Conflict of jurisdiction in execution: Exclusive competence of the court that authorized forced execution under the uniqueness principle

Şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11.03.2016 pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea tuturor actelor de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc C., în dosarul de executare nr. 708/2014, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3344/14.07.2017, Judecătoria Piatra-Neamţ a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Piatra-Neamţ a reţinut că potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar conform art. 651 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

(2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare."

Or, potrivit celor arătate de contestator, susţinute de declaraţia extrajudiciară dată de numitul D., domiciliul debitorului A. este în municipiul Iaşi, jud. Iaşi, acelaşi domiciliu de fapt avându-l acesta şi la data sesizării organului de executare, respectiv la 24 septembrie 2014.

Aşa fiind, a subliniat că dispoziţiile legale sus-menţionate instituie o competenţă teritorială exclusivă şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 20.09.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 16329/21.12.2017, Judecătoria Iaşi, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iaşi a reţinut că, în speţă, executarea silită a fost demarată în anul 2014 în municipiul Piatra-Neamţ, de executorului judecătoresc C., cu sediul în Piatra-Neamţ, iar toate actele de executare au fost comunicate la domiciliul debitorului din Piatra-Neamţ.

Totodată, încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ, care a reţinut, cu putere de lucru judecat, că este competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite.

Or, dacă în cursul soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite, ar fi constatat că debitorul are o altă adresă de domiciliu, instanţa de executare ar fi trebuit să dea efect dispoziţiilor art. 666 alin. (5) pct. 1 C. proc. civ., iar nu să decline competenţa de soluţionare a cauzei.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, după pronunţarea unei încheieri de încuviinţare a executării silite, instanţa de executare nu mai poate invoca excepţia necompetenţei şi declina dosarul, întrucât, pe de o parte, s-ar încălca puterea de lucru judecat asupra unor chestiuni dezlegate în mod definitiv, cum este cea a competenţei instanţei de executare şi, în al doilea rând, s-ar încălca principiul unicităţii instanţei de executare, conform căruia aceeaşi instanţă este competentă să încuviinţeze executarea silita şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum si contestaţia la executare ori de întoarcere a executării silite.

Constatând declanşat conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte constată că, în speţă, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra contestaţiei la executare prin care contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea tuturor actelor de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc C., în dosarul de executare nr. 708/2014, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "contestaţia se introduce la instanţa de executare", iar conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)."

De asemenea, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Astfel, în aplicarea art. 666 şi art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează, implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare propriu-zisă.

În speţă, prin încheierea din data de 29.10.2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Piatra-Neamţ, constatând că este legal sesizată, general, material şi teritorial, a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc C., cu sediul în Piatra Neamţ şi a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/30.06.2006, privind pe debitorul A..

Aşa fiind, în cauză instanţa de executare este Judecătoria Piatra Neamţ, competenţă ce a fost dobândită prin încheierea din data de 29.10.2014, pronunţată de această judecătorie în dosarul nr. x/2014.

Or, conform principiului esenţial al unicităţii instanţei de executare, consacrat de art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa care a încuviinţat executarea silită este competentă să soluţioneze şi orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare.

Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2018.