Exclusion of appeals against monetary claims under 1,000,000 RON from cassation review under Law No. 2/2013
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal’s final judgment that rejected the claimant’s request for payment. The dispute involved a local administrative unit seeking approximately 416,000 RON from a company as a tax for the use of road zones, which the first-instance court had granted before the appellate court reversed the decision as unfounded. The decisive legal basis for the dismissal was that the monetary value of the claim fell below the 1,000,000 RON threshold established by Law No. 2/2013 (as applied to cases initiated before 2017 via OUG 95/2016), which explicitly excluded such decisions from further review by cassation, rendering the appeal inadmissible regardless of the subsequent constitutional ruling that expanded appeal rights for later decisions.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 486 alin. (2) C. proc. civ, art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 471 alin. (5) din C. proc. civ; Exclusion of appeals against monetary claims under 1,000,000 RON from cassation review under Law No. 2/2013: Examinându-se cererea de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii, în baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 486 C. proc. civ. s-a constatat că, cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 februarie 2018
Deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 29.10.2015 sub nr. x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Zemeş prin Primar în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 416.740 RON, reprezentând taxă pentru utilizarea zonei drumurilor aparţinând reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 705/21.01.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti in dosarul nr. x/2015 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 16.02.2016 sub nr. x/2016.
Prin sentinţa civilă nr. 2716/29.04.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă in dosarul nr. x/2016 a fost admisă cererea privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Zemeş prin Primar in contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A. şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 416.740 RON reprezentând taxă pentru utilizarea zonei drumurilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. A. S.A..
Prin decizia civilă nr. 817 din 04 mai 2017 pronunţată de CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, secţia A V-A CIVILĂ a fost admis apelul formulat de apelanta pârâtă S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2716/29.04.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu intimata reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA ZEMES PRIN PRIMAR. A fost schimbată în tot hotărârea atacată în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Împotriva deciziei civile nr. 817 din 04 mai 2017 pronunţate de CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, secţia A V-A CIVILĂ a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Zemeş prin Primar. Recurenta nu a motivat în drept cererea de recurs.
Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Examinându-se cererea de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii, în baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 486 C. proc. civ. s-a constatat că, cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486.
În raport de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., se constată că recurenta este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
La 9.09.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza I, cu referire la art. 471 alin. (5) din C. proc. civ. s-a dispus comunicarea recursului către intimată, cu menţiunea de a depune la dosarul cauzei întâmpinare în termen de cel mult 30 de zile.
La 11.09.2017 s-a constatat că intimata a depus întâmpinare în termenul prevăzut de lege prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii şi excepţia nulităţii recursului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza I, cu referire la art. 471 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 - noul C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) şi art. XV alin. (4) din Legea nr. 2/2013, s-a dispus comunicarea întâmpinării formulate de intimată către recurentă, punându-i-se in vedere obligaţia de a depune răspuns la întâmpinare, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, însă aceasta nu a înţeles să formuleze răspuns la întâmpinare.
În baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, fiind desemnată persoana în vederea întocmirii raportului.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 22 noiembrie 2017, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
La termenul din data de 21 februarie 2018, Înalta Curte, în complet de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate chestiunea admisibilităţii căii de atac şi a reţinut următoarele:
Prezentul recurs are ca obiect recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Zemeş prin Primar împotriva deciziei civile nr. 817 din 04 mai 2017 pronunţate de CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, secţia A V-A CIVILĂ, decizie definitivă.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificată prin O.U.G..62/2015, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.
Potrivit art. I, alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016, dispoziţiile art. XIV din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.
În speţă, raportat şi la prevederile art. 98 noul C. proc. civ., capătul principal al cererii de chemare în judecată este în cuantum de 416.740 RON, sub pragul prevăzut de dispoziţiile evocate.
Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.
Faţă de data pronunţării deciziei recurate, respectiv 4 mai 2017, prezentul recurs nu intră sub incidenţa modificărilor generate de decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, potrivit căreia " Curtea constată că, efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013".
Prin urmare, decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte, va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALA ZEMES împotriva deciziei civile nr. 817 din 4 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2018.