116, the Court held that the plaintiff’s initial election of the court at the place of the tort was valid and binding, rendering that court the sole competent authority for the suit.
Legislator headnote
AI generatedart. 134 C. proc. civ, art. 121 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 1028 C. proc. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ; Territorial Jurisdiction for Unmetered Utility Consumption: Exclusion of Consumer Protection Rules in Absence of Contract: The dispute involved a utility distribution company suing an individual for approximately 2,600 RON in damages arising from unauthorized, unmetered electricity consumption, which triggered a negative conflict of competence when two courts in different jurisdictions mutually declined to hear the case based on competing interpretations of consumer protection versus tort jurisdiction. The Court determined that because no supply contract existed between the parties, the specific consumer protection rules of Art. 121 of the Code of Civil Procedure, which restrict jurisdiction to the consumer's domicile, were inapplicable; instead, the claim was governed by civil tort liability principles, making Art. 113(1)(9) applicable and establishing alternative jurisdiction at the place where the unlawful act occurred. Consequently, applying Art. 116, the Court held that the plaintiff’s initial election of the court at the place of the tort was valid and binding, rendering that court the sole competent authority for the suit.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural basis cited in the decision to formally establish the competent court and resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2018
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 10.11.2017, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2.611,51 RON, reprezentând prejudiciu produs în patrimoniul său.
În motivarea, a arătat că în urma unui control efectuat la locul de consum din Bucureşti, str. x, s-a constatat că pârâta consuma energie electrică, fără a avea încheiat un contract de furnizare şi fără a fi contorizată.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 1349 şi art. 1357-1271 C. civ. şi art. 113 alin. (1) pct. 9, art. 223 alin. (3), art. 351-358 şi art. 1025-1030 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 5206/23.04.2018, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Răcari.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 121 teza I C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului.
Or, în speţă, domiciliul pârâtei, care are calitatea de consumator, se află în comuna Potlogi, sat Româneşti, str. x, jud. Dâmboviţa.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Răcari la 18.05.2018.
Prin sentinţa civilă nr. 782/14.06.2018, Judecătoria Răcari a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă; totodată, a dispus suspendarea judecăţii cauzei, conform art. 134 C. proc. civ.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., întrucât, deşi reclamanta are calitatea de operator de distribuţie a energiei electrice, în lipsa unei convenţii încheiate între cele două părţi, în prezenta cauză nu se poate aprecia că între acestea există raporturi juridice specifice relaţiei profesionist - consumator
De asemenea, a reţinut că pretenţiile reclamantei se întemeiază, în drept, pe dispoziţiile art. 1349, 1357-1371 C. civ., privitoare la răspunderea civilă delictuală, aceeaşi concluzie rezultând şi din motivarea în fapt a cererii.
Or, potrivit art. 107, alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art. 113 alin. (1) pct. 9 din acelaşi Cod, "în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (...) 9. instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă."
Totodată, a reţinut că art. 116 C. proc. civ. prevede că, în cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului; după ce a făcut această alegere, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei, iar pârâtul nu poate cere declinarea competenţei şi nici instanţa nu ar putea să o dispună din oficiu.
Prin urmare, deşi pârâta are domiciliul pe raza com. Poiana, jud. Dâmboviţa, în circumscripţia Judecătoriei Răcari, reclamanta a ales să sesizeze o instanţă deopotrivă competentă, respectiv Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine următoarele:
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
În speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere de valoare redusă, prin care reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2.611,51 RON, reprezentând prejudiciu produs în patrimoniul său.
Potrivit art. 1028 C. proc. civ., competenţa de a soluţiona cererile de valoare redusă în primă instanţă aparţine judecătoriei, iar competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.
Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."
Cum, în speţă, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile legale care reglementează răspunderea civilă delictuală, susţinând că, în urma unui control realizat la locul de consum din Bucureşti, str. x, s-a constatat că pârâta consuma energie electrică, fără a fi parte într-un contract de furnizare, devin incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială alternativă în favoarea instanţelor în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.
Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Or, reclamanta a înţeles să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Sectorului 4, în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită şi s-a produs prejudiciul.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa sesizată iniţial a fost legal învestită cu soluţionarea cauzei şi a devenit singura competentă.
În acest context, trebuie precizat că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., care vizează cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator.
Aceasta, întrucât nu se poate reţine calitatea de consumator a pârâtei, atât timp cât între părţi nu a fost încheiat un contract de furnizare, care să dea naştere unor raporturi juridice de natura celor care reglementează relaţiile între un profesionist şi un consumator.
Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2018.